Povestea celor două Românii în 2023. O țară cu un potențial de creștere imens, dar marcată de sărăcie și o economie turbulentă

Banca Mondială a publicat o actualizare a Diagnosticului Sistematic de Țară (DST) pentru România, publicat inițial în 2018 și care a identificat un set de priorități de dezvoltare prin care țara noastră poate atinge obiectivul dual de dezvoltare: promovarea prosperității în rândul tuturor cetățenilor și reducerea sărăciei.

România continuă progresul economic vizibil prin creștere economică și convergența veniturilor, dar „povestea celor două Românii” persistă: una urbană, dinamică și integrată în UE; o alta rurală, săracă și izolată. România ocupă în continuare primul loc din UE în ceea ce privește rata sărăciei. Inegalitatea rămâne, de asemenea, relativ ridicată comparativ cu alte țări din UE, existând disparități majore între regiunile țării și între rural și urban. Deși Banca Mondială citează un potențial de dezvoltare imens și progrese cuantificabile, țara noastră încă se confruntă cu instituții insuficient dezvoltate și capacitate administrativă redusă, implementare ineficace a politicilor și resurse insuficiente pentru cheltuieli publice, ceea ce contribuie la rezultate slabe și inegale în materie de dezvoltare: Totodată, ne confruntăm cu o conectivitate de transport scăzută, un sector financiar insuficient dezvoltat și un mediu de afaceri sprijinit insuficient, care împiedică dezvoltarea sectorului privat.

Conform raportului Băncii Mondiale, publicat într-o versiune actualizată recent în 2023, în ultimii ani mai multe teme emergente au rezultat și cresc în importanță, ceea ce a condus atât la provocări, cât și la oportunități, printre acestea numărându-se impactul asupra economiei și a locuitorilor României determinat de pandemia de COVID-19 și de invadarea Ucrainei de către Rusia, interesul îndreptat către o dezvoltare digitală și verde, precum și accesul la fonduri europene semnificative ca valoare. În plus, provocările demografice, instituționale și de guvernanță joacă un rol important în dezvoltarea României.

În ciuda progreselor vizibile, o serie de constrângeri majore împiedică România să susțină o creștere incluzivă și sustenabilă din punct de vedere economic, care contribuie la protejarea mediului. DST Actualizat grupează aceste constrângeri în șase teme ample și interconectate:

Instituții insuficient dezvoltate și capacitate administrativă redusă.Implementare ineficace a politicilor și resurse insuficiente pentru cheltuieli publice, ceea ce contribuie la rezultate slabe și inegale în materie de dezvoltare.Deficit de lucrători calificați și fricțiuni pe piața muncii, care limitează oferta de forță de muncă.Conectivitate de transport scăzută, un sector financiar insuficient dezvoltat și un mediu de afaceri sprijinit insuficient, care împiedică dezvoltarea sectorului privat.Dificultăți în realizarea tranziției verzi și în atenuarea schimbărilor climatice.Reziliență scăzută la dezastre naturale și la efectele schimbărilor climatice.

Progresele făcute de România în ultimii ani

Creșterea economică a României continuă să fie printre cele mai ridicate din UE, sprijinind convergența nivelului de trai cu media UE. Cu o creștere economică anuală medie de 3,8 % în ultimele două decenii, nivelul de trai al românilor a crescut de peste două ori, de la 12 179 USD în 2000 la 30 777 USD în 2021. Venitul pe cap de locuitor al României a crescut de la 26,4 % din media UE în 2000 la 74,2 % în 2021.

Cu toate acestea, creșterea economică a țării a fost una dintre cele mai volatile din UE, iar evoluția și sustenabilitatea acesteia ridică semne de întrebare, spun specialiștii. Creșterea continuă să fie în mare măsură bazată pe consum, în timp ce contribuția investițiilor și a productivității s-a diminuat substanțial, în medie, față de anii premergători aderării la UE. Transformările structurale au schimbat ponderea contribuției diverselor sectoare la creștere, remarcându-se diminuarea rolului agriculturii și creșterea contribuției serviciilor. Unul dintre principalele sectoare care au contribuit la creștere este sectorul tehnologiei informatice, al optulea din UE ca pondere în PIB în 2021.

