Scriitorul turc Burhan Sonmez: Nimeni nu e in siguranta in Turcia, doar o societate amnezica poate repeta aceleasi greseli

Nimeni nu se poate simti in siguranta in Turcia, nici macar cei care il sustin astazi pe presedintele Erdogan, dar istoria este una paradoxala, pentru ca societatile care nu isi construiesc o memorie repeta traumele trecutului. Sunt cuvintele puternice ale scriitorului turc Burhan Erdogan, un critic al regimului politic de la Ankara, care, dupa ce a trait in exil, a decis sa revina in Istanbul si sa isi faca vocea auzita.

Cu Burhan Sonmez am vorbit de cateva ori dupa puciul esuat din Turcia, dar pentru prima data l-am intalnit fata in fata la Festivalul International de Literatura de la Timisoara. Am vorbit despre memorie si capcanele uitarii, despre autoritarismele care se ridica in Europa, in pofida unui secol trecut marcat de dictatura comunista si de nazism.

Erdogan a polarizat Turcia in doua parti, taind comunicarea dintre ele

Burhan Sonmez este unul dintre cei mai importanti scriitori ai Turciei, unul dintre sustinatorii valorilor democratice si liberale. A fost membru al Human Rights Society (IHD) si fondator al Fundatiei pentru Cercetare Sociala (TAKSAV).

In 1996, este grav ranit in timpul unui asalt al politiei turce si se refugiaza in Marea Britanie pentru o perioada mai lunga de timp. In 2009 ii apare primul roman, "Kuzey" (Nord), urmat, in 2011, de "Masumlar" (Pacate si inocenti).

Cel de-al treilea roman al sau, "Istanbul, Istanbul", este publicat in limba romana la Editura Polirom, in colectia "Biblioteca Polirom". "Pacate si inocenti" a fost distins cu Premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prestigioase distinctii literare din Turcia. "Istanbul, Istanbul" este povestea a patru prizonieri tinuti in subsolurile unui centru de tortura. Atunci cand nu sunt maltratati, cei patru isi spun unii altora povesti despre Istanbul. Initial centrat pe destinul personajelor, romanul ajunge treptat sa reflecte viata celor de la suprafata, cu suferintele si sperantele lor.

Burhan Sonmez, as vrea sa incepem dialogul nostru cu o intrebare despre ceas, prezent intr-o metafora rasturnata in ultima carte, Labirint. Boratin, cel lovit de amnezie dupa ce si-a ratat sinuciderea, nu mai are, de fapt, simtul timpului, in pofida ceasului de pe perete sau al ceasului care da alarma dimineata. Odata cu uitarea propriului nume si a propriului trecut, a pierdut simtul de a plasa faptele in timp. O recunoaste pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus, stie ca Imperiul Otoman nu mai exista, dar habar nu are daca faptele astea sunt de ieri, de acum o saptamana sa ...citeste mai departe despre "Scriitorul turc Burhan Sonmez: Nimeni nu e in siguranta in Turcia, doar o societate amnezica poate repeta aceleasi greseli" pe Ziare.com