Grecia, calul troian al Europei Unite. Cum se transmite infectia pe continent

Principiul logic al lui Aristotel "tot ceea ce exista este identic cu sine si diferit de orice altceva" pare sa fi fost pus deoparte in anii de criza din Europa.

In ciuda eforturilor facute de cele mai afectate state din Uniunea Europeana, liderii de facto ai UE au ignorat acest aspect.

Politicienii portughezi s-au zbatut in zadar sa demonstreze ca tara lor nu este Grecia, asa cum nici Italia nu este Franta sau Spania, Portugalia.

Pe scurt, problemele difera de la o tara la alta sau cel putin asa credeam. Piata obligatiunilor de stat indica insa un alt adevar.

Valul contagios al costurilor imprumuturilor facute de unele tari s-a raspandit dincolo de granitele acestora, dand nastere unuia dintre cele mai alarmante efecte ale crizei financiare si explicand intr-un fel cum minuscula economie a Greciei poate dobori intreg esafodajul pe care sta moneda unica europeana, se arata intr-un editorial din The Economist.

Firewall economic

In ultima vreme, socurile in piata par sa fie ceva mai bine atenuate. In 2012, agitatia politica din Grecia a ridicat dobanda acordata obligatiunilor la termen de 10 ani emise de regatul spaniol la 7%. Anul acesta, victoria Syriza nu a mai influentat dobanda titlurilor de stat din Spania, care se mentine aproape de cel mai scazut nivel atins vreodata.

In ciuda politicii anti-austeritate anuntata de noul premier grec Alexis Tsipras, efectul transmis pietelor nu a mai fost unul de amploare.

Canalele de transmitere a infectiei par sa se mai fi ingustat multumita unui sistem bancar mai solid, a fondului permanent de ajutor financiar si a negocierilor pentru restructurarea datoriilor Greciei.

Infectie politica

Intre pietele economice si votantii din diferite tari europene se observa insa o diferenta. Infectia nu s-a mai propagat in mediul economic, dar a afectat peisajul politic din regiune.

Evolutia Syriza in Grecia isi are un corespondent pe taram iberic, unde Podemos imbratiseaza aceeasi viziune in privinta politicii de austeritate dictata de Germania.

Victoria Syriza de la sfarsitul lunii trecute a fost sarbatorita de toti reprezentantii stangii din Europa, unii fiind gata sa declare sfarsitul epocii de austeritate. Mesajul transmis cu aceasta ocazie este ca infectia politica abia isi incepe invazia in organismul european.

Rapida evolutie a extremei stangi in peisajul politic grecesc ii obliga pe liderii europeni sa sa consoleze cu situatia in feluri cel putin alarmante pentru stabilitatea zonei.

O prima varianta ar consta in acceptarea revendicarilor liderilor Syriza si acordarea unor conditii favorabile Greciei, lucru care ar ridica probleme in alte state supuse acelorasi conditii de austeritate.

O alta directie ar fi ingnorarea semnalelor transmise din Spania, Portugalia si Irlanda. Cele trei state vor organiza alegeri generale in cursul acestui an, iar sondajele indica o crestere a popularitatii partidelor cu platforme electorale anti-austeritate.

Asemanari flagrante

Spania are o economie mai dezvoltata decat Grecia si un aparat administrativ mai bine reglat. Este ajutata de faptul ca nu a fost nevoita sa recurga la ajutorul Comisiei Europene decat pentru obtinerea unui imprumut de recapitalizare a bancilor in 2012. Dar chiar si fara a avea de infruntat cerintele dure impuse de Troika, Spania prezinta o serie de similitudini flagrante cu Grecia.

In ambele tari partidele de centru-stanga si centru-dreapta au fost supuse eroziunii la guvernare in perioadele de criza si austeritate, fortand votantii sa caute alternative in randul partidelor radicale.

Tintele furiei maselor electorale sunt si ele bine stabilite. In Spania sunt reprezentate de banci, marile corporatii si politicienii corupti. In Grecia, de arhitectii planului de austeritate si de politicienii care l-au pus in practica.

Ambele state au intrat pe un trend ascendent al cresterii economice si de dezvoltare a unor noi locuri de munca, dar rezultatele sunt prea putin vizibile pentru 25% din populatie, care supravietuieste in continuare din ajutor de somaj.

Tsipras a fost investit in functia de premier al Greciei de o alianta care ameninta ordinea germana din Europa, de pe ambele flancuri ale esichierului politic.

Noul guvern de la Atena este compus din partide de extrema stanga si dreapta legate doar de ostilitatea manifestata impotriva creditorilor tarii.

Rezultatul alegerilor din Grecia a fost marcat si de felicitarile transmise de liderii unor importante partide extremiste din Europa. Marine Le Pen, liderul Frontului National Francez, a catalogat evenimentul ca fiind "o monstruoasa palma democratica data Uniunii Europene", iar Matteo Salvini, presedintele italienilor de la Liga Nordului, a vorbit despre "un soc electric".

Lupte politice duse pe alte axe

Modul in care actioneaza partidele populiste din Europa reconfigureaza intregul camp de lupta politica, considera Jose Ignacio Torreblanca, un analist spaniol al Consiliului European pentru Relatii Externe.

Lupta nu se mai duce intre dreapta si stanga, ci intre outsideri si partidele traditionale.

Atat Podemos, cat fi Frontul National Francez corespund perfect descrierii, chiar daca in rest diferentele dintre aceste doua formatiuni sunt izbitoare.

Stagnarea economica si temerile fata de imigranti sau politicile comune europene sunt speculate din plin de catre liderii acestor partide. Syriza a demonstrat deja ca vechea ordine poate fi inlocuita.

Tsipras are insa un alt test la orizont. Daca in pozitia de outsider politic s-a simtit ca pestele in apa, palaria de prim-ministru s-ar putea sa nu i se mai para asa confortabila.

Daca Tsipras se impotmoleste consemnand falimentul statului grec, alegatorii din alte zone ar putea sa revina la optiuni mai conservatoare.

Liderii politici traditionali se confrunta cu o ostilitate populara indreptata impotriva lor, dar nu stiu ce sacrificii sa faca pentru a primi iertarea alegatorilor.

Tendinta lor de a ramane la putere doar sub scuza ca ei stiu mai bine este ridicola, asa cum repetarea la infinit a descantecului "Spania nu e Grecia" s-ar putea sa nu functioneze.