Dusmanul din umbra

Crizele de mare intensitate - mai ales cele economice - au fost si sunt mereu un teren social fertil pentru scoaterea din rastel a unui intreg arsenal traditional al teoriilor conspirationiste.

Mecanismele REALE sunt greu de inteles; explicatiile simplificatoare sunt inghitite usor si pe nerasuflate de un public neinstruit, dar infricosat de grija zilei de miine.

Economistii din lumea intrega discuta inca despre cauzele/mecansimele care au condus la declansarea celei mai grave crize financiare/economice din ultimele sapte decenii.

In treacat fie spus, unii inca analizeaza diagnosticul corect al Marii Crize (1929-1933). Niciodata un fenomen de o asemenea amploarea nu este simplu de inteles si explicat, mai ales in conditiile complexitatii economiei globale de la inceputul secolului al XXl-lea.

Publicul larg aude in cadrul dezbaterilor gazduite de televiziuni sau citeste prin ziare termeni gen "produse financiare toxice", "efect de domino", etc. Evident, John Doe sau Jean Prudhomme sau Ion Popescu nu sunt doctori in economie si nu au obtinut un masterat in finante avind ca tema managementul riscului.

Massmedia nu au fost create pentru dezbateri cu iz academic - asa cum le arata si numele - si nici pentru profesionisti de o natura sau alta (cu exceptia unor mici vehicule mai plauzibile, de nisa si al caror impact este, de cele mai multe ori, modest).

In perioada 1919 - dupa Marele Razboi - criza de supraproductie cunoscuta sub numele de Marea Depresiune - nu a fost decit punctul culminant al unei SERII de crize, care au lovit, intre 1919 si 1925, succesiv, mai mult sau mai putin, aproape toate statele de pe glob.

Austria - care pierduse un imperiu - Ungaria sau Germania, masiv indatorate fata de invingatori, au fost printre cele mai lovite. Crizei alimentare si haosului politic postbelic s-au adaugat hiperinflatia - o lira sterlina, de pilda ajunsese sa valoreze miliarde de marci.

Pe acest fond, partidele extremiste au incercat sa loveasca aproape peste tot. Pe de-o parte comunismul ofensiv, cu teoria exportului de revolutie, pe de alta parte extrema dreapta, in fapt un amestec confuz ideologic de socialism (!), nationalism si atac la adresa unor adversari imaginari carora le era atribuit dezastrul national.

Pentru Mussolini, in Italia, dusmanul din umbra a fost reprezentat de politicienii corupti si incapabili, care nu erau in stare sa nasca un proiect coerent de natiune care sa redea tarii stralucirea mitica a Romei antice. Pentru Hitler, dusmanii era evreii, pe de-o parte (dezumantizati treptat prin prestatia unor indivizi de teapa lui Goebbels & comp.) si bolsevicii, pe de alta.

Cind un Hindenburg senil a fost impins sa-l numeasca in functia de cancelar pe Hitler, in 1933, partidul nazist cistigase la alegerile anticipate un procent mai mic decit cu un an in urma. Pe masura ce tara iesea din criza, apetitul pentru extremisme se diminua.

Din postura de cancelar, a fost o joaca pentru viitorul Fuhrer sa distruga orice forma de opozitie, sa inscenze tot soiul de provocari si sa-si toace pina si "tovarasii de drum". Peste citiva ani, aceasta eroare politica facuta sub presiunea crizei avea sa arunce lumea intr-un alt razboi mondial, inca si mai dur.

La fel, in zonele ocupate de regimul comunist de extractie sovietica - printre care si Romania - dusmanii nevazuti erau "spionul imperialist" (de preferinta american sau englez) care sabota "realizarile poporului", impreuna cu burghezul, impreuna mai apoi cu taranul "chiabur" (echivalentul "culacului" din spatiul sovietic); scapa doar cine pleca capul si se prefacea increzator in lozincile in spatele carora isi casca gitlejul gulagul.

