Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

10 motive pentru a nu garanta la Rafo

10 motive pentru a nu garanta la Rafo

Exista cel putin 10 motive pentru care statul nu ar trebui sa garanteze 80% dintr-un imprumut de 330 milioane de euro pe care il doreste Rafo Onesti.

Iata-le.

1. Rafo Onesti nu are un statut juridic clar. Este adevarat ca firma si-a platit datoriile pe care le avea catre fiscul roman, dar Rafo se afla inca in reorganizare judiciara.

Exista un articol relevant scris pe aceasta tema de profesorul Gheorghe Piperea, care a fost si avocatul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) in procesul pe care statul roman l-a avut cu firma Rafo pentru recuperarea datoriilor de 280 milioane euro.

Imi permit sa citez doar cateva idei interesante: compania Rafo este, in continuare, in reorganizare judiciara; datoria catre fisc a fost platita de catre actionarul majoritar al actionarilor majoritari de la Rafo, si nu de companie. Dar, firma care a platit datoria a primit si garantii materiale pentru toate activele Rafo.

Exista si posibilitatea ca situatia de la Rafo sa evolueze in felul urmator: Rafo intra in faliment, activele firmei sunt preluate de cel care are garantie asupra lor, adica de catre actionarul actionarului majoritar de la Rafo, iar garantia statului nu poate fi recuperata nici de la Rafo, nici de la actionarul actionarilor majotitari.

In concluzie, Rafo are o situatie neclara din punctul de vedere al reorganizarii judiciare si chiar din cel al achitarii datoriilor catre fisc.

2. De fapt, statul roman nu stie exact cui acorda aceasta garantie. Pentru ca actionarul actionarului majoritar de la Rafo este o companie inscrisa intr-un paradis fiscal. Vedem doar ca in numele Rafo vorbesc acum administratorii, care sunt cetateni ucraineni.

Nu stim insa, exact, cine este patronul acestei companii care, indirect, controleaza Rafo. Or, a acorda o garantie de stat de 330 milioane de euro unei companii despre care nu stii pe cine are in spate, echivaleaza fie cu o mare naivitate, fie cu un imens interes.

Acest lucru este usor de inteles: garantezi pentru o persoana, fizica sau juridica, pe care nu o cunosti. Daca respectiva persoana nu va plati, atunci cel care va plati banii vei fi tu, adica statul roman, adica noi. Pana acum, in acest an de criza, au primit garantii de stat, companiile Renault si Ford.

Stim bine dificultatile prin care au trecut pietele auto si companiile auto, dar macar, in acest caz, stim bine cine face parte din actionariatul acestor companii.

Din acest punct de vedere, concluzia poate fi ca statul nu ar trebui sa acorde garantii decat companiilor care sunt cotate la Bursa de la Bucuresti sau pe una din pietele internationale si care au o structura transparenta a actionariatului.

3. Anul acesta, suma garantiilor acordate de catre stat este limitata la sase miliarde lei, aproxomativ 1,5 miliarde euro. Din acest punct de vedere, este o competitie intre companii pentru a avea acces la ajutorul de stat.

Criteriul acordarii garantiilor nu ar trebui sa fie nicidecum cel de tipul «primul venit, primul servit», ci sa aiba la baza un set de reguli. In cazul Renault si Ford s-ar putea spune ca aceste criterii de prioritati au functionat: au primit ajutoare de stat companiile care activeaza pe teritoriul Romaniei din industria auto.

4. In mod evident, nu exista criterii clare pe baza carora sa se acorde garantii de stat. Acest tip de criterii ar trebui sa plece de la domeniile cele mai afectate de criza (si care, asadar, ar putea sa fie beneficiare ale ajutorului de stat), de la ramurile care aduc un efect de antrenare in economie si de la sectoarele economice care au nevoie de ajutor pentru salvarea locurilor de munca.

Un astfel de set de criterii ar pune sub semnul intrebarii faptul ca industria petroliera se califica pentru primirea unor garantii de stat. De ce nu industria ingrasamintelor chimice? De ce nu companiile din industria alimentara?

De ce sa nu primeasca garantii de stat companiile din industria energetica? De ce nu industria siderurgica? De ce nu IMM-urile? La aceste intrebari, singurele raspunsuri logice, si care sa nu aduca o zona de hazard in economie, se pot da numai pe baza unor prioritati nationale.

5. Acordarea unei garantii de stat este politica de stat. Efectele in economie trebuie sa fie multiple si decizia trebuie sa se bazeze pe eliminarea, pe cat posibil, a riscului de neplata de catre beneficiar si, implicit, a riscului ca garantia sa fie platita de la buget.

