Pe urmele Frantei medievale

Marti, 05 Septembrie 2006, ora 16:29
2334 citiri

O calatorie catre inima Frantei, in patria duceselor aflate in focul pasiunii si a fecioarele curajoase, a cavalerilor viteji si a bufonilor intriganti, demonstreaza ca istoria nu este neaparat ceva anost, iar luptele cu spada pot face sa creasca adrenalina la nesfarsit, comenteaza revista germana Der Spiegel.Istoria nu trebuie sa fie neaparat ceva anost si prafuit, mai ales atunci cand este vorba de dinamica unor campanii militare curajoase sau de intrigile sumbre de la curte, in care regi si cavaleri pun bazele Europei moderne. Cei care, atunci cand este vorba sa rememoreze orele de istorie, isi aduc aminte doar de o chinuitoare memorare de date, au ocazia, printr-o calatorie in inima Frantei, sa se impace cu trecutul Europei.

Pe dealurile molcome si roditoare din Anjou, Touraine si Poitou, ceva mai departe de celebrele castele de pe Valea Loirei precum Chenonceau sau Chambord, constructiile care rasar in fata ochilor, legendele si peisajele amintesc la fiecare pas de vremurile de acum o mie de ani. Indiferent daca este vorba despre carnavalul de la Loches sau de mormantul lui Richard Inima de Leu de la abatia Fontevraud, parcursul istoric din regiunea cuprinsa intre Tours si Poitiers ofera tot ce-si poate dori cineva, de la momentele romantice pana la cele ludice.

Un bun exemplu este carnavalul nebunilor (Fete des Fous) de la Loches, desfasurat in fiecare vara. Fosta resedinta regala, aflata la 40 de kilometri sud de Tours, recreeaza continuu, in luna iulie, aceasta traditie veche de secole, in timpul careia, o data pe an, saracii devin bogati, bogatii saraci, cei puternici slabi iar cei slabi puternici.

Anul acesta, in ciuda caniculei apasatoare, locuitorii din Loches au imbracat din nou fara exceptie costumele lor medievale. Doamne de companie de la curte si servitoare, cavaleri in armura si bufoni cu pantaloni colanti, fierari si randasi, jongleuri si inghititori de flacari, arcasi si muzicieni incep marea sarbatoare cu o procesiune prin orasul vechi, cu casele sale medievale si stradutele cu pavaje inguste. La baza turnului de aparare al orasului, construit in secolul XI de un sangeros suveran al locului pe nume Foulques Nerra si folosit pentru a inchide in el nenumarate biete suflete, voluntarii curajosi pot exersa arta manuirii sabiei sau pot urmari lupte cu barde si buzdugane, admira imblanzitorii de ursi si lupi, urmari un fierar la munca sau casca ochii la un turnir cavaleresc.

Punctul culminant al sarbatorii este alegerea 'regelui nebunilor' ('papa nebunilor', in original, denumire care isi are originea in obiceiul medieval ca, pe timpul carnavalului, clerul din ordinele inferioare sa aleaga un papa sau un episcop al nebunilor, n.red.), eveniment care are loc dupa-amiaza, candidatura la acest post fiind libera.

Tot la Loches a auzit si Fecioara din Orleans (Jeanne D'Arc), in 1429, acele voci care ii sopteau ca poate sa-l duca in siguranta pe delfinul Charles la Reims pentru a fi incoronat. O tablita asezata la intrarea in resedinta regala aminteste de acest eveniment. Intreaga regiune situata intre Orleans, Blois, Tours si Poitiers poarta urmele activitatii Ioanei D'Arc. La Poitiers, o lespede comemorativa comemoreaza 500 de ani de la 'audierea' in fata tribunalului ecleziastic a Ioanei, in acest oras universitar.

