Scapi de cutremur, dai de birocratie. ONU: tone de ajutoare zac in Nepal

Seismul inregistrat in Nepal in ultima saptamana a lunii trecute a zguduit din temelii intreaga tara, mai putin sistemul birocratic care pune piedici in derularea operatiunilor umanitare.

Oficialii unor ambasade occidentale din Nepal se plang ca autoritatile locale nu renunta la procedurile birocratice nici in momentele de criza.

Munti de ajutoare sosite in toata lumea s-au strans la marginea aeroportului din Kathmandu si in hangare, autoritatile vamale insistand in continuare pe procedura de verificare a fiecarui pachet, arata reporterii ziarului New York Times.

Sistem osificat

"Picatura care a umplut paharul este faptul ca procedurile birocratice de aici sunt de-a dreptul ingrozitoare. Trebuie sa treci prin fiecare department si pe la nu stiu cati ministrii care sa iti dea autorizatiile necesare.

Nu avem nevoie de ajutoare care sa zaca in depozite sau la marginea aeroportului. Acestea ar trebui sa ajunga in zonele afectate", se plange Jamie McGoldrick, reprezentantul ONU in Nepal.

Ambasadorul Statelor Unite, Peter W. Bodde, sustine ca a discutat cu premierul nepalez, Sushil Koirala care i-a promis ca le va cere functionarilor sa renunte la formalitatile obositoare inregistrate la receptia bunurilor intrate in tara sub forma de ajutoare umanitare.

Paralizati in fata dezastrului

Oficialii guvernelor occidentale si reprezentantii asociatiilor umanitare s-au plans de lipsa de reactie a guvernantilor nepalezi inca din primele ore de la producerea seismului de 7,8 grade din 25 aprilie.

Primele plangeri aratau ca oficialii din Kathmandu pareau sa fi disparut, critica pe care acestia o accepta fara cracnire acum.

"Eram cu totii panicati, toate caile de comunicatii erau inchise, toata lumea incerca sa scape cu viata. Pentru primele doua zile chiar nu a existat o coordonare buna", recunoaste Purna Bahadur Khadka, secretarul general al Congresului nepalez.

Insa, chiar si dupa ce guvernul a inceput sa dea semne de viata, organizatiile umanitare sustin ca li s-a impus sa urmeze un set de masuri birocratice infernale, chiar si pentru proviziile de urgenta aduse in tara.

Elicopterele si avioanele militare trimise de Statele Unite pentru a ajuta la salvarea sinistratilor din Nepal au fost intarziate cu zilele inainte de a putea ateriza pe aeroportul din Kathmandu.

"Am petrecut 72 de ore in Okinawa pentru a primi permisiunea de a ateriza in Kathmandu", sustine locotenent-colonelul Edward Powers, pilotul unui elicopter military.

Minendra Rijal, ministrul telecomunicatiilor si purtatorul de cuvant al guvernului sustine ca toate acestea sunt minciuni sfruntate.

"Acuzatiile sunt false. Ar fi mai util daca cei de la ONU ar dedica mai mult timp pentru efectuare misiunilor umanitare si mai putin pentru criticarea guvernului", a spus acesta.

In criza de timp

"Sezonul de insamantare incepe in sase saptamani. Daca il rateaza, va trebui sa distribuim ajutoare alimentare pentru inca trei luni. Sezonul musonic incepe in doua luni", explica McGoldrick calendarul presant sub care trebuie sa lucreze.

Intarzierile, dupa cum remarca reprezentantul ONU, se petrec nu numai in capitala tarii, ci si la frontiera cu India, unde vamesii insista sa controleze cu atentie fiecare transport si aproape in fiecare district al statului.

Oficialitatile locale sustin insa ca distribuirea corturilor si a ajutoarelor alimentare este ingreunata de accesul dificil in anumite sate din muntii Nepalului, si nu de birocratia excesiva.

"In satele din apropiere am reusit sa distribuim rapid medicamente alimente si corturi. Nu am reusit sa ajungem insa la cele aflate in zone izolate", recunoaste Basudev Ghimire, liderul din districtul Dhading.

Anil Kumar Thakur, omologul sau din districtul Bhaktapur, este si el exasperat de formalitatile pe care trebuie sa le pargurga pentru a acorda ajutoarele banesti familiilor care au suferit victime in urma seismului.

"Am inceput sa impartim acesti bani, dar nu merge bine. Beneficiarii au nevoie de avize din partea organelor de politie si de documente care sa ateste gradul de rudenie cu decedatii", spune Thakur.

Ultimele estimari dau pana in prezent 7000 de persoane decedate in urma cutremurului din 25 aprilie, iar cifra continua sa creasca.

Mecanisme paralele

In Nepal, puterea politica si clasa birocratica evolueaza pe planuri paralele, fiecare avand propriul sistem greoi de reguli de la care nu abdica.

Birocratii insa isi iau si mai in serios activitatea, temandu-se ca daca nu verifica bine fiecare transport de ajutoare pot fi ulterior acuzati ca si le-au insusit pentru ei si familiile lor.

In afara capitalei, numarul victimelor creste cu fiecare zi ce trece. In Valea Langtang, o patrula de politie a anuntat descoperirea a 50 de cadavre de-a lungul unui traseu montan popular. Printre acestea se numara si cativa turisti occidentali.

Precautie sau inconstienta?

Duminica, autoritatile au anuntat ca impun restrictii pentru avioanele mari, cu o masa totala de peste 196 de tone.

Singurul care a reusit sa se strecoare prin absurda blocada a fost un Hercules C-17, pentru care ambasada SUA obtinuse permisiunea inainte de impunerea restrictiilor.

Scuza halucinanta oferita de autoritati se refera la eventualele stricaciuni pe care avioanele militare de mare tonaj le-ar putea provoca pe pistele de aterizare.

"Ne este teama de eventualele pagube pe care avioanele mari le-ar putea cauza singurului nostru aeroport international si de efectele acestora in timp", a explicat Birendra Prasad Shrestha, directorul general al aeroportului din Kathmandu.

Acesta recunoaste ca se confrunta cu un val de nemultumire in crestere din partea guvernelor si organizatiilor implicate in misiunea umanitara din Nepal, dar spune ca nu agreeaza ideea de a da unda verde pentru aeronavele mari.