''Cronica gastronomica'' a lui Peter Imre: ''Dante, cu speranta''

Sambata, 27 Mai 2006, ora 10:16
1333 citiri

Peter Imre - director Corporate Affarairs la Philips Morris Romania sustine in 'Ziarul Financiar' o cronica gastronomica rezultata din investigarea atenta si obiectiva a 'pietei' de specialitate.Am iesit putin din casa si m-a doborat caldura. M-am bagat inapoi la adapost, am deschis televizorul si am vazut ce se intampla in nenorocita asta de tara cu gripa aviara, cu tot cu inundatii, saracie lucie si toate celelalte catastrofe. Asa ca am iesit din starea de negare, am recunoscut ca Romania a alunecat in cel mai cumplit cerc al Infernului si m-am dus, unde altundeva, la Dante''s.

Restaurantul, amenajat in locul unui alt italian, Boccaccio, este departe de a fi un infern - vila superba are si o mica terasa cocheta, iar inauntru locul e aerisit, spatios, elegant si bine aranjat, cu mobilier din lemn inchis la culoare, pereti albi si luminosi, candelabre elegante, iar la parter spatiul e tapetat cu editii vechi din ziare.

Desi, de obicei, nu-mi ia mai mult decat o felie buna de foccacia ca sa uit de orice necazuri (iar la Dante''s foccacia e de-a dreptul superba, cu mult rozmarin si cu o branza foarte gustoasa in aluat), de data asta eram mult prea abatut si revoltat.

Pana acum, ca tot romanul optimist (sau inconstient), am incercat sa ignor realitatea si am tot sperat ca, incetul cu incetul, situatia se redreseaza, ca o sa ajungem la o oarecare normalitate. Dar mi-am dat seama ca, de fapt, Romania e cu adevarat locul acela la ale carui puncte de intrare ar trebui sa scrie cu litere giantice "Lasati orice speranta, voi care intrati!" Este infernul lui Dante pe pamant mioritic.

Ceea ce nu realizeaza cei care motaie prin Parlament sau urla pe la televizor, indiferent daca e vorba de PSD, PNL, PD, PRM sau alte P-uri, este ca tot ceea ce fac ei astazi lasa urme adanci pentru cei care vor veni. E o tragedie faptul ca intra in limbajul comun coruptia, spagareala, nonvaloarea, minciuna, becalismul. Astea isi pun amprenta asupra noastra, cum au facut-o si cei 40 de ani de comunism si de lupta de clasa.

In crunta noastra amagire, spunem ca de fapt nu e asa de rau, ca suntem doar o natie mai balcanica, mai pestrita. Realitatea e ca infernul intotdeauna e picant, colorat, are cotloane adanci, uneori simpatice si mai muzicale: infernul economic, legislativ, constitutional. Lipsa de respect fata de lege creeaza legile infernului. Dar cea mai grava problema este lipsa valorilor, a principiilor, a modelelor. Noua ni se pare colorat si inedit faptul ca un Maybach se plimba intr-o perfecta armonie langa un Trabant caruia i-a cazut usa si un Moskwich din 1967 toamna. Pe de alta parte, nu ne gandim ca posesorul de Maybach are un pistol in buzunar, iar restul romanilor se deplaseaza in carca magarilor sau ce animale mai au prin curte.

Daca stau sa ma gandesc mai bine, Dante avea o viziune oarecum simplista si putin nerealista asupra infernului, pentru ca el n-a vazut ce s-a intamplat in Romania din 1945 incoace. Daca ar trai acum la noi, baiatul asta ar putea sa scrie despre adevaratul infern. De fapt, inventivi cum suntem, am facut si aici o combinatie si a iesit un mutant - ce avem noi e un hibrid intre infernul lui Dante si corabia nebunilor. Dar suntem atat de prinsi in morisca asta incat, din pacate, nici nu ni se mai pare anormal. Faptul ca matusa ne lasa averi, ca nepoata voteaza, ca bucurestenii ingraditi in caratina sunt lasati sa moara de foame si de sete cu apa si painea langa ei - vedem toate astea la televizor, injuram poate sau mai degraba dam din umeri si ne vedem de zvarcolirile zilnice in focul infernului. Si, tipic pentru mistocareala romaneasca, nu gasim solutii, doar comentarii. Dupa cum a spus un baiat destept, in Romania "ele canta si ei sunt analisti politici". Am putea extinde cugetarea asta si sa spunem ca toti cantam si ne furam caciula.

