Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

SUA vor avea pe constiinta scindarea Europei

SUA vor avea pe constiinta scindarea Europei

Prietenia calda si solida dintre Washington si Moscova - daca ea in genere a existat - a luat sfarsit. Acest lucru este atestat de reactia Occidentului la recentul discurs al lui Putin la Munchen. Poate oare exista pe acest fond promisa Europa fara linii de demarcatie?

Acest lucru este putin probabil daca America isi va mentine influenta in Lumea Veche. Dar mai curand dificulttile temporare ale Washingtonului vor deveni unele permanente, iar europenii vor prefera sa stabileasca bune relatii cu Rusia.

Din momentul in care presedintele rus Vladimir Putin a retinut atentia generala in discursul rostit la conferinta de la Munchen consacrata problemelor securitatii au trecut deja aproape doua saptamani, iar mijloacele mass-media occidentale inca nu se pot linisti. Dar nu este exclus ca primele salve informationale masive sa constituie doar inceputul, iar campania de baza sa urmeze. Totodata, multe lucruri au devenit evidente si in cursul primei etape a canonadei propagandistice. Vom acorda cea mai mare atentie mijloacelor mass-media engleze si americane, care demonstreaza o unitate de opinii, si vom remarca pe parcurs ca mass-media europene si straine reprezinta un fenomen separat, mai complex si multilateral.

Prima reactie: "Este un prost!"

Astfel, sa vedem cum s-au comportat mijloacele mass-media anglo-saxone in ultima saptamana si jumatate. Este vizibila o oarecare dezorientare, daca nu o uluire, iar de aici si o confuzie in argumentare. Demersul liderului rus a fost interpretat de britanici si americani ca fiind ferm ca forma, impertinent in continut si cu totul neasteptat din punctul de vedere al locului si momentului alese de presedintele Rusiei. Vom vorbi mai tarziu de ce principalele publicatii din Lumea Noua si Albionul incetosat au fost luate prin surprindere, iar deocamdata sa ne ocupam de contraargumentele occidentale.
Ca raspuns la pretentiile fata de politica Washingtonului din ultimii 15 ani, comentatorii americani si britanici nu au descoprit nimic mai bun decat o vorbarie standard.

Enumerarea nu se schimba de la o publicatie la alta: organizarea asasinatului ziaristei Politkovskaia exact de ziua de nastere a presedintelui, atitudinea ironica a liderului rus fata de observatorii OSCE, indoielile lui Putin ca hegemonia americana ar aduce vreun folos lumii, neintelegerea de catre Kremlin a rolului organizatiilor neguvernamentale occidentale in lupta pentru victoria pretutindeni a democratiei, sicanele hilare fata de companiile occidentale, care vizeaza resursele naturale rusesti, folosirea de nimic justificata a fortei in Cecenia, protejarea cu indarjire a asasinilor supusului britanic Litvinenko si asa mai departe, cu mici variatii.

O iesire iresponsabila si amenintare la adresa pacii?

Dupa cum vedem, nimic nou: tot acest incarcator a fost tras pana la ultimul cartus in lunile care au trecut, iar inca o repetare nu a adus nici o noutate in plus. Dar principalul lucru nu este acesta. Rezulta in mod clar dorinta anglo-saxonilor de a prezenta propriul punct de vedere ca pozitie a intregii lumi, de a speria popoarele de pe glob cu "o noua amenintare ruseasca".

Lumea, insa, a reactionat in mod diferit la discursul presedintelui rus. De exemplu, textul discursului de la Munchen al lui Putin a fost cu satisfactie inserat pe site-ul cabinetului sefului Statului Major General al Fortelor Armate ale Turciei. In ansamblu, reprosurile la adresa americanilor s-au bucurat de intelegere in multe tari, si nu numai in randul vechilor neprieteni ai Washingtonului - de exemplu, in Iran.

Totusi, increngatura Washington-Londra este extrem de interesata sa atraga de partea sa cel putin Vechea Europaa. In reportaje acest lucru se prezinta cam asa: se informeaza ca "discursul lui Putin a fost intampinat cu aceeasi indignare atat de catre americani, cat si de catre europeni" si drept confirmare in acest sens este prezentat un comentariu al lui Jaap de Hoop Scheffer. Dar este adevarat ca Scheffer este nu numai european, ci si secretarul general al NATO.

Clarvazatorul si sincerul lord Ismay

Sa ne amintim insasi esenta NATO, sensul existentei Aliantei Nord-Atlantice, pe care nimeni pana acum nu a reusit sa le exprime atat de succint si precis ca primul secretar general al NATO, lordul Ismay. "Keep the Americans in, the Russians out and the Germans down". Adica, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord a fost chemata sa asigure prezenta SUA in Europa, sa mentina Rusia in afara Europei si sa tina Germania sub control. Aceasta daca traducem intr-un limbaj literar-diplomatic. Desi, in ceea ce priveste Germania, expresia "keep down" poate fi tradusa si "cu botul in noroi".


