Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Campioni pe termen lung, ori saltul din lac in put ?

Campioni pe termen lung, ori saltul din lac in put ?

Electra si Hidroenergetica pot fi, din punct de vedere al activelor, cele mai mari companii cu capital autohton. Luand in considerare insa datoriile societatilor ce intra in componenta celor doua mari companii energetice ajungem la concluzia ca valoarea lor este doar una teoretica.

Cu mult inainte de a fi cotate la bursa, valoarea de piata a celor  doua mari companii energetice (Electra si Hidroenergetica) a fost evaluata de catre asa zisi specialisti in domeniu la 4, respectiv 3,5 miliarde euro, ceea ce le-ar situa in topul primelor zece companii prezente pe piata romaneasca. Suna frumos, nu-i asa?

Inainte de a ne face insa asemenea iluzii  (este explicabila dorinta romanilor de a avea si ei o stea in randul stelelor de vaza), ar trebui sa ne aplecam mai atent asupra activelor si pasivelor preluate de viitoarele companii nationale, pe baza carora putem sa ne facem o imagine mult mai realista fata de eventuala lor valoare de piata.


Asadar, in Electra vor intra cele trei complexuri energetice (Turceni, Rovinari si Craiova), societatea Nuclearelectrica si cateva filiale desprinse din Hidroeletrica. Pentru a intregi tabloul mixului de energie, tot aici a fost inclusa si Societatea Nationala a Lignitului Oltenia (SNLO), fieful multor baroni din zona.


Complexurile energetice au fost ani de zile principala sursa de venit pentru “baietii destepti” din energie, de sorginte autohtona, caci ceilalti s-au imfruntat din energia hidro.


Exploatate la turatie maxima, pana a dat criza peste noi, blocurile energetice de la respectivele complexuri au sarit peste etapa retehnologizarii, motiv pentru care functionarea lor in viitor este conditionata exclusiv de un program masiv de investitii.


Tot in cadrul acestui program, care se ridica la peste doua miliarde de euro, intra si investitiile de mediu ce devin scadente inca de la sfarsitul acestui an.


In context, trebuie precizat ca profitul celor trei complexuri energetice este unul simbolic in momentul de fata si nici nu se pune problema ca din el sa se poata face investitiile necesare.


Nuclearelectrica, care exploateaza cele doua reactoare nucleare de la Cernavoda, sta doar in aparenta ceva mai bine. Spunem in aparenta, pentru simplu fapt ca societatea are de achitat imprumutul contactat cu garantia statului pentru constructia celui de-al doilea reactor, care depaseste si el nivelul de o jumatate de miliard de euro.


Tot aici trebuie luate in considerare investitiile pe care Nuclearelectrica trebuie sa le faca in depozitul final de deseuri nucleare, ca sa nu mai vorbim de aportul pe care trebuie sa-l aduca, tot in bani, la constructia reactoarelor trei si patru de la Cernavoda (daca se vor mai construi vreodata).


Societatea Nationala a Lignitului, care se ocupa in egala masura si de minerit si de fotbal, are si ea o datorie de peste 50 de milioane de lei catre stat si de incasat alte sute de milioane de lei de la beneficiari aflati tot in subordinea statului roman.


Una peste alta, obligatiile financiare ale societatilor ce au intrat in Electrica sunt mult peste veniturile pe care aceasta companie le poate realiza in viitorii ani.


Mult mai complicata este situatia celei de-a doua companii energetice nationale, Hidroenergetica, ce va ingloba Compania Nationala a Huilei Petrosani, termocentralele Deva si Paroseni, Elcen Bucuresti si filialele ramase din spargerea Hidroelectrica, din care cea de la Portile de Fier este cea mai reprezentativa.


Ei, aici lucrurile sunt extrem de complicate si, deocamdata, guvernul nu are solutii clare de depasire a impasului.


Compania Huilei are o datorie istorica de aproape un miliard de euro, care nu poate fi stearsa fara acordul Comisiei Europene. Chiar si in aceste conditii, exploatarea huilei din Valea Jiului nu se poate face in conditii de rentabilitate, ceea ce inseamna ca indirect, compania Hidroenergetica va trebui sa subventioneze activitatea de minerit.


Tot de acest lucru depinde si functionarea termocentralelor de la Deva si Paroseni.


Elcen Bucuresti are la randul ei datorii de peste 500 de milioane lei si de incasat de la beneficiari cam tot pe atata. Greu de presupus ca vreodata Elcen va ajunge la zi cu incasarile, motiv pentru care pierderile se vor acumula de la an la an.


Hidrocentralele intrate in noua companie nationala sunt singurele care pot produce bani efectivi, adica profit, dar functionarea lor depinde in mare masura de cantitatea de precipitatii cazute anual.


Intr-un an secetos, Hidroelectrica este obligata sa cumpere energie termo mult mai scumpa, pentru a-si putea onora contractele bilaterale incheiate pe o perioada mai lunga.


Hidroelectrica insa, asa cum se prezenta inainte de a fi divizata, avea angajate deja imprumuturi de peste o jumatate de miliard de euro pentru investitii. Acesti bani trebuie returnati si, din nou, din profit este greu de presupus ca vor putea fi acoperite imprumuturile, cu atat mai putin vor ramane bani si pentru redistribuirea catre celelalte societati din Hidroenergetica.


Am prezentat doar cateva aspecte legate strict de situatia financiara a entitatilor ce compune companiile energetice nationale, aruncata subit in carca viitorilor asa zisi campioni energetici, care se vor si adevarati jucatori regionali.


Intrebarea care se pune este: cum va rezolva guvernul toate aspectele semnalate mai sus?


Lor li se adauga si multe alte probleme determinate de contractele de energie pe care Hidroelectrica le are pana in 2014, la preturi preferentiale, de dominatia pietei de energie de catre cele doua companii nationale, de problemele de concurenta si nu in ultimul rand de pretul final al energiei electrice ce va fi livrata consumatorilor.


Ne place, nu ne place, trebuie sa recunoastem ca in sistemul energetic romanesc nu s-au facut, in ultimii 20 de ani, investitii semnificative, tocmai pentru ca statul nu a avut bani, iar companiile nu au avut cu ce garanta eventualele imprumuturi bancare.


In noua formula, cu doua companii nationale, acelasi stat este in postura de a asigura necesarul de finantare pentru investitii.


Or, este deja bine stiut, statul este departe de a avea posibilitatea de a cheltui peste 10 miliarde de euro, cat se apreciaza ca ar fi necesar pentru sistemul energetic in urmatorii 10 ani.


Daca vom avea raspunsuri la problemele ridicate mai sus, nu avem altceva de facut decat sa salutam infiintarea celor doua companii energetice nationale. Daca nu, inseamna ca am sarit, inca odata, din lac in put.



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3661 ori