Constantin Rudnitchi: Basescu vs. Arafat. Batalia unui profesionist

Miercuri, 18 Ianuarie 2012, ora 09:07
4245 citiri
Constantin Rudnitchi: Basescu vs. Arafat. Batalia unui profesionist
Este prima data cand la nivel inalt un profesionist (Arafat) duce o batalie publica cu un politician de rang inalt (Basescu).

Raed Arafat este radical diferit de oamenii politici. In cei 22 de ani de tranzitie, Arafat a reusit sa fie initiatorul si artizanul unei constructii, sistemul mobil de urgente medicale, de care si-a legat numele, pe care a gandit-o pas cu pas si cu care a ajuns sa se confunde.

In esenta, dr. Arafat este un profesionist care a performat in domeniul sau de competenta.

Spre deosebire de Raed Arafat, politicienii romani nu au reusit sa construiasca nimic, ba dimpotriva. Cel putin aceasta este imaginea publica a politicienilor. La nivelul perceptiei publice, politicienii au ratat toate proiectele de modernizare a Romaniei. Reforma neintrerupta si neterminata, privatizarea haotica si incoerenta din administratie au compromis credibilitatea clasei politice. In esenta, statul, in ultimii 22 de ani, si-a diluiat sau abandonat pe rand multe dintre functiile sale.

Traian Basescu, un politician de care cu mare dificultate poti sa legi o realizare din cariera sa de politician, l-a atacat dur pe profesionistul Arafat, cel de care se leaga crearea SMURD. S-a intamplat acest lucru intr-un moment in care Traian Basescu, un presedinte mai mult decat jucator, a reusit, in mod practic, sa confiste statul.

Mogulii de presa, opozantii politici, Parlamentul, liderii sindicali au fost transformati pe rand in inamici publici si pusi la zidul infamiei de catre Traian Basescu. Intr-un asemenea context, profesionistul Raed Arafat a indraznit sa-si spuna parerea, contrara cu cea a lui Traian Basescu, despre un lucru la care fara indoiala se pricepe: reforma sistemului medical de urgenta.

A fost umilit, acuzat de boicotarea proiectului de lege, catalogat drept "de stanga" si obligat sa demisioneze, in direct la televiziune, de catre Traian Basescu. In Romania anului 2012, pozitia lui Arafat este apropiata de celebrul protest din piata Tien An Men in care un opozant chinez a stat fata in fata cu un convoi de tancuri.

Este prima data cand la nivel inalt un profesionist duce o batalie publica cu un politician de rang inalt. Arafat a castigat o batalie, dar desigur, nu si razboiul. De 22 de ani, profesionistii au fost umiliti in Romania de catre oamenii politici. Ei au devenit un soi de "manta de vreme rea" a politicienilor. De cate ori au dorit, i-au schimbat si rotit intre institutii si partide pana cand profesionisti s-au retras in functii obscure, au batut palma cu partidul sau au plecat sa lucreze in afara tarii.

Calitatea profesionala a devenit o anexa, important nu a mai ramas decat apropierea formala sau indirecta la partdul aflat la putere. Institutiile publice, companiile cu capital de stat sau regiile autonome, dar si spitalele si scolile au fost arendate de partide, "feliate" si impartite dupa algoritmi politici. In felul acesta, politizarea a coborat tot mai adanc in straturile societatii si de la prieteni de partid pana la lipitori de afise fiecare si-a gasit o pozitie strategica sau cate un loc caldut. Profesionistii au fost umiliti prin marginalizare sau desconsiderare.

Cazul Arafat, material didactic

"Cazul Arafat" este un bun material didactic pentru macar doua subiecte la ordinea zilei. Primul, guvernul a lansat ideea gasirii de manageri profesionisti pentru companiile de stat. Felul in care a fost tratat Raed Arafat vorbeste de la sine despre sansa ca prietenii politici ai actualei coalitii de guvernare sa fie inlocuiti din conducerea companiilor de stat.

Introducerea "managementului privat" la companiile de stat are toate sansele sa esueze lamentabil. Nu ne putem imagina astazi nici un manager de companie de stat in stare sa se opuna criticilor care vin de la partid si cu atat mai mult a celor care ar veni de la cel mai inalt nivel. De altfel, niciun manager de companie de stat nu i s-a opus, profesional vorbind, lui Traian Basescu. Mai mult chiar, anul trecut, Basescu a criticat explicit prezenta lui Mihai David in fruntea companiei Hidroelectrica. Rezultatul? In foarte scurt timp, David a fost schimbat din functia de director executiv si trecut pe linie moarta, in Consiliul de administratie al companiei.

A doua tema de reflectie pleaca de la dezbaterile nascute de "cazul Arafat". Nonsalanti, reprezentantii statului afirma ca nu pot administra Romania. In esenta, motivarea schimbarii legii sanatatii este accea ca institutiile nu mai pot administra sistemul de sanatate.

In ultimele zile, am avut parte de declaratii cu adevarat halucinante. Traian Basescu spune ca institutia financiara fundamentala a sistemului, Casa Nationala de Asigurare de Sanatate (CNAS), nu poate sa urmareasca ce se intampla cu medicamentele, dar si ca nu poate controla costurile din spitale. Seful CNAS constata ca in sistem exista o frauda de 400 milioane euro pe an, iar sistemul nu poate controla, spre exemplu, retetele falsificate sau furturile din spitale.

Statul, prin reprezentantii sai, este intr-o situatie aberanta: in loc sa-si exercite rolul de administrator, el il abandoneaza pur si simplu. La fel se intampla si in cazul "managementului privat" la companiile de stat. In loc sa-si exercite rolul si atributiile, pur si simplu, statul renunta. In loc sa puna la punct mecanismele de control si de corecta administrare, reprezentantii statului fac cel mai simplu lucru cu putinta: se retrage cu nonslanta din procesul de administrare. Cu ce pret? Cel al abandonarii cetateanului.

Capitalul privat are, fara indoiala, multe virtuti, dar orientarea spre profit este indubitabila. Daca statul abandoneaza administrarea companiilor si a sistemelor publice, decide vanzarea companiilor de stat, accepta participari minoritare la proiecte industriale, miniere, fundamentale pentru viitorul economiei romanesti, atunci cetateanul roman este abandonat de cei care il reprezinta. Care va fi reactia oamenilor? Nu vor avea decat sa raspunda cu aceeasi moneda, adica sa reduca atat cat pot plata taxelor si contributiilor catre stat.

In mod normal, statul ar trebui sa-si asume administrarea eficienta a institutiilor publice si companiilor. Schimbarile de administrare sau privatizarea companiilor ar trebui precedate de audituri ale Curtii de Conturi si ale unor companii independente. Altfel, furturile si incompetenta vor fi acoperite de reforme si bagate sub pres. In spatele abandonarii rolului de administrator eficient al statului sta punctul sensibil al privatizarilor din anii 2000: se privatizeaza castigurile si se nationalizeaza pierderile.

Cazul Raed Arafat ar putea fi un precedent? Ar putea sa-si schimbe clasa politica atitudinea fata de profesionisti? Auzim aceasta promisiune de ani de zile fara sa se intample ceva concret. Prin Arafat, profesionistii au castigat o batalie. Sansele de a castiga razbioul, sa fim realisti, sunt insa mici.

Constantin Rudnitchi

#conflict Basescu Arafat, #Traian Basescu Raed Arafat, #conflicte romania, #Raed Arafat SMURD , #Sanatate publica