Ringul de box al politicii romanesti: Udrea, Bute si Vladescu

Politicienii sunt responsabili pentru criza mondiala. Astazi, de la ei asteapta cetatenii solutii de iesire din criza. 

Politicienii romani demonstreaza tot mai des cat de rupti de realitate sunt.

De fiecare data, cand ies in mijlocul oamenilor sunt apostrofati sau chestionati, iar pentru politicieni acest lucru pare a fi, cu fiecare ocazie, o surpriza.

Cred oare politicienii de la putere ca populatia nu este dur afectata de masurile de austeritate?

Cred ei oare ca taierile de salarii sau contributiile de sanatate aplicate pensiilor pot fi nu au atins majoritatea covarsitoare a populatiei Romaniei? Cu siguranta, ca politicienii nu pot fi chiar atat de departe de realitate.

Cu toate acestea, politicienii au reactii nepotrivite atunci cand se afla fata in fata cu oamenii.

Este destul de ciudat ca atunci cand o pensionara cere sa primesca pensia la nivelul de dinainte al aplicarii contributiei la sanatate, ministrul dezvoltarii sa-i vorbeasca despre proiecte si despre mai multi turisti, care oricum nu vin in Romania.

Este cel putin bizar ca Elena Udrea sa vorbeasca despre optimismul cu care incep vara romanii aducandu-i ca argumente pe cei 100.000 de turisti din week-end de pe litoral, pe cei 100.000 de spectatori de la concertul formatiei Bon Jovi si pe cei 10.000 de spectatori de la meciul lui Lucian Bute de la Romexpo.

Cu atat mai mult cu cat, ministrul dezvoltarii nu sufla nici un cuvant despre huiduielile care i-au insotit numele atunci cand Lucian Bute, neinspirat sfatuit, i-a adresat multumiri dupa victoria pe care o obtinuse.

De fapt, nemultumirea celor prezenti nu a venit din implicarea Ministerului Dezvoltarii regionale in organizarea galei de box, ci din gesturile politice mai vechi ale Elenei Udrea. Nu a  fost apostrofata contributia ministerului la gala lui Bute, ci omul politic Elena Udrea.

Politicienii puterii si-ar dori sa fie aplaudati pentru masurile de austeritate, dar acest lucru este imposibil cand austeritatea este cu proces haotic si nu unul gandit si argumentat.

Singurul gest uman din ultimii doi ani l-a facut fostul ministru de finante, Sebastian Vladescu.

Nu cred ca Vladescu a avut rezultate notabile in perioada in care a detinut portofoliul finantelor, dar recent la o emisiune de televiziune, in contextul unei discutii cu sotia unui politist care se sinucisese, fostul ministru a spus ca se simte si el partial responsabil pentru gestul politistului din cauza taierii salariilor pe care a operat-o in mandatul sau.

Este greu de spus in ce masura cuvintele lui Vladescu sunt sincere sau reprezinta doar un exercitiu de imagine. Dar acest lucru nu este, in ultima instanta, foarte important.

Sebastian Vladescu creeaza un precedent interesant: un fost responsabil guvernamental, pus in fata unei drame umane, are decenta de a se gandi la oameni si de a-si cere scuze.

Desigur, tema este mai complicata.

Putini politicieni isi cer scuze pentru deciziile gresite pe care le-au luat. Un fost premier maghiar, spre exemplu, in urma cu cativa ani si-a cerut scuze si a adugat: ”am mintit poporul”.

Dar aceasta este o floare rara. Politicienii de pe toate meleagurile, din Orient pana in Occident, se incapataneaza sa creada ca deciziile lor au fost cele mai bune, ca ele nu aveau alternativa si ca erau absolut necesare.

Politicienii, chiar si cei care traiesc in democratie, se iluzioneaza ca detin adevarul absolut si ca deciziile pe care le iau sunt cele mai bune. De aceea, de multe ori, ignora opozitia politica sau o persifleaza si se indeparteaza de oamenii de rand.

Deciziile macroeconomice pot fi bune pentru economia in ansamblu, dar dezastruoase pentru cetateni sau pentru o parte din ei. Taierea salariilor a redus deficitul bugetar, dar a adus o adevarata drama in randul familiior de angajati bugetari.

Economia nu este doar alb si negru. Ceea ce este bun la nivel macro poate fi un dezastru la nivel micro. Taierea salariilor a dus la o scadere importanta a consumului, scadere care a adus companiile si economia pe minus.

