Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Summit ONU pe teme de mediu: 100 de miliarde de dolari nu ajung sa salvam planeta

Summit ONU pe teme de mediu: 100 de miliarde de dolari nu ajung sa salvam planeta


Un final fericit pentru summit-ul ONU de la Paris dedicat schimbarilor climatice ar putea avea ca rezultat respectarea angajamentului asumat de marile puteri economice de a acorda ajutoare de cate 100 miliarde de dolari pe an catre statele subdezvoltate.

Pana acolo insa, se intrevad destule piedici, mai ales dupa ce Statele Unite a propus extinderea listei tarilor contributoare. "Chestiunea aceasta poate anula orice intelegere", sustine Jairam Ramesh, fostul ministru de mediu din India, citat de Bloomberg.

Sunt destule puncte neclare in acordul pe care membrii Organizatiei Natiunilor Unite vor sa il bata in cuie pe o perioada de 5 ani, iar duiumul de intrebari iscate de acestea ar putea valora, la fel de bine, 100 de miliarde de dolari.

Care este scopul?

In urma cu sase ani, statele din grupul natiunilor industrializate au convenit sa isi mobilizeze eforturile pentru strangerea sumei de 100 miliarde de dolari pana in 2020 pentru a ajuta statele mai putin dezvoltate sa reduca emisiile de gaze de sera si sa se adapteze schimbarilor climatice.

Obligatia este stipulata si in Cadrul Legal al Coventiei pentru Schimbari Climatice a ONU, document incheiat in 1992 si care stabileste liniile directoare pentru aceste discutii.

Principiul de baza este ca tarile bogate se fac vinovate de fenomenul de incalzire globala si ar trebui sa fie primele care actioneaza pentru a regla acest lucru si ca vor trebui sa ajute financiar tarile sarace care se confrunta cu aceasta situatie.

Tratatul a fost adoptat de 195 de tari, in frunte cu Statele Unite. "Din punctul meu de vedere, tarile in curs de dezvoltare nu fac decat sa ceara respectarea acestui angajament", explica Yvo de Boer, cel care a condus Conventia din 2006 ana in 2010.

In opinia sa, batalia cea mai mare care se da in acest moment in Paris este legata de asigurarea finantarii in cadrul acestui program de ajutorare financiara pentru tarile sarace.

Sunt buni platnici?

Ca mai intotdeauna cand vine vorba de bani, pana si marile puteri economice ale lumii pot adopta comportamentul unui rau platnic.

In acest caz se poate spune ca s-au facut progrese, suma acordata anul trecut catre statele un curs de dezvoltare ridicandu-se la 62 de miliarde de dolari, conform unui studiu efectuat de OCDE si Climate Policy Initiative.

Pe de o parte, Statele Unite si aliatii sai afirma ca sunt pe punctul de a-si indeplini angajamentul, desi nu ofera detalii clare despre cum va fi realizat acest lucru.

O piatra de hotar in indeplinirea angajamentlui a fost depasita in 2012 cand, dupa doi ani de la demararea unui proces de investitii rapide in tarile in curs de dezvoltare, suma alocata programului a atins pragul de 30 miliarde de dolari, conform grupului de cercetare Climate Analytics din Berlin.

Pana in iunie 2013, valoarea investitiilor facute in economiile mai putin dezvoltate atinsese valoarea de 35,9 miliarde.

Pe de alta parte, statele dezvoltate au refuzat categoric stabilirea unor tinte anuale pe care sa le atinga in cadrul acestui program, dscutii aprinse inregistrandu-se si pe tema cuantificarii ajutoarelor nefinanciare acordate tarilor sarace.

Cum au ajuns in aceasta situatie?

Propunerea de a atinge un prag de 100 de miliarde de dolari in cadrul acestui program ii apartine fostului premier britanic Gordon Brown, care a prezentat aceasta idee in iunie 2009 in incercarea de a sterge esecul dezbaterilor din cadrul summit-ului pe teme de mediu de la Copenhaga.

Desi considerat un esec, summit-ul din capitala Danemarcei a generat asa numitul Acord de la Copenhaga.

Acesta prevedea ca tarile industrializate sa aloce pe parcursul a 3 ani o suma suplimentara de investitii de 30 de miliarde de dolari destinata tarilor sarace, stabilind si un plafon minim al contributiei de 100 miliarde care trebuie atins pana in 2020.

Un an mai tarziu cifrele au fost adoptate oficial de catre ONU in cadrul Acordului de la Cancun.

Situatia se complica in contextul in care ajutorul financiar destinat tarilor in curs de dezvoltare reprezinta un amestec de fonduri guvernamentale, investitii private si fonduri nerambursabile acordate prin diverse institutii financiare internationale.

Cine sunt beneficiarii?

De fonduri ar urma sa beneficieze indeosebi natiunile insulare, precum insulele minuscule din Pacific, care risca sa fie inghitite odata cu cresterea nivelului marii, dar si statele cele mai sarace din Africa.

Investitiile ar trebui directionate catre proiecte in agricultura, indiguiri si energie din surse regenerabile.

Ce este Fondul pentru un Climat Verde?

Tot la Cancun s-a convenit ca o parte din finantarea acestui program sa fie alocata Fondului pentru un Climat Verde. Acesta ar urma sa asigure investitii de mediu pentru cele mai sarace natiuni de pe glob.

Dupa mai multi ani de discutii s-a ajuns la o valoare a fondului de 10,2 miliarde de dolari, constituita mai mult din promisiuni decat din sume evirate de catre statele semnatare.

Abia luna trecuta s-au alocat si primii bani din aceasta sursa de finantare: 168 de milioane de dolari pentru 8 proiecte desemnate eligibile.

Ce a starnit galceava?

Noile discutii aprinse de la Paris au in spate si o observatie facuta de ONG-urile de mediu si cateva tari in curs de devzoltare prin care se reclama faptul ca suma de 100 de miliarde ar putea sa fie insuficienta.

Cercetatorii din cadrul London School of Economics au publicat in martie o lucrare in care sustin ca efectele incalzirii globale si a schimbarilor climatice pot fi combatute doar cu o suma anuala de aproximativ 400 de miliarde de dolari.

Cifrele inaintate de mediul academic din capitala Angliei sunt inca supuse unei dezbateri aprinse.

Un alt raport al OCDE este contestat de activistii de mediu si de sustinatorii procesului de dezvoltare al tarilor sarace de pe glob pentru ca foloseste indici care ar putea reprezenta un avantaj pentru statele dezvoltate.

Ce se intampla dupa 2020?

Observatorii ONU nu au reusit sa cada de acord asupra modului in care ar trebui sa continue programul de ajutorare al tarilor sarace dupa urmatorii 5 ani.

O prima ciorna privind cresterea plafonului de asistenta financiara dincolo de pragul de 100 de miliarde a fost intocmita, dar intreg textul este "ciuruit" de paranteze patrate introduse acolo unde exista dezacorduri intre semnatarii Conventiei.

Practic, marile puteri economice din Occident au reusit sa cada de acord asupra unui singur lucru: bazinul tarilor donatoare trebuie largit pentru a face loc si altor state care au inregistrat o crestere economica exploziva dupa 1992, tinta principala fiind China.

"Exista un consens general ca trebuie sa fie alocati mai multi bani in acest program, dar nu putem impune bariere in ceea ce priveste sursa de atragere a finantarii.

Ar fi necinstit sa revenim la impartirea statica a responsabilitatilor pe care fiecare stat le avea in 1992", sustine Elina Bardram, negociator din partea UE.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 2039 ori