Creșterea economică se reflectă printr-o reducere impresionantă a sărăciei, dar rata sărăciei din România rămâne cea mai ridicată din UE. În perioada 2014 – 2019, ponderea românilor care trăiau sub pragul sărăciei stabilit pentru economiile cu venituri medii ridicate (având venituri de sub 6,85 USD/zi) a scăzut rapid de la 30,0 % la 11,3 %, pe fondul existenței unor piețe puternice ale forței de muncă atât pe plan intern, cât și la nivelul UE.

În România, productivitatea muncii a crescut în medie, dar diferența de producție dintre microîntreprinderi/firmele mici și întreprinderile mijlocii/mari este a doua din UE ca mărime.

Economia și-a revenit din șocul provocat de pandemie, dar riscurile fiscale și financiare rămân semnificative, arată raportul. România a înregistrat o contracție economică în 2020 de 3,7 %, deși recesiunea a fost mai puțin severă decât media din UE și din EAC. Redresarea a fost de asemenea rapidă, în 2021 PIB-ul real revenind la nivelurile anterioare pandemiei. Cu toate acestea, criza a provocat creșteri considerabile atât ale deficitului bugetar, cât și ale datoriei publice.

Instituțiile insuficient dezvoltate și capacitatea administrativă scăzută continuă să se numere printre principalele constrângeri existente

Deși este o țară cu venituri mari, cu acces la fonduri europene considerabile, României îi este adesea greu să satisfacă nevoile cetățenilor săi, din cauza slabei guvernanțe și a capacității administrative deficitare.

Instituțiile publice insuficient dezvoltate, capacitatea scăzută a serviciilor publice și volatilitatea politică — cu reorganizări guvernamentale frecvente, motivate politic — împiedică furnizarea serviciilor publice și încetinesc realizarea reformelor, având drept rezultat cheltuieli ineficiente, infrastructură și servicii publice inadecvate și inegalitate socială. România a înregistrat unele progrese la nivel subnațional: șapte dintre cele mai mari orașe ale țării se regăsesc în primele zece locuri în clasamentul orașelor cu cea mai rapidă creștere din UE între 2000 și 2019, iar unele administrații locale au reușit să răspundă cu succes nevoilor cetățenilor și să furnizeze servicii publice și investiții de calitate.

Cu toate acestea, Banca Mondială atenționează că schimbările frecvente ale conducerii politice au perturbat fazele timpurii ale progresului, uneori ducând chiar la regres. Luptele interne și schimbările din cadrul coalițiilor de guvernământ reduc apetitul pentru colaborarea interguvernamentală, creează vid, demoralizează funcționarii publici și diminuează capacitatea instituțională de realizare a reformelor pe termen mediu și lung.

Încrederea scăzută în stat și în capacitatea instituțiilor publice de a furniza servicii frânează și mai mult progresul. Românii au o neîncredere profundă în stat, atât din Constrângeri care frânează creșterea economică și prosperitatea în România 40 cauza trecutul comunist, cât și, mai recent, din cauza capacității insuficiente de a avansa agenda de reformă și de a oferi servicii publice de calitate. În 2022, 67 % dintre români au declarat că nu au încredere în guvern, procentul lor fiind în general stabil de-a lungul timpului. 60 % dintre respondenți la evaluarea realizată de Banca Mondială au considerat calitatea serviciilor publice ca fiind slabă sau foarte slabă — o rată de nemulțumire dintre cele mai ridicate din UE.

Punerea în aplicare ineficientă a politicilor și cheltuielile publice insuficiente contribuie la rezultatele slabe și inegale în materie de dezvoltare

Slaba guvernanță a României afectează dezvoltarea la nivel național. Potrivit Indicatorilor privind Guvernanța Durabilă 2022 elaborați de Bertelsmann Stiftung, eficacitatea guvernanței în România se menține sub nivelul optim și cu mult sub media Uniunii Europene.

În plus, coordonarea interministerială și capacitatea de implementare s-au deteriorat ușor în ultimii ani, evidențiind două provocări cu care se confruntă administrația publică: capacitatea de a pune în aplicare politicile și funcționarea ca o unitate, arată raportul.

