Gazoductul ruso-turc, doar un show. Ce urmareste Putin

Presedintele rus Vladimir Putin a ingropat formal saptamana trecuta proiectul gazoductului South Stream de sub Marea Neagra, punand pe masa un plan propriu care prevede alimentarea cu gaze a Europei via Turcia.

Daca analistii occidentali au precizat de la bun inceput ca anuntul facut de Putin are un puternic iz de cacealma politica, mai nou a venit randul specialistilor turci sa puna la indoiala seriozitatea lui Putin.

"Este doar un show", considera Necdet Pamir, profesor de energetica in cadrul Universitatii Bilkent din Ankara.

O retea uriasa de conducte care sa traverseze Rusia si Turcia pentru a alimenta Uniunea Europeana prin Grecia este un proiect nerealist, a afirmat acesta in cadrul unui interviu luat de reporterii publicatiei Bloomberg.

Putin, captivul conjucturii politico-economice

Toate elementele care au subminat punerea in practica a proiectului Soth Stream par sa se regaseasca si in substratul politico-economical noului proiect. Cererea de gaze naturale pe piata europeana este stagnanta in acest moment si se va reduce treptat in urmatorii ani, UE nu a semne ca doreste sa reia relatiile cu Moscova pe masura ce situatia din Ucraina este mentinuta la limta conflictului deschis, iar in regiune ofertele de aprovizionare cu gaze naturale din alte zone ale globului devin din ce in ce mai atractive.

Planul Rusiei de a mari dimensiunea retelei de transport gaze naturale catre Turcia pentru a livra apoi combustibilul in Uniunea Europeana via Grecia s-ar putea sa fie realist doar pentru Vladimir Putin.

Nici occidentalii nu sunt convinsi ca un astfel de proiect si-ar dovedi utilitatea in timp. "In timp ce suplimentarea cantitatilor de gaz exportate catre Turcia are un fundament economic, 63 de miliarde de metri cubi este o cantitate exagerata. Perspectiva cererii de gaze naturale pe piata europeana este mai degraba sumbra", a comentat Simon Pirani, cercetator in cadrul Institutului de Studii Energetice Oxford.

Turcii se retrag de pe nicovala

Putin a luat prin surprindere auditoriul prezent la Ankara in momentul denuntarii unilaterale a proiectului South Stream si a initierii negocierilor cu Turcia pentru realizarea noului gazoduct. In acel moment, Turcia s-a vazut prinsa in postura ingrata de viitor partener al Rusiei, pozitie care, in aceasta clipa, contrasteaza cu eforturile sustinute din ultimele doua decenii pentru accederea in randul tarilor UE.

Asa ca, oficialii de la Ankara s-au trezit prinsi intre ciocan si nicovala, fiind nevoiti sa evite rapid o criza diplomatica.

"Timpul va demonstra daca aceste proiecte se vor dovedi aplicabile sau nu", a declarat Taner Yildiz, ministrul Energiei din Turcia, nu inainte de a preciza ca tara sa nu isi doreste sa fie prinsa in jocul politic dintre Bruxelles si Moscova.

Gazprom, la mana clientilor

Turcia este al doilea mare consumator de gaze rusesti dupa Germania si una dintre putinele tari care va creste consumul de gaze livrate de Gazprom in urmatorii patru ani. Rusia are in acest moment posibilitatea de a creste cantitatea de gaze livrate catre Turcia la maximum 16 miliarde de metri cubi.

In ceea ce priveste Germania, noua strategie energetica a guvernului de la Berlin incepe sa dea roade, energia din surse regenerabile si importul de carburant din Statele Unite ar urma sa reduca exportul de gaze in intreaga Europa cu 20% in urmatorii 6 ani.

Turcia de asemenea, isi canalizeaza efortul de a diversifica sursele de aprovizionare cu combustibil, Turkmenistan, Algeria, Iran si Irak fiind printre furnizorii care vor alimenta in curand cu gaze piata din aceasta tara. Deja un discount de 6% procente pentru livrarile din ianuarie 2015 a fost acordat de Gazprom in incercarea de a-si pastra cota de 57% din piata gazelor naturale din Turcia, insa negocierile nu s-au incheiat.

Turcia ar putea profita de lipsa de apetit a Europei pentru gazul rusesc pentru a obtine un pret cat mai bun de la Gazprom. Aceasta si pentru ca in 2019, contractul de tranzit prin gazoductul care traverseaza Ucraina va expira. Iar de acest fapt se leaga atat sperantele rusilor de o obtine o serie de avantaje din parte UE, cat si eforturile liderilor europeni de a reduce dependenta de livrarile Gazpromului.