Zona euro: Care e situatia inaintea summitului?

Nivelul maxim de putere al unui sistem este dat de cea mai slaba veriga. Intarirea unei verigi expune vulnerabilitatile urmatoarei. Zona euro este acum fragila in atatea puncte incat pentru mentinerea monedei unice, Europa trebuie sa recreeze intreg sistemul.

Summitul european din 28/29 iunie este un test pentru liderii zonei euro. Chiar daca unii isi fac deja planuri pentru o uniune bancara si pentru achizitia directa a titlurilor de stat, pana acum e evident ca acest tel depaseste capacitatile lor.

Inutilitatea tratarii crizei din zona euro ca o serie de planuri de salvare separate a fost evidenta atat in Grecia, Spania, dar si la intrunirea G20 a liderilor din intreaga lume. Pe 17 iunie electoratul grec a ales partide care recunosc ca doresc sa mentina acordul cu oficialii internationali privind pachetul de salvare. Noul guvern, o coalitie a trei partide, condus de Antonis Samaras a jurat ca locul Greciei in Europa nu trebuie pus la indoiala.

A fost o victorie rara pentru euro, dar investitorii si-au aratat bucuria pentru doar cateva ore. Acest lucru se datoreaza in parte faptului ca Grecia are mai multe hopuri de trecut pana cand poate spune ca e in siguranta. Pentru a realiza ceva, Samaras trebuie sa puna deoparte rivalitatea dintre partide si sa ia masuri nepopulare. El trebuie sa convinga poporul, deja ingenuncheat de masurile de austeritate, sa accepte micsorarea salariului minim, a pensiilor si a cheltuielilor, dar si o serie de reforme structurale nemaintalnite in istoria moderna a Greciei. Daca nu va reusi, Grecia nu se va califica pentru viitoarele transe de ajutor.

Astfel, Grecia e blocata intr-un cerc vicios. Atat timp cat tara e in pericol sa fie data afara din zona euro, cresterea economica va continua sa se micsoreze, tintele stabilite pentru transele de bani vor fi ratate iar politicile vor merge spre extreme. Insa, atat timp cat cresterea economica nu isi face loc in Grecia, tara va rata tintele stabilite si va impune legi proaste, Grecia fi in continuare in pericol sa paraseasca zona euro.

Spania este intr-o situatie similara. La inceputul lunii a primit o promisiune de la zona euro in valoare de 100 miliarde de euro, bani care urmeaza sa fie folositi pentru ajutorarea bancilor. Factura salvarii bancilor va fi platita de guvernul spaniol, care s-ar putea, in cele din urma, sa nu isi permita sa plateasca. Pe 19 iunie Spania a vandut titluri de stat pe 12 luni la o rata de 5 procente, cu aproape 2 puncte peste costul de imprumut din 2011.

Pentru salvarea acestei probleme, o alta optiune este propusa. La summitul G20 din Mexic unele tari au sugerat ca fondurile de salvare ale zonei euro ar trebui folosite pentru cumpararea de obligatiuni ale unor guverne care, precum cel al Spaniei, sunt sub atac. Mecanismul de Stabilitate Financiara si precursorul sau, Fondul European de Stabilitatea Financiara, pot folosi, in caz de urgenta, sute de miliarde de euro pentru a opri cresterea excesiva a costului de imprumut.

Germania, tara responsabila de marile decizii

Inca odata, Germania, puterea europeana care ia deciziile importante, nu a fost de acord cu acest plan. Chiar daca si-ar schimba parerea, fondurile abia ajung pentru salvarea Spaniei, ca sa nu vorbim de Italia, care are o datorie suverana de 2.000 miliarde de euro. Marimea fondurilor disponibile este inadecvata si indica limitele implicarii tarilor europene pentru rezolvarea problemelor vecinilor lor.

Daca fondurile de salvare ar fi libere sa imprumute bani de la Banca Centrala Europeana ele ar putea sa aiba un rol credibil in micsorarea costului de imprumut al tarilor, dar nu e niciun semn ca acest lucru se va intampla. Chiar daca fondurile ar avea munitia necesara, interventia lor ar putea fi contraproductiva daca detinatorii de titluri de stat se tem ca achizitiile masive efectuate de fondurile de salvare vor indeparta investitorii. Pentru ca zona euro sa iasa din criza, interventia pe pietele titlurilor de stat trebuie combinata cu o schimbare a intregului sistem.

Asigurarile din partea Berlinului sunt ca, in ultima instanta, Germania va face tot ce trebuie facut. Insa prin actiunile facute pe jumatate si limitele capacitatii de interventie ale Germaniei, cancelarul Angela Merkel sufoca piata cu indoiala si inrautatire a situatiei economice.

Ficare masura de urgenta e considerata o victorie inainte de a fi data de-oparte dauneaza credibilitatii de care Europa are nevoie pentru a crea reforme noi.

Noul presedinte francez, Francois Hollande, cere ajutor international, pe masura ce urmareste politici care urmaresc convingerea electoratului lui Merkel ca ei platesc pentru greselile altor tari. In Italia, premierul Mario Monti intalneste din ce in ce mai multa rezistenta din partea poporului cu masurile de austeritate implementate.

In teorie, criza este rezolvabila. In practica insa e greu sa iti dai seama cum vor putea liderii zonei euro sa se impace dupa lunile de conflicte.