Fontevraud, aflata la 60 de kilometri de Tours, nu este cunoscuta doar pentru a fi fost una dintre primele abatii in care aveau dreptul sa locuiasca atat calugari cat si calugarite. De remarcat este si bucataria sa romanica, ale carei opt cuptoare au fost luate mult timp drept absidiole ale unei capele. Pentru copii a fost realizat si un joc in genul 'Cauta comoara', prin care se urmareste descoperirea unor elemente arhitectonice. Jocul realizat de arhitectul Patrick Cox se dovedeste a fi o provocare plina de suspans pentru ochi, prin care devin vizibile unele detalii de arhitectura care altfel ar fi trecut neobservate de catre vizitatori.

Punctul central al vizitei il reprezinta totusi gisantii Eleonorei, al sotului si fiului acesteia. Ducesa de Aquitania a inspirat in timpul vietii duzini de poeti si trubaduri medievali in a crea cantece rafinate de iubire. Dupa 15 ani de casatorie cu nu altul decat regele Frantei, ea s-a indragostit la nebunie de un barbat cu peste zece ani mai tanar decat ea. Foarte pe scurt ea a reusit sa obtina divortul si s-a casatorit doar la cateva saptamani mai tarziu cu Henric Plantagenetul, care urma sa devina in curand rege al Angliei. Unirea celor doua case domnitoare, care a dat nastere unei stapaniri ce se intindea din sud-vestul extrem al Frantei actuale, prin Anjou si Normandia pana in Anglia, Scotia si Irlanda, a provocat cei peste 100 de ani de razboi intre Anglia si Franta, in secolul XIV. In aceasta privinta, Touraine si Poitou, care faceau parte dintre teritoriile disputate, au si ele partea lor de fortarete sau ramasite ale acestora, ridicate de partile aflate in razboi apoi asediate, aparate, distruse si reconstruite, pe care sa le prezinte vizitatorilor.

Faptul ca tocmai aceste regiuni din centrul tarii erau asa de dorite nu are de-a face doar cu pozitia lor strategica ca si axe de legatura intre Marea Mediterana, Atlantic si Canalul Manecii. Cu colinele sale molcome, acoperite azi de campuri aurii de grau, marginite de padure, si de suprafete cu floarea soarelui, regiunea era cunoscuta totdeauna pentru bogatia sa agricola. Salbaticiunile, graul si vinul care proveneau de aici, asigurand pe vremuri veniturile casei regale, fac azi bucuria turistilor in cautare de liniste. Cine are destul curaj sa faca la orele diminetii jogging sau ciclism pe dealurile line, poate observa imediat dupa rasaritul soarelui soimi si acvile care cauta cu miscari adormite din aripi primii curenti de aer cald care sa le transporte catre inaltimi. Iar cine, la sfarsitul zilei, mai doreste sa se scalde putin in atmosfera istorica, acela poate merge la abatia Fontgombaud, la 60 de kilometri vest de Poitiers, situata astfel chiar in inima Frantei.

Atunci cand la orele 18.00, cateva rare batai de clopot cheama la rugaciunea vesperelor, biserica abatiei Fontgombaud se umple in semiintunecimea serii cu figurile a in jur de 50 de calugari benedictini, imbracati in negru. Cantecele liturgice in latina rasuna misterios in navele inalte ale biserici abatiale. Este chiar greu de crezut cum abatia a fost parasita in timpul Revolutiei franceze pentru ca in 1948 sa fie din nou adusa la viata de benedictini. Ritualul rugaciunii, care se desfasoara in lumina palida, ce cade in interior prin vitralii, nu poate sa fi aratat foarte diferit nici acum 500 de ani.

Pentru a gasi drumul inapoi spre ziua de azi ar fi poate suficient un paharel de vin alb rece. Vinul din sortimentul Sauvignon de Touraine nu si-a pierdut nici el, peste secole, savoarea, la fel ca si manastirile, castelele sau bisericile din regiune.

Rompres

HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
Evoluția Cifrei De Afaceri Din Comerțul Cu Ridicata Cifra de afaceri din comerțul cu ridicata (cu excepția comerțului cu autovehicule si motociclete) a scăzut, in luna ianuarie, cu 20%...
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) a virat suma de 286.390.685,13 lei, în vederea decontării facturilor pentru 237 de obiective finanţate prin Programul...