Or, o firma ca Rafo, fara un statut juridic clar, cu un actionar ascuns intr-un paradis fiscal, prezinta si o serie de riscuri de neplata.

Chiar daca Rafo nu mai are datorii catre stat, chiar daca pentru acordarea garantiilor au pledat ministrul economiei, Adriean Videanu, si presedintele tarii, Traian Basescu, Rafo nu se califica, in materie de minimizare a riscului de neplata, sa primeasca ajutor de stat.

6. Exista si un risc valutar. Daca garantia este acordata pentru un credit in euro, asa cum se pune problema la Rafo, rambursarea creditului de catre stat, in cazul in care actionarii de la Rafo nu vor plati, devine o presiune in plus pe piata valutara.

7. Nu trebuie sa facem nimanui un proces de intentie, dar mecanismul este clar: daca beneficiarul garantiei nu plateste, statul va pati in locul lui, urmand ca apoi sa se indrepte impotriva companiei.

Si, atunci, ne-am putea afla in situatia ciudata de dinainte de plata datoriilor la fisc, repectiv Rafo sa ajunga din nou cu datorii catre bugetul statului, iar actionarul actionarilor majoritari sa ramana cu activele rafinariei.

Asadar, statul cu pierderea, iar actionarii cu intreprinderea.

8. Este anormal ca imprumutul sa fie acordat de catre Eximbank, o banca cu capital integral de stat. Sa nu uitam ca garantiile de stat pentru Renault si Ford au fost acordate pentru credite primite de la o banca internationala (de la Banca Europeana de Investitii; 320 milioane euro pentru Ford si 66,6 milioane euro pentru Renault).

In cazul Rafo, statul ar avea o dubla expunere: o data, garanteaza creditul, a doua oara, da banii printr-o banca cu capital de stat. Desigur, banca nu risca nimic, banii garantati urmand sa fie, evident, recuperati, in cazul in care Rafo nu ar mai plati.

Dar, daca Rafo ar fi convins o banca internationala sau una cu capital privat, atunci poate ar fi convins, mai usor, si statul roman sa-i acorde garanatia. Sa nu uitam ca una dintre masurile anticriza despre care se discuta inca de la inceputul anului a fost chiar capitalizarea Eximbank cu 500 milioane lei (aproximativ 125 milioane euro).

Or, dupa ce se capitalizeaza Eximbank cu 125 milioane euro, acordarea unui imprumut de 330 milioane euro ar decapitaliza practic din nou banca.

9. Acordarea garantiei de stat se face si in numele crearii unei linii de afaceri Rafo-Oltchim-Arpechim. Ideea in sine poate fi interesanta. Cele trei companii sunt complementare: Rafo este furnizor pentru Arpechim, iar Aprechim este furnizor pentru Oltchim. Astfel, cele trei companii ar putea forma un bun lant tehnologic si de afaceri.

Numai ca fiecare firma are probleme specifice. Rafo s-a aflat ani de zile in centrul unui scandal public din cauza privatizarii si datoriilor acumulate. Instalatiile petrochimice de la Arpechim apartin, totusi, la aceasta ora, companiei Petrom, iar Oltchim, al carei capital este majoritar de stat este un vechi client la garantii de stat si la stergerea sau reesalonarea datoriilor catre buget.

Mai nou, Oltchim solicita stergerea unor datorii asteptand un semn de la Bruxelles si se afla intr-un conflict dur cu un actionar minoritar. Este greu de crezut ca din trei companii, toate cu probleme majore, se poate naste peste noapte un proiect economic viabil, dirijat de catre stat.

10. Zgomotul electoral nu a facut ca ideea sa fie abandonata. Intr-un moment de instabilitate politica si economica ar trebui sa urmarim mai atent daca guvernul va incerca sa strecoare pe usa din dos o astfel de initiativa.

Singurele ratiuni pentru care s-ar acorda aceste garantii ar fi mentinerea locurilor de munca intr-o companie care este, intr-adevar, importanta pe plan local si dezvoltarea unui jucator nou in industria petrochimica.

La fel de adevarat este ca, principial, o companie de marimea si importanta Rafo merita salvata din punct de vedere economic. Cum si cu ce eforturi este dificil de spus. Daca se pun in balanta efectele sociale cu cele privind introducerea unui hazard moral in economie, atunci Rafo Onesti nu ar trebui sa primeasca garantia de stat.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 3996 ori
Citeste mai multe desprerafo imprumut garantii firma stat