Sperante pentru beneficiarii fondurilor europene acuzati ca au creat "conditii artificiale"

La inceputul lunii octombrie se implineste un an de cand am scris editorialul intitulat "Strategia folosita de Comisia Europena pentru a cere inapoi fondurile acordate", timp in care am cunoscut multi beneficiari acuzati de Agentia pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (actuala Agentie pentru Finantarea Investitiilor Rurale) ca au creat in mod artificial conditii pentru obtinerea finantarii si am pledat cauzele acestor oameni in fata instantelor de judecata.

Am decis sa scriu acest nou editorial, care se vrea a fi un "follow-up" la cel de anul trecut, pentru ca am observat ca "valul" rezilierii contractelor de finantare si al obligarii beneficiarilor la restituirea fondurilor nerambursabile, nu doar ca nu a trecut, ci a devenit, parca, si mai puternic.

In contextul in care auzim peste tot ca Romania nu reuseste sa absoarba decat o foarte mica parte din fondurile puse la dispozitie de Uniunea Europeana, situatia oamenilor de buna credinta, care au crezut in sansa unor proiecte finantate din fonduri nerambursabile si care sunt pusi acum sa restituie banii primiti, apare cu atat mai incredibila.

Poate ca nu toata lumea stie, insa un proiect cu finantare europeana presupune, in mod obligatoriu, ca o parte din suma necesara pentru realizarea proiectului sa fie asigurata din fondurile proprii ale beneficiarului.

Or, pentru cei mai multi dintre beneficiari, contributia proprie la finantarea proiectului a fost asigurata cu mari eforturi, de cele mai multe ori prin contractarea de credite bancare, garantate cu bunuri proprii ale beneficiarilor. Astfel, sunt oameni care au adus garantie la banca propria locuinta, pentru ca altfel nu aveau cum sa faca rost de banii necesari, iar banca, la randul sau, a acceptat sa acorde creditele, bazandu-se pe faptul ca restul finantarii este asigurat din bugetul Uniunii Europene (acesta fiind perceput ca un element suplimentar de incredere).

Totul a mers bine, proiectele au fost aprobate de APDRP (dupa ce se presupune ca documentatia a fost, in toate cazurile si in prealabil, analizata si verificata), s-a inceput implementarea acestora, investitiile s-au realizat si, tocmai cand sperau ca au reusit sa puna pe picioare afacerea si sa castige de pe urma ei, a venit peste beneficiari vestea cea mare: Comisia Europeana a cerut reverificarea proiectelor in privinta carora exista suspiciunea de neregula constand in crearea de conditii artificiale.

Marturisesc ca anul trecut, cand am scris pentru prima oara despre acest subiect, am crezut ca exista o presiune asupra autoritatilor romane, din partea Comisiei Europene, de a fi reziliate contracte de finantare, insa acum, dupa ce am vazut numeroase intampinari si documente depuse de APDRP in dosarele privind "conditiile artificiale", nu mai cred acest lucru.

Astfel, dupa ce, printr-o decizie devenita deja de referinta in materia "conditiilor artificiale", la data de 12 septembrie 2013, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie articolului 4 alineatul 8 din Regulamentul 65/2011, Comisia Europeana, printr-un document intitulat "Nota directoare pentru auditori privind crearea de conditii artificiale in vederea obtinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investitii" a venit in sprijinul autoritatilor nationale, pentru a le ajuta sa inteleaga notiunea de conditii artificiale si, mai apoi, sa recunoasca "indicii" ale existentei acestor conditii.

In acest scop, in documentul mentionat mai sus, sunt prezentate o serie de situatii, intalnite in practica, in care beneficiarii au creat conditii artificiale pentru a obtine sprijin nerambursabil peste limita de 200.000 EURO, pe o durata de trei ani.