Dar in asemenea momente de criza ne dam seama cat de cumplita e de fapt situatia si tot acum se vad deficientele sistemului. Si, in conditiile astea, nu avem de ce sa asteptam respect din partea investitorului strain, care ne fura si el. De aia lucreaza bancile cu procentele de dobanda nevazute decat de Bantustan si de aia orice distribuitor se poarta cu clientul de parca i-ar face o imensa favoare pentru ca ii aduce marfa - contra cost, evident.

Asta e adevaratul infern - noi invartindu-ne in cercurile iadului impreuna cu politicienii pe care ii meritam. Si culmea e ca, asa de tare ne-am indobitocit incat ni se pare normal, asta si pentru ca nu avem termen de comparatie si nu stim cum arata la fata normalitatea. Iar in vremurile astea de cumpana, ei se gasesc sa dea cu motiunea de cenzura. Normal ar fi sa monitorizeze, sa inregistreze toate prostiile care se comit si, dupa ce trece criza, sa incerce sa dea jos guvernul daca li se pare ca a dat chix.

Dar mi se pare impardonabil sa arunci cu motiunea politicianista intr-un moment in care astia, buni-rai cum or fi, incearca totusi sa gestioneze o criza. E aberant. Exact ca atunci cand partidul si acolitii traiau bine, iar poporul suferea. Omul de capul lui, fara controale veterinare, fara asistenta veterinara si sprijin din partea autoritatilor nu are cum sa rezolve problema. El poate doar sa jupoaie cinci gaini. Nu fac apologia unui guvern sau altuia. Dimpotriva, mi se pare ca gradina asta zoologica in care ne gasim reflecta perfect iresponsabilitatea crasa a romnanilor, manifestata la vot. Parca oricine face hocus-pocus electoral poate sa ne ameteasca de cap. L-am vazut zilele trecute la televizor pe Melescanu, cum incerca sa-si mane turma de colegi in sala, ca sa voteze o lege: "Dragi colegi, stimati colegi, dragi stimati colegi".

Degeaba, toti aveau alte treburi, mai importante. Normal ar fi sa dizolve Parlamentul si sa vina altii, care chiar vor sa voteze. Cu manuta lor, nu prin nepoti. Cred ca infernul e gol pentru ca toti dracii sunt aici in Romania. Dar si noi suntem de vina pentru ca nu vrem sa procedam si altfel. De altfel, toata lumea stie ca doar doua animale sunt incapabile de schimbare - unul dintre ele e omul.

Indienii canadieni prind ursul in urmatorul fel: agata de o creanga, la inaltimea capului animalului, legata de o funie, o piatra mare si ascutita pe care o ung cu miere. Ursul se ridica in doua picioare ca sa ajunga la miere si singurul lucru pe care il stie este sa loveasca piatra cu laba. Piatra se balanseaza si il loveste in cap. In acest moment, orice urs normal si-ar vedea de drum. Dar nu si ursul grizzly - nu se lasa pana nu il plezneste bolovanul de vreo 5 ori in cap si il lasa lat. Nicio secunda nu se gandeste sa schimbe ceva. Asa si noi - de atatia ani ne dam cu piatra in cap si tot nu ne invatam minte.

Am facut o scurta pauza si m-am uitat pe geam, sperand ca aerul placut al serii o sa ma mai linisteasca. Da'' de unde - uitasem ca sunt in Dorobanti, locul de intalnire al "elitei", al "cremei" bucurestene. Si cersetorii de aici sunt mai bogati decat restul bucurestenilor - doar sunt cersetori de Dorobanti. Ca si la prostituate - una e sa stai pe centura si cu totul altceva sa o faci la hotelul mare. Basca - atunci cand iti vinzi sufletul, macar te orientezi catre fabricantul bogat, bineinteles din pur interes emotional. Ca daca tot suntem in infern, macar sa fie unul stratificat - ieftin, pentru clasa de mijloc si de lux. Oamenii s-or gandi ca, daca ai bani, poti sa cumperi un loc mai comod si mai putin dogoritor chiar si in iad. Toate sunt din interes - relatii din interes, prietenii din interes, cine cu ce poate sa ma ajute, cum poate sa ma promoveze. Sunt legaturi de dragoste unde marimea contului si lungimea masinii determina iubirea. Un orgasm tot ai cand baiatul cu care esti are 6 m lungime de motor.

