Cat de pregatita este economia Scotiei sa divorteze de Marea Britanie ANALIZA

Soarta Scotiei se decide saptamana aceasta, iar sondajele de pana acum arata o diferenta fragila pentru a permite un prognostic corect in privinta rezultatului referendumului de independenta din 18 septembrie.

Oscilatiile de doar 1,7-2% din sondaje ii fac pe multi analisti sa ia in serios posibilitatea reapartitiei unui nou stat suveran pe harta Europei, dar discutiile cele mai aprinse sunt legate de latura economica a acestui scenariu.

Cu 5,3 milioane de locuitori si o baza economica axata pe industria financiara, exporturi limitate doar la petrol, alcool si servicii turistice, Scotia pare mai degraba un stat fragil, decat o noua forta economica a Europei, observa publicatia Bloomberg.

Austeritate sau relaxare fiscala?

Problema independentei Scotiei ascunde in spate nelinistile legate de evolutia ulterioara a politicii fiscale a unui nou stat independent desprins din Regatul Unit. Va recurge Scotia la masuri de austeritate sau va recurge la masuri stimulatorii pentru atragerea unor noi investitii?

Partajul pe bunurile detinute in comun sub greutatea coroanei britanice, precum zacamintele de petrol din Marea Nordului si returnarea sumelor imprumutate cu girul guvernului londonez ca si o eventuala repozitionare a celor mai importante institutii financiare vor trasa cu siguranta calea de urmat in urmatorii ani de catre o Scotie independenta.

Pentru moment, doar Royal Bank of Scotland a anuntat o repozitionare in piata, luand in calcul mutarea sediului din Edinburgh la Londra si restrangerea activitatilor in zona.

"Pe termen scurt este de asteptat ca nivelul de trai in Scotia sa fie afectat, iar incertitudinea economica sa starneasca panica. Pe viitor insa, totul depinde de politica alesilor lor. Sunt destule tari de dimensiunea Scotiei care au economii puternice", afirma Rob Wood, economist la Banca Berenberg si fost membrul al Consiliului de Administratie al Bancii Angliei.

Fara credibilitate, fara moneda

Pana acum, scotienii s-au dovedit buni platnici ai taxelor si impozitelor, fara ca acestea sa se intoarca in totalitate in mod direct catre cei 5,3 milioane de locuitori, lucru speculat in campanie de adeptii separarii de Marea Britanie. Cu toate acestea, un stat nou va avea nevoie de o linie de credit internationala aflat la dispozitie, iar problema credibilitatii va reprezenta o provocare majora pentru premierul Alex Salmon.

Pana cand dreptul de posesiune pe zacamintele din Marea Nordului va fi clar stabilit intre Scotia si "Mica" Britanie, purtatorii de kilturi pot miza doar pe exportul de whisky, o piata de 4,3 miliarde de lire sterline si pe turism, cu 4,6 miliarde de lire atrase anul trecut in tara, pentru a-si dovedi credibilitatea in fata creditorilor.

Planurile lui Alex Salmon includ runde de negocieri continue timp de un an si jumatate pentru stabilirea redeventei pe care Scotia ar trebui sa o obtina din exploatarea zacamintelor petroliere din Marea Nordului, dar se lovesc de problema monedei oficiale a Scotiei. In timp ce Salmond ar dori sa foloseasca in continuare lira sterlina, reprezentantii partidelor parlamentare din restul britaniei se opun acestei idei. Jocul ar fi intr-adevar periculos pentru o moneda si asa tinuta cu greu in echilibru pe fondul lipsei de performanta a economiei britanice din ultimii 4 ani. Varianta unei noi monezi da frisoane inclusiv scotienilor, o devalorizare a acesteia putand ridica la niveluri astronomice pretul produselor importate.

Batalia zacamintelor

Chiar si o inevitabila prognoza de crestere a taxelor din Scotia exista voci care prezic o evolutie in bine a unui stat scotian independent. Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, este unul dintre optimisti, considerand ca rezervele petroliere din Marea Nordului ar putea genera un grad de bunastare comparabil cu cel al Norvegiei. "Independenta are costurile ei, dar va avea si beneficii", opineaza Stiglitz. Pana la aparitia beneficiilor in viata scotianului de rand mai sunt inca multi pasi de urmat, iar reducerea nivelului de extractie din Marea Nordului cu 40% in ultimii 4 ani, pare totusi sa contrazica flagrant spusele economistului de talie mondiala.