Dominanța întreprinderilor cu capital de stat (ICS) în sectoare cheie are ca rezultat ineficiențe vaste în furnizarea serviciilor, cu pierderi bugetare mari. În România activează 1 400 de ICS-uri, cel mai mare număr din UE, dintre care menționăm: Romgaz, unul dintre principalii doi producători de gaze naturale din țară; Transgaz, singura companie de transport al gazelor naturale; și Electrica, care controlează trei mari companii de distribuție a energiei electrice. Prezența marilor conglomerate controlate de stat și cadrul de reglementare inadecvat descurajează investițiile private, inhibă concurența și compromit eficiența pieței.

Mai mult, coordonarea inter-instituțională redusă și lipsa de corelare între prioritățile și investițiile strategice limitează capacitatea României de a absorbi fonduri UE și de a oferi servicii publice la standardele UE. În sectorul sănătății, lipsa de coordonare între principalele părți interesate împiedică realizarea obiectivelor naționale privind transparența, eficiența costurilor și calitatea îngrijirii. De exemplu, achizițiile de medicamente și materiale medicale au loc la nivelul unităților sanitare, ceea ce duce la fragmentare, la lipsa economiilor de scară și la o calitate nestandardizată; în mod similar, mecanismele de plată ale furnizorilor nu încurajează o îngrijire de calitate. În plus, deși politicile educaționale promovează sisteme școlare și rezultate ale învățării de înaltă calitate, punerea lor în aplicare este în mare măsură necoordonată, deficitară în ceea ce privește transparența și răspunderea și fără un cadru integrat de gestionare a investițiilor publice.

Furnizarea de servicii de infrastructură publică de înaltă calitate — apă potabilă, salubritate, energie — rămâne la un nivel scăzut, în special pentru locuitorii săraci și cei din mediul rural. În 2020, mai mult de 20 % dintre români nu aveau baie, duș și WC în interiorul gospodăriei — o pondere mult mai mare decât în orice altă țară din UE. În rândul românilor săraci, această pondere ajunge la cifra șocantă de 56 %. În plus, 23 % dintre românii săraci nu își pot încălzi suficient casa, față de 6 % dintre românii aflați peste pragul sărăciei.

În plus, raportul subliniază că rezultatele României în ceea ce privește capitalul uman se află cu mult în urma celorlalte țări ale UE, din cauza cheltuielilor insuficiente și a serviciilor de sănătate și educație inadecvate.

Deficitul de forță de muncă calificată și fricțiunile de pe piața muncii limitează oferta de forță de muncă

Populația activă în vârstă de muncă a României este în scădere, în mare parte din cauza emigrației și a participării scăzute pe piața muncii, ceea ce reduce oferta de forță de muncă și, prin urmare, creșterea economică potențială. Ineficiențele din sistemul de învățământ, atitudinile nefavorabile față de învățarea pe tot parcursul vieții, ineficacitatea formării profesionale și a politicilor active privind piața muncii, combinate cu exodul creierelor, provoacă deficite de competențe și neconcordanțe între acestea și cererea pieței, precum și reducerea capacității de inovare, a creșterii economice și a potențialului de câștig.

În mare parte din cauza emigrației, România a înregistrat o scădere și o îmbătrânire atât a populației, cât și a forței de muncă. Populația României a scăzut de la 22,8 milioane la 19,1 milioane între 2000 și 2021 și se preconizează că va scădea la 17,8 milioane până în 2030.

Întrucât românii care emigrează sunt de obicei mai tineri și cu un nivel de educație mai ridicat decât populația rămasă, societatea românească îmbătrânește și suferă de pe urma unuia dintre cele mai grave exoduri de creiere din întreaga lume. Rata fertilității este sub nivelul de înlocuire, fiind estimată la 1,8 în 2020, în timp ce vârsta mediană în țară a crescut de la 34,4 ani în 2000 la 43,0 ani în 2021. Variațiile regionale sunt considerabile, București-Ilfov înregistrând cea mai mică vârstă mediană din țară (41 de ani) și cea mai mică pondere a populației de peste 65 de ani (16,5 %) — cu mai mult de patru ani și, respectiv, 4,4 puncte procentuale sub nivelurile din Sud-Vest Oltenia. Astfel, punctele de presiune demografică (de exemplu, o cerere mai mare de asistență medicală mai complexă pentru persoanele în vârstă) sunt mai acute în regiunile slab dezvoltate, în care furnizarea de servicii este deja dificilă.

