Guvernul a incercat mai mult ca de obicei sa adapteze directiva europeana in OUG50

Centrul Roman de Politici Europene (CRPE) considera ca autoritatile romane au cautat sa adapteze standardele cerute de Uniunea Europeana la piata bancara din Romania si au mers dincolo de "metoda copy&paste" pe care o folosesc de obicei la transpunerea directivelor,potrivit unui raport publicat joi, informeaza NewsIn.

Raportul CRPE reprezinta o analiza in oglinda a Directivei europene 48/2008 si a Ordonantei de Urgenta 50/2010, care transpune directiva in legislatia nationala.

Directiva europeana isi propune sa creeze standarde comune pentru informarea clientilor bancilor si protejarea drepturilor acestora in calitate de consumatori si se aplica doar creditelor de consum, in terminologia europeana neintrand si creditele ipotecare.

Dar Romania, ca si alte state europene, precum Germania, Ungaria sau Finlanda, au ales sa extinda aplicarea acestei directive si asupra creditelor ipotecare.

Articolele 13, 14 si 17 din directiva elimina comisioanele mari de rambursare anticipata (stabilite la maxim 1%) si ofera consumatorilor dreptul de a se retrage anticipat dintr-un contract de credit in cazul in care se simt dezavantajati.

Potrivit raportului CRPE, aceasta prevedere poate avea un efect spectaculos asupra competitiei dintre banci, pentru ca se urmareste scaderea costurilor refinantarii, clientii putand trece mai usor de la o banca la alta, in functie de evolutia dobanzilor.

In acest punct, ordonanta preia ca atare standardele minimale impuse de UE.

In ceea ce priveste reglementarea dobanzii, directiva precizeaza ca dobanda si costurile suplimentare ale unui credit nu pot fi majorate fata de nivelul stabilit initial prin contract.

Ordonanta romaneasca preia aceasta prevedere in articolul 74, dar vine si cu niste prevederi inflexibile in articolul 37 - formula de calculare a dobanzii anuale efective (DAE) pentru contractele cu dobanda variabila.

Astfel, DAE pentru creditele in lei este dobanda anuala stabilita de BNR plus marja fixa a bancii, in vreme ce DAE la creditele in moneda straina este nivelul EURIBOR/ROBOR/LIBOR plus marja fixa a bancii.

In plus, art. 37 (c) al Ordonantei specifica faptul ca "valoarea marjei si valoarea indicilor de referinta pot fi reduse", adica banca nu poate creste marja si indicii de referinta.

Formularea este neclara intrucat indicii EURIBOR/ROBOR/LIBOR nu depind de banci, dar marja fixa da.

"Este absurd ca o lege din Romania sa prevada faptul ca indicele european de referinta nu poate sa creasca. Ce a dorit guvernul sa legifereze in acest punct? Putem presupune ca intentia guvernului a fost aceea de a obliga bancile sa scada marja fixa in cazul in care indicii de referinta cresc (de pilda daca DAE = Euribor + marja fixa, iar Euribor creste, banca e fortata sa scada marja pentru ca DAE sa nu creasca", au mai spus reprezentantii CRPE.

Totodata, CRPE sustine ca modalitatea in care bancile calculeaza dobanda ar trebui sa ramana la discretia lor pentru ca directiva obliga bancile sa-si asume o parte din riscul unui credit si sa inceteze practica de crestere unilaterala a dobanzii.

Cat despre aplicarea prevederilor ordonantei asupra contractelor de credit in curs de derulare, CRPE sustine ca directiva este incoerenta, intrucat pe de o parte spune ca nu se aplica contractelor in curs, iar in alineatul urmator obliga statele membre sa ia masuri ca prevederile privind informarea clientilor si dreptul de a se retrage dintr-un contract dezavantajos sa se aplice si contractelor in curs.

"Ca atare, contractele in curs intra in aria de aplicabilitate a directivei, dar numai pentru anumite prevederi. Astfel, guvernul roman a extins prin art. 95 toate prevederile la toate contractele aflate in derulare", adauga CRPE.

De asemenea, CRPE afirma ca s-ar crea o discriminare intre categorii de clienti daca directiva s-ar aplica numai contractelor noi si considera ca ar fi fost de preferat ca Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorilor sa propuna o lege nationala separata pentru contractele in curs.