În România, PIB în creștere nu înseamnă economie eficientă. Productivitatea resurselor din industrie este pe minus

România, cu un PIB scăzut și un consum al resurselor materiale interne ridicat, se confruntă cu provocări importante în ceea ce privește productivitatea resurselor în contextul european.

Conform datelor Eurostat, în ceea ce privește gestionarea resurselor în ultimii ani, s-a produs o decuplare între creșterea PIB-ului și productivitatea muncii, semnalând o eficiență economică în scădere. Comparativ cu alte state UE, precum Cehia, Ungaria sau Polonia, România înregistrează decalaje majore, în special în sectorul industrial, acestea fiind agravate de dependența economiei de o cerere internă ridicată pentru importuri și de un grad redus de inovație. Anul 2024, marcat de patru sesiuni de alegeri politice, este văzut de către mediul de afaceri și de analiști ca o oportunitate crucială pentru revizuirea modelului de dezvoltare al României, cu accent pe inovare, productivitate și competitivitate, în fața tranziției duble – digitală și verde – a Uniunii Europene.

Productivitatea resurselor cuantifică relația dintre activitatea economică - exprimată prin produsul intern brut (PIB) - și consumul de resurse materiale - măsurat ca consumul material intern (CMI), care este un indicator derivat din conturile de fluxuri de materiale la nivel de economie, potrivit Eurostat. Productivitatea resurselor este un indicator important al obiectivului de dezvoltare durabilă al Uniunii Europene care se referă la „consum și producție responsabile”.

În ceea ce privește consumul material intern, acesta măsoară cantitatea totală de materiale consumate direct într-o economie de către afaceri pentru producția economică și de către gospodării.

Consumul material intern (CMI) măsoară cantitatea totală, în tone, de material folosit direct într-o economie, adică de către afaceri rezidente, guverne și alte instituții pentru producția economică sau de către gospodării. CMI este egal cu extracțiile interne de materiale plus importurile minus exporturile. În același timp, CMI este cantitatea de materiale care devin parte a stocului material din cadrul economiei sau sunt eliberate înapoi în mediu sub formă de, de exemplu, emisii în aer.

Productivitatea resurselor este definită aici ca PIB împărțit la CMI. Este important de notat că PIB-ul este exprimat în diferite unități de măsurare, dintre care următoarele sunt folosite pentru a calcula trei rapoarte diferite de productivitate a resurselor.

Potrivit ultimelor date cuantificate de Eurostat, începând din anul 2000, productivitatea resurselor economiei Uniunii Europene (UE) a crescut cu aproximativ 37%. Creșterea a avut loc mai ales după criza financiară globală din 2007-2008, însă rămăsese în marje stabile și înainte. Procentul de creștere la nivelul UE ține cont, de asemenea, de recesiunea cauzată de pandemia de COVID-19 care a provocat o scădere moderată între 2019 și 2020.

Cu toate acestea, criza financiară globală din 2007-2008 a avut un impact foarte diferit asupra productivității resurselor UE decât recesiunea COVID-19. În timp ce prima a declanșat o creștere semnificativă a productivității resurselor, cea de-a doua a cauzat o scădere moderată, care, totuși, a rămas mai puțin pronunțată decât scăderea PIB-ului între 2019 și 2020, explică statisticienii Eurostat. În timpul crizei financiare globale și în anii următori, consumul de materiale - în special pentru construcții, adică formarea brută de capital - a scăzut mult mai mult decât PIB-ul și a rămas la niveluri scăzute până în 2016. Pe de altă parte, pandemia COVID-19 a cauzat o contracție mult mai semnificativă a economiei UE comparativ cu criza financiară globală, în timp ce consumul de materiale a scăzut moderat, în special pentru că consumul de material de construcție și biomasă a rămas aproape neschimbat.

La nivelul statelor membre, productivitatea resurselor s-a dezvoltat destul de diferit. Valorile au crescut în aproape toate țările între anul 2000 și timpul prezent. În Irlanda și Spania, productivitatea resurselor s-a dublat și, în ciuda recesiunii COVID-19, productivitatea resurselor a crescut chiar și în 2022 în unele țări, cel mai notabil în Irlanda, Ungaria și Malta.

Statisticile arată că productivitatea resurselor se ridică la 2,40 euro/kg pentru economia UE agregată în 2022. Raportul variază considerabil între statele membre ale UE, de la mai puțin de 1 euro/kg în Bulgaria, Finlanda și România la mai mult de 3 euro/kg în Franța, Belgia, Spania, Malta, Irlanda, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

Productivitatea muncii și a resurselor în România

România face parte dintre țările din Uniunea Europeană cu PIB scăzut și CMI ridicat. Mai exact, potrivit Eurostat, țara noastră a suferit o decuplare dintre creșterea PIB-ului și productivitatea muncii, traducându-se printre eficiență economică din ce în ce mai redusă.

O analiză a Confederației Patronale Concordia de la finalul anului trecut arată că creșterea economică a României este bazată în continuare într-o prea mare măsură pe o cerere domestică ridicată pentru bunuri și servicii provenite din import, un grad de inovare scăzut din economie și valoarea adăugată bazată pe resurse primare și produse cu complexitate redusă și distribuția deficitară a creșterii economice în societate.

„Productivitatea din economie, deși în creștere, înregistrează decalaje semnificative față de media europeană și față de economii comparabile, precum cele ale Cehiei, Ungariei sau Poloniei, mai ales în sectorul industrial, esențial pentru avansarea tehnologică și pentru creșterea complexității economiei. Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât Uniunea Europeană se află în fața unei duble tranziții – digitală și verde – pentru care este nevoie de o mobilizare masivă de resurse și efort, atât din partea statului cât și din partea sectorului privat. Pentru ca România să beneficieze de această dublă tranziție, care vine atât cu costuri cât și cu beneficii majore, este necesară o viziune de dezvoltare pentru următoarele trei decenii, dar cu politici publice acționabile fără întârziere, care să antreneze competitivitatea și să transforme structura pe care este construită economia românească.”

Anul 2024, spun analiștii, – marcat de patru rânduri de alegeri – reprezintă punctul de cotitură și o ultimă mare oportunitate de a regândi modelul de dezvoltare și de a obține o largă susținere politică și socială pentru un plan de acțiuni concrete care să vizeze inovarea, productivitatea, competitivitatea și bunăstarea. Pe măsură ce decalajul tranziției se adâncește, pe atât de grea va fi o redirecționare ulterioară în sensul menținerii competitivității, arată raportul Concordia.

...citeste mai departe despre "În România, PIB în creștere nu înseamnă economie eficientă. Productivitatea resurselor din industrie este pe minus" pe Ziare.com