Este posibil ca germanii sa banuiasca ceva despre aceasta. Si atunci nu este de mirare ca, potrivit datelor unui sondaj de opinie, peste 60% din locuitorii Germaniei impartasesc principalele teze din discursul presedintelui rus. Nici Berlinul oficial nu poate sa nu tina seama de asemenea stari de spirit ale cetatenilor sai. In special, aceasta s-a reflectat asupra pozitiei autoritatilor germane fata de noua initiataiva a Washingtonului in cadrul PRO.

Astfel, ministrul de externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, apreciaza ca conducerea SUA trebuie sa discute mai intai cu Rusia inainte de a desfasura elementele sistemului lor de aparare antiracheta in tari din Europa de Est. De asemenea, ministrul considera ca "amenintarea, chipurile, existenta din partea rachetelor iraniene" nu reprezinta un argument convingator in favoarea amplasarii elementelor PRO americane in Polonia si Cehia. Colegul sau de la Ministerul Apararii, Franz Josef Jung, de asemenea considera necesare convorbiri pe aceasta tema in cadrul Consiliului Rusia-NATO.

Astfel, suntem martorii faptului ca SUA isi pierd in Europa sprijinul vechilor sai tovarasi. Conducerea NATO a considerat deocamdata ca cel mai bun lucru este sa stea deoparte de noua aventura a Washingtonului (elementele PRO din Cehia si Polonia). Cel mai fidel aliat european al SUA pana in ultimul timp a fost Marea Britanie, insa acum si Londra a decis, se pare, ca toate au o limita. Una este sa te alaturi invingatorului, si alta e sa mori in Afganistan si in Irak pentru o nimica toata. Noii prieteni ai Washingtonului din Europa de Est deocamdata bat din picior, dar cat va dura acest entuziasm este o mare problema. Din nou, se intampla rar ca cativa noi prieteni sa fie mai buni decat o gramada de prieteni vechi.

Cum vom imparti?

Asadar, ambele parti s-au pronuntat. Prietenia calda si solida dintre Washington si Moscova - daca ea in genere a existat - a luat sfarsit. Cel putin, acum niciuna din parti nu o manifesta. Ideea lui Mihail Gorbaciov privind "casa general europeana" si "Europa fara linii de demarcatie" era interpretata de multa lume cu 15-20 de ani in urma ca o utopie, iar acum se pare ca a venit momentul sa se traga unele concluzii, intermediare.


Dupa cum credem, sunt putine scenarii "curate". Prima varianta: o victorie convingatoare a unipolaritatii americane. SUA vor face fata cu succes dificultatilor temporare din Afganistan si Irak, apoi vor rezolva in mod stralucit problemele Iranului, RPD Coreene, Venezuelei, Cubei si asa mai departe. Noua Europa va fi recompensata pentru americanismul ei neclintit, iar Vechea Europa isi va recunoaste vechea ei eroare. O mare parte din statele din spatiul postsovietic vor deveni tari dezvoltate si democratice cum sunt Bulgaria, Romania si Albania. Rusia unita si puternica nu are loc in aceasta idila. Iar una slaba - cu atat mai mult...

A doua varianta: dificultatile temporare americane vor deveni unele permanente. Rusia va reusi sa edifice in conditii acceptabile cu Vechea Europa spatii comune. Kremlinul le va oferi fostelor republici fratesti proiecte de integrare reciproc avntajoase. "Cordonul sanitar" ostil Moscovei, care rupe Europa de Rusia, se va transforma astfel treptat intr-un "cordon al bunei vecinatati", o veriga de legatura. Ramasite ale regimurilor proamericane pot exista, insa nu vor face pui. Si nu trebuie impartit nimic.

Sa fie aceasta o utopie? Poate... Multe vor depinde de dinamica si directiile de dezvoltare a Rusiei. De asemenea, vor fi importante in acest caz pozitia Ucrainei, Belarusului, Kazahstanului, Uzbekistanului, Asiei Centrale in ansamblu, evolutia situatiei din Regiunea Caucaziana. ""Valul in culori" s-a revarsat si a lasat in urma sa in multe privinte un nou peisaj. Uzbekistanul, evident, a renuntat la proamericanism.
Kazahstanul, la randul sau, a avut fericirea sa urmareasca "revolutia lalelelor": desi in diagonala, insa in imediata sa apropiere. Iar ceea ce au vazut kazahii in Kirgistan, in mod categoric nu le-a placut.

In Ucraina, "fortele revansei", desi cu greutate, dar reusesc sa-i tina deoparte pe "revolutionarii portocalii". In ansamblu, dupa cum se vede, nimic nu este imposibil. Sub acest unghi de vedere, americanii evident apar ca singurul factor destabilizator din Europa si ceva mai mult - din Eurasia. Pe de alta parte, SUA se afla in Europa nu prea de mult timp calculand cu masuri istorice. Cine a spus ca aceasta va fi pentru totdeauna?

Sursa: Rador

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 1119 ori