Totdeauna intrebarea tulburatoare este: se putea si altfel? In cazul Romaniei, raspunsurile s-au dat de-a lungul acestor ani.

La fel de transant este si Mugur Isarescu. Recent, guvernatorul BNR a afirmat ca anii de criza au adus o reintoarcere la consumul pe care Romania si-l poate permite.

Desigur, din fotoliul de guvernator este simplu sa constati scaderea consumului si sa afirmi ca acest lucru este util economiei romanesti.

Mai ales ca scaderea consumului avantajeaza evolutia unei serii de indicatori macroeconomici   aflati in monitorizarea Bancii Nationale a Romaniei: deficitul de cont curent, cel de balanta comerciala sau inflatia.

Un studiu al Camerei de Comert arata, insa, ca 80% din companiile romanesti au fost atinse de criza, in sensul in care le-a scazut cifra de afaceri sau partenerii de afaceri au intarziat platile sau au intrat in insolventa.

Diferenta de la macro la micro este evidenta. Mai trist este ca, in ultima instanta, consolidarea macro nu se poate face decat prin micro, adica prin companiile din econimia reala.

Politicienii ar trebui sa fie constienti de responsabilitatea lor. Nu ei au creat criza mondiala, cea imobiliara si apoi cea bancara care s-a transmis in economie.

Dar prin lipsa de reactie, prin complicitate si prin absenta reglementarilor, politicienii au fost partasi la criza. Criza datoriilor suverane le apartine tot politicienilor.

Celor care au fost si celor care sunt astazi in functii. Din acest motiv, in Grecia este de-a dreptul riscant, ca politician, sa iesi astazi pe strada.

Oamenii asteapta astazi solutii de la politicieni. Responsabilii politici pot contraataca spunand ca angajatii bugetari si pensionarii nu s-au sfiit sa incaseze pensii si salarii mari.

Chiar daca a existat o complicitate intre cei care au dat si cei care au primit, responsabilitatea este a politicienilor. Macro a dat, micro a primit. Cine este vinovat?

Criza economica este astazi o criza a solutiilor. Pana acum, in ceea ce priveste Grecia, creditorii nu au acceptat sa piarda nici un ban. Ei au impus Greciei, plata datoriilor la zi si masuri de austeritate.

In plus, a fost acordat un imprumut de la Fondul European de urgenta si de la Fondul Monetar International (FMI). A fost suficient? Evident, nu.

Pentru ca, iata, este nevoie de un alt imprumut, ba, mai mult, alte state au fost atrase in caruselul datoriilor suverane: Italia, Portugalia, Spania sau Irlanda.

Dar impartirea responsabilitatii nu trebuie facuta si cu creditorii? Nu si-au asumat si acestia riscul unei afaceri? Nu au stiut creditorii nivelul de indatorare ale statelor?

Cu siguranta, au stiut toate aceste lucruri si din acest punct de vedere ei ar trebui sa fie partasi la impartirea poverii crizei. De altfel, solutiile se indreapta chiar catre aceasta abordare: o reesalonare a datoriei, in timp si ca valoare.

Solutiile nu vor  fi perfecte. Ele insa trebuie gasite de politicieni. Ministrii finantelor din statele din zona euro nu au gasit inca solutii. Publicul larg are perceptia ca politicienii nu au facut nimic pentru a preintampina criza si acum nu fac nimic pentru a lua decizii care sa atenueze efectele crizei.

Publicul isi doreste politicieni corecti, seriosi si responsabili. Publicul isi doreste o intelegere intre fortele poliitice asupra temelor importante din economie si ale vietii de zi cu zi. Publicul vrea mai putin politicianism si mai multe solutii politice. Toate aceste lucruri sunt valabile si pentru Romania.

In toate economiie occidentale, criza economica va traversa mai multe mandate ale politicienilor. Doar daca privim graficul de rambursare a datoriei publice vom intelege ca problema se va duce departe in timp, pana la orizontul anilor 2020. Pana atunci, se vor tot schimba liderii politici.

Dar, pentru binele tuturor, clasa politica ar trebui sa gasesca un pachet de minima integere pe temele majore ale economiei.

Altfel, oamenii vor crede in falsi profeti politici, iar de aici pana la detonarea democratiei nu va mai fi decat un pas.