Un exemplu clasic este cel in care proprietarii/managerii entitatilor care au beneficiat de fonduri pentru investitii creeaza o companie noua, legal independenta de prima, care va solicita, la randul sau, sprijin pentru investitii, insa aceasta noua companie va contribui exclusiv la operatiunile economice ale celei dintai, fara a cauta sa obtina profit propriu.

In continuare, in documentul Comisiei Europene, sunt identificate "stegulete rosii referitoare la crearea de conditii artificiale pentru obtinerea finantarii", grupate in trei mari categorii: indicatori externi/fizici, indicatori de structura/juridici si indicatori de afaceri/contabili.

Detaliul extrem de important, mentionat cu "Nota bene" in instrumentul de lucru pus la dispozitie de Comisie, este acela ca "Prin natura lor, steguletele rosii nu reprezinta dovezi! Acestea reprezinta simpli indicatori de frauda sau nereguli. Elementele de fapt, legale, economice, functionale si personale ale cazului trebuie cercetate foarte serios, luate in calcul si analizate inainte de a concluziona ca exista conditii artificiale".

Practic, aici s-a produs declicul intre ceea ce a vrut Comisia Europeana si ceea ce a pus in practica APDRP, de multe ori in mod fara discernamant juridic: steguletele rosii au fost automat "transformate" de catre APDRP in asa-zise dovezi de frauda, pe baza carora s-a trecut la rezilierea in masa a contractelor de finantare si la recuperarea fondurilor nerambursabile.

Cu alte cuvinte, atunci cand, in urma reverificarii proiectelor, APDRP a constatat existenta unor elemente comune intre acestea (steguletele rosii) s-a declarat satisfacuta de rezultatul cercetarii si, fara alte analize suplimentare si, cu atat mai putin, fara sa dea relevanta Deciziei CJUE sau Notei Directoare a Comisiei Europene, a procedat la rezilierea contractelor de finantare, pe motiv ca beneficiarii au creat conditii artificiale pentru obtinerea sprijinului financiar.

Consecintele superficialitatii si ale atitudinii servile fata de Comisia Europeana sunt, pur si simplu, dramatice pentru beneficiarii pusi in situatia de a da inapoi banii primiti: proiecte falimentate, locuri de munca desfiintate, garantii executate de catre banci, pierderi financiare pe toate planurile.

Dincolo de consecintele suferite direct de catre beneficiari, exista si un alt efect, pe care autoritatile nationale nu il vad sau nu doresc sa il vada: neincrederea in proiectele finantate cu bani europeni, care se va manifesta atat la nivelul potentialilor beneficiari, cat si la nivelul bancilor, care vor refuza sa mai acorde credite pentru asigurarea contributiei proprii la finantarea proiectelor.

Din fericire, mai exista o speranta: instantele de judecata, sesizate cu actiuni in contencios administrativ promovate impotriva proceselor verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, au inceput sa dea castig de cauza beneficiarilor, atunci cand regulile amintite mai sus sunt incalcate de APDRP, constatand ca simpla existenta a unor legaturi intre proiecte nu face dovada ca sunt indeplinite cele doua elemente, obiectiv si subiectiv, identificate si explicate pe larg in Decizia CJUE data in interpretarea art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011.

Editorial semnat de Oana Stratula, Avocat Partener in cadrul Societatii Civile de Avocati Stratula, Mocanu & Asociatii

Infinix intră pe piața din România! Producătorul oferă telefoane de buget, cu specificații decente. Care sunt prețurile

Compania Infinix Mobility, cunoscută pentru tehnologiile inovative și telefoanele de buget, mid-range și high-end, își extinde acum operațiunile pe piața din România. Fondată în 2013,...

Cum obții o întâlnire cu bărbatul de 1.500 de miliarde de dolari: Ai nevoie de o idee și un om

Marii bogătași și finanțatori de la New York, Londra sau Hong Kong tânjesc chiar pentru o întâlnire de doar 10 minute cu unul dintre cei mai căutați bărbați din Orientul Mijlociu....