Si in contextul actualei crize, isi itesc iarasi capul teoriile conspiratiei si se contureaza "dumanul din umbra". Pentru unii, sunt chinezii, care au bani si cumpara active ieftinite artificial in urma crizei (uitindu-se ca Beijingul s-a scotocit prin buzunare pentru 500 de miliarde de dolari si are sute de mii de falimente in domeniul IMM), pentru altii sunt americanii (care au pierdut uite asa, de-ai naibii, multe mii de miliarde de dolari - firme si contribuabili laolalta).

Pentru altii, dusmanii sunt mai misteriosi si fara nationalitate precisa (desi etnia evreiasca, alaturi de oculta financiara pe care natural ca o conduc in mintea unora, alaturi de masoni sau de omuletii verzi de pe Marte, este bine reprezentata in aceasta tocanita), ceea ce ii face cu atit mai de temut - poate fi vecinul, atentie!

Teoriile conspiratiei sunt utile: sunt simple de inteles in logica elementara (nu au importanta derapajele grave de la logica formala sau minciunile crase ca ingrediente obligatorii), deresponsabilizeaza o natiune in grup (nimeni nu e de vina, nici guvernantii, nici politicienii, nici publicul larg,etc) si contin doza de andrenalina telenovelistica pe care explicatiile reale - dar searbede inerent - nu pot sa o contina.

Dati pe un post de televiziune o dezbaterea serioasa si argumentata pe tema fluxurilor financiare si studiati ratingul; dati o emisiune despre cum comploteaza tot soiul de indivizi fara scrupule dintr-una din categoriile enumerate mai sus si veti vedea cum audienta creste.

Fara indoiala, economiile nationale si/sau economia globala isi au/isi are "baietii rai" care uneori pot deveni extrem de periculosi. Ei sunt gruparile de crima organizata, care pot infiltra politica, massmedia sau societatea civila, speculatorii "singerosi" (vulturii care profita de orice slabiciune a unui sistem), terorismul international (care are nevoie de bani). Dupa cum lacomia nesabuita si dorinta de chilipir sunt insotitori permanenti, din nefericire, ai instinctelor umane.

Un "inamic tacut" care poate conduce la crize dramatice este si incompetenta administrativa/manageriala, la orice nivel de decizie. Impotriva acestor dusmani reali trebuie sa se indrepte energiile unui sistem si un impotriva unor inamici imaginari, impotriva unor tinte false.

Cred ca intr-un asemenea context - predictibil greu macar pe termen mediu - politicienii de toate culorile au cu atit mai mult responsabilitatea de a nu gira asemenea elucubratii, chiar daca se pot bucura de audienta unui segment de public/electorat.

Inseamna se deschizi cutia Pandorei si din acel moment nici macar tu sa nu mai poti controla urmarile unei asemenea pseudostrategii. Ele circula in underground, sunt vehiculate de grupuscule misticoide sau de extrema-dreapta cu asumare fatisa.

Dar un trebuie imbatisate de actorii politici - a se vedea lectia italiana a urii fata de "strainul" vinovat de tot si toate, care acum ticaie chiar sub scaunele guvernantilor de la Roma, adica a celor care au amorsato.

Incheiem revenind la lectiile trecutului. Nimeni nu-si imagina ca atunci cind un orator de bodega dadea tantos mina cu feldmaresalul Hindenburg, la Berlin, va urma ceea ce a urmat, desi criza economica fusese, repetam, depasita. Lectia? Politica naste monstri mult mai periculosi decit economia.

Pina la urma, cu toata zona de iratioalitate pe care o contine inerent pe anumite segmente, economia este o stiinta, care isi are rigorile ei. Politica este, nu-i asa, arta posibilului...

Google a extins accesul la aplicația Gemini. Ce dispozitive o pot descărca

Google a extins accesul la aplicația Gemini, deschizând posibilitatea utilizării sale chiar și pentru telefoanele mai vechi, începând cu cele care rulează Android 10. Aplicația Gemini,...

Cele mai utilizate aplicații de pe noul Apple Vision Pro

Apple a lansat oficial în Statele Unite, pe 2 februarie, primul său headset de realitate mixtă, Apple Vision Pro. Acesta vine cu o ofertă bogată de peste 600 de aplicații și jocuri special...