Criza datoriilor: Calcaiul lui Ahile al Europei

Linistea din zona euro a durat doar cateva luni scurte. Acum, in ciuda unei a doua transe de salvare a Greciei, in valoare de 130 miliarde de dolari, un pact fiscal semnat de liderii zonei euro in decembrie si imprumuturi de 1 trilion de euro oferite de BCE, criza s-a intors.

In Franta, alegatorii au votat un nou presedinte, in persoana lui Francois Hollande, un mandat care va schimba drumul austeritatii ales de predecesorul sau, Nicolas Sarkozy, si Angela Merkel, cancelarul German, pentru a se axa pe crestere economica, scrie The Economist.

Merkel spune ca nu va schimba pactul fiscal, dar Hollande are nevoie de o dovada pe care sa o arate alegatorilor.

Mai infricosator este un al doilea tur se scrutin ce ar putea fi organizat in Grecia, unde partidele politice se lupta pentru formarea unui nou guvern. Daca majoritatea grecilor vor vota din nou impotriva taierilor de cheltuieli si a reformelor care vin mana in mana cu pachetul de salvare din partea Uniunii Europene, atunci Germania va fi pusa fata in fata cu o alegere pe care nu vrea sa o faca. Cancelarul Angela Merkel, fie va permite o departare a Greciei de traseul impus, creand o exceptie de la regula, ori, cel mai probabil, se va opune si va spune stop ajutorului promis.

Ipoteza unei parasiri haotice zonei euro, de catre Grecia, intr-o perioada in care problemele dintre Franta si Germania s-au intetit, ar trebui sa inspaimante pe toata lumea. Daunele pe care le-ar produce in economia globala nu pot fi calculate. Tinand cont de cat de mare e miza, restul tarilor din zona euro trebuie sa faca tot posibilul pentru scaderea riscului de contagiune. Portugalia, Irlanda, Spania si Italia sunt unele dintre tarile cu cel mai mare grad de risc. Ingrijorarile au la baza faptul ca atunci cand e nevoie de politici clare, tocmai politicienii se lasa prada deziluziei, iar liderii se imbata cu apa rece si adevararuri pe jumatate spuse, promitand cetatenilor Europei o scurtatura pentru iesirea din criza.

Decizii importante pe lista Europei

Zona euro trebuie sa ia decizii dificile. Pe termen scurt ar trebui facute ajustari fiscale mai mici, mai multe investitii, o politica monetara mai flexibila pentru a promova cresterea economica si masuri de protectie a tarilor cu probleme de la periferie. Pe termen mediu, pietele europene trebuie reformate, iar un mecanism bancar pentru intregul continent trebuie pus in functiune.

Acum, liderii politici sunt interesati doar de sezonul alegerilor. Franta e un exemplu evident. Hollande are dreptate cand spune ca revenirea pe crestere economica va transforma viitorul Europei, va face datoria mai usor de gestionat, va reface cuferele bancilor si va creste numarul de locuri de munca. Reteta sa nu este insa cea corecta. Desi vorbeste despre consolidarea fiscala, el promite sa o faca prin cresteri ale taxelor si nu prin taierea de cheltuieli, lasand alegatorii francezi cu fantezia ca bogatii vor plati si ca propriile greutati vor fi limitate.

Pe termen scurt, Hollande ar trebui sa cada la o intelegere cu Merkel: un pact de crestere economica ar putea fi adaugat celui fiscal.