Putin si Merkel: pozitii diferite, viziune comuna

In mod paradoxal, cele doua maini de fier ale continentului european, Vladimir Putin si Angela Merkel, desi sunt pe pozitii contrare in ceea ce priveste dezvoltarea Uniunii Europene, impartasesc aceeasi viziune atunci cand vine vorba de interesul aratat cresterii economice din tarile lor.

Nici cancelarul Germaniei si nici noul "tatuc" al Rusiei nu dau semne de ingrijorare in fata criticilor ce vizeaza adoptarea unor masuri care incetinesc ritmul de crestere economica din ambele state. De pe pozitia lor este posibil sa nu plaseze randamentul economic imediat in randul prioritatilor momentului, se arata intr-o analiza Bloomberg.

PIB irelevant

La o prima vedere, atata vreme cat Produsul Intern Brut al unei tari este in crestere, guvernul aplica masuri cu efect pozitiv. Din acelasi punct de vedere, scaderea cu cel putin 0,2 procente a PIB-ului reflecta o proasta guvernare. Merkel se confrunta cu o reducere a PIB-ului Germaniei inregistrata la jumatatea acestui an, iar varianta imprumuturilor pentru accelerarea ritmului de crestere economica este o varianta pe care cancelarul german refuza sa o ia in considerare. De partea cealalta a baricadei, Vladimir Putin da nas cu recesiunea dupa impunerea restrictiilor economice din partea UE si a Statelor Unite. Atitudinea normala din partea liderului de la Kremlin ar fi sa faca un pas inapoi in problema crizei din Ucraina pentru a detensiona relatiile economice si politice dintre Moscova si Occident. Nici Putin, nici Merkel nu considera insa PIB-ul drept semnalul de alarma care sa ii faca sa abandoneze pozitiile radicale pe care s-au plasat.

Printre primii contestatari ai relevantei PIB-ului se numara chiar unul dintre autorii sistemului modern de calcul al Produsului Intern Brut, Simon Kuznets, economistul american lansand in Congresul american, in 1934, urmatoarea tema de dezbatere: "Daca PIB-ul este ridicat, de ce este America la pamant?". Raspunsul sau viza facerea unei distinctii clare intre cresterea cantitativa si cresterea calitativa a productiei, intre costuri si profit, precum si intre cresterea economica pe termen scurt si planurile de dezvoltare pe termen lung. Distinctii pe care atat Merkel, cat si Putin par sa le aiba in vizor.

Fara efecte sociale

Pentru nemti deteriorarea ritmului de crestere economica nu va fi resimtit ca un soc social. Din contra, Ministerul Economiei, Sigmar Gabriel, sustine ca numarul locurilor de munca nou aparute in economia germana in acest an va fi de 325.000, urmand ca in 2015 alte 500.000 de locuri de munca sa fie create. Cresterile salariale sunt cuprinse inca in agenda oficialiorde la Berlin: 2,6% crestere prognozata in cursul acestui an si 2,7% cresterea medie estimata pentru 2015. Prin urmare, Germania nu ar fi avut ce sa castige prin cresterea deficitului doar de dragul de a pastra un ritm ridicat al cresterii economice. In plus, Berlinul tine cont si de "rebeliunea bugetara" inregistrata in Franta si Italia, tari care dovedesc un apetit deja cunoscut pentru cresterea datoriei publice si risipirea banilor intr-un sistem birocratic stufos si ineficient, dar si de respectarea angajamentelor luate in fata aliatilor interni din Uniune: Austria si Olanda. Merkel, de altfel, a recunoscut ca priveste cifrele PIB-ului ca pe o statistica irelevanta.

In bataia vantului

In stepa ruseasca, calculele lui Putin sunt diferite. In primul rand, cresterea economica de 7% inregistrata intre 2000 si 2008 a fost o consecinta a exporturilor de minereuri, gaz si petrol si, in niciun caz, un semnal de eficienta tehnologica a industriei rusesti. La aceasta ora, piata resurselor naturale este intr-o cadere libera, care se resimte clar in economia Rusiei prin prisma procentului de 18,7% detinut de exporturile de materii prime. Situatia economica din Rusia este una care a ajuns sa depinda de prea multi factori externi, altii decat cei economici, pentru a-i indemna pe oficialii moscoviti sa adopte masuri de resuscitare economica. Este o perioada in care Putin isi reverva dreptul de a sta ferm pe pozitii in chestiunea ucraineana, chiar si o redeschiderea a pietelor occidentale neaducandu-i vreun profit evident. Iar scaderea pretului la combustibili transforma benzina si gazul natural in bune arme de propaganda pe plan intern.