România are cea mai mică rată de participare la învățarea pe tot parcursul vieții din UE, din cauza barierelor culturale și sistemice. Aproximativ 1 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani participă la activități de învățare în rândul adulților, cu mult sub obiectivele naționale și sub media UE de 9,1 %. În România, învățarea pe tot parcursul vieții nu deblochează, de obicei, o evoluție pozitivă a salariului sau a carierei, nici nu este apreciată la nivel personal, în special în rândul persoanelor de peste 40 de ani. Educația și formarea profesională (EFP) a intrat în atenția publicului în ultimul deceniu din cauza deficitului de forță de muncă din țară, dar calitatea sa este sub nivelul optim. Competențele non-tehnice sunt de asemenea deficitare, întrucât nici învățământul tradițional, nici sistemul EFP nu se concentrează asupra acestora.

Conectivitatea scăzută, dezvoltarea deficitară a sectorului financiar și mediul de afaceri nefavorabil împiedică dezvoltarea sectorului privat

Mai mulți factori, pe lângă deficitele de competențe și neconcordanțele între acestea și cererea pieței, împiedică dezvoltarea sectorului privat din România.

În pofida investițiilor publice semnificative, calitatea și acoperirea infrastructurii rămân sub standardele UE. Principalele subsectoare de infrastructură necesită investiții mai mari și mai eficiente includ: transporturi (drumuri, căi ferate, aeriene, căi navigabile și porturi); energie (rețea de transport, surse regenerabile și eficiență energetică), subsectorul digital (rețele de telecomunicații și centre de date) și servicii municipale (apă, gestionarea deșeurilor, transport urban și periurban și termoficare). Prezența majoră a ICS-urilor în domeniul infrastructurii (în special în sectorul transporturilor și al energiei) conduce la investiții insuficiente și/sau exclude sectorul privat.

Investițiile private au fost relativ mari în ultimii ani, dar mediul de afaceri imprevizibil, gradul ridicat de control al statului asupra economiei și insuficienta dezvoltare a piețelor financiare limitează creșterea acestora. În 2020, investițiile mediului de afaceri din România au fost de 14,8 % din PIB, puțin peste media UE și mai mari decât în majoritatea celorlalte țări din regiune. Fluxurile de investiții străine directe (ISD) s-au redresat după pandemie, ajungând la 8,9 miliarde EUR în 2021 și urcând până la 10,7 miliarde EUR în 2022.

Sectorul financiar al României rămâne subdezvoltat în comparație cu cel al țărilor din regiune și cu cel al țărilor similare ca venituri. Activele sectorului financiar, ca procent din PIB, se situau la 77,1 % la sfârșitul anului 2021. Conform Băncii Mondiale, intermedierea creditelor bancare este superficială, limitând oferta de posibilități de finanțare a investițiilor pentru firme.

În plus, sectorul privat beneficiază de o finanțare redusă din partea instituțiilor financiare nebancare (IFN) și a piețelor de capital, în special pe termen lung. IFN-urile sunt mici — deși pot juca un rol important pentru microantreprenori, deoarece multe sunt situate în zone rurale și în orașe mici. Piețele de capital din România rămân cele mai puțin dezvoltate din Europa, iar baza de investitori instituționali este restrânsă.

Piața internă a datoriilor este dominată de obligațiunile guvernamentale, în timp ce peisajul titlurilor emise de societăți rămâne subdezvoltat. Bursa de Valori București are lichiditate redusă și este semnificativ mai mică decât bursele celorlalte țări din regiune: în septembrie 2022, piața sa principală număra doar 83 de societăți listate, cu o capitalizare bursieră totală de 28,5 miliarde EUR (sau 11,9 % din PIB). Finanțarea capitalului de risc și a capitalului privat este, de asemenea, limitată.

Capacitatea de inovare a economiei României este redusă, în principal deoarece investițiile sunt excesiv de scăzute și există un permanent deficit de competențe. Tabloul de bord al UE privind inovarea consideră România un „inovator emergent” și o clasează pe ultimul loc în UE, semnalând o capacitate slabă a firmelor românești de a avansa în lanțul valoric.

...citeste mai departe despre "Povestea celor două Românii în 2023. O țară cu un potențial de creștere imens, dar marcată de sărăcie și o economie turbulentă" pe Ziare.com