Si asa revenim la problema de baza a Romaniei - lipsa valorilor. Dupa cum spunea Paler, "Am trait in comunism si nu mi-a placut. Am trait in capitalism si nu mi-a placut. E 1-1, dar viata mea se termina". Eu totusi cred ca nu asta e capitalismul, pentru ca afara nu e nimic rusinos in a citi carti. Poti sa ai credinta in Cel de Sus si fara sa arunci cruci pe strada ca acrobatii la circ. Si poti sa ai bun-simt si fara icoane in buzunar pe care sa le pupi in public ca sa vada poporul cat esti de evlavios. Trebuie sa iesim din falsa credinta ca noi trebuie sa avem grija de restul omenirii. Daca in fiecare dimineata ne trezim si ne propunem sa fim putin mai buni, mai e o sansa. Dar daca ne roade grija de ceilalti, atunci vom perpetua doar nonvaloarea. Singurul nostru Dumnezeu au ajuns banii, care isi pierd valoarea pentru ca sunt facuti foarte repede, fara un proces de munca si dezvoltare.

Si asa se ajunge ca ala din ditamai Mercedesul sa aiba o criza de depresie atunci cand il vede pe altul intr-un Mercedes si mai mare. Iar copiii lor, cu cat au mai multe jucarii noi, cu atat sunt mai frustrati. Dar ala care are un carut de lemn, are grija de el si e fericit, nu-l arunca la gramada. Imi pare rau de Paler pentru ca se va stinge fara sa fi trait intr-o epoca in care e bine. Are ghinionul de a exista intr-o perioada in care nimeni nu vrea sa citeasca multe carti pentru ca asta ar insemna ca trebuie sa-si foloseasca circumvolutiunile in loc de glandele mamare.

Inca un citat din Dante si am incheiat cu jelania de astazi: "Cele mai cumplite locuri din infern sunt rezervate pentru cei care isi mentin neutralitatea in vremurile de criza morala".

Revenind la restaurant - Dante''s e bine compartimentat - poti sa stai si cu mai multi si cu mai putini la masa, in functie de ce penitenta ai. Poti sa vii doar cu iubita, dar daca pedeapsa e mai mare, trebuie sa iti aduci nevasta sau, si mai rau, soacra si socrul.

Desi suntem in infern, mai simtim nevoia sa si mancam, asa ca m-am straduit sa nu ma mai gandesc la aviara, sa nu-mi mai amintesc de politicieni si sa nu ma mai uit la blonda de 18 ani intr-o masina de 150.000 de euro. M-am concentrat asupra mancarii de la Dante''s, care e cu adevarat buna. O gustare de fructe de mare, cu creveti roz, scoici negre, sepie, caracatita si ceva peste parca mi-a mai ridicat moralul. Ca si platoul cu mezeluri italiene, scaldate in ulei de masline si asezonate cu anghinare, masline si rosii.

Au urmat paste facute in casa - tagliatelle cu hribi, intr-un sos foarte interesant, de smantana, parmesan, rozmarin si ceva inedit, care le-a dat un gust deosebit - firicele de anason. Ravioli cu gorgonzola si nuci ar fi putut fi mai fragezi, dar oricum sunt buni.

La felul principal, feliutele de muschi de vita cu parmezan, rucola si rozmarin chiar m-au facut sa uit de necazuri vreme de vreun sfert de ora. Carnea e aromata si foarte frageda, chiar daca ii cereti bucatarului sa o tina ceva mai mult pe gratar. Iar Scalopino Zingara, adica escalop de muschi de porc cu hribi, bacon si sos brun cred ca a fost foarte bun, la cat de repede a disparut din farfuria fotografului, de n-am avut timp nici sa-l adulmec. Din fericire, pe masa se mai afla si peste spigola la cuptor in sos de fructe de mare, langa care se mai odihneau cuminti in tava niste scoici si creveti. Pe de o parte ma bucuram de mancarea buna, dar, in acelasi timp, ma gandeam cu tristete la ce minunatii sunt prin Italia, unde imi vine si mie sa emigrez cateodata cand ma apuca disperarea.

Mi-a mai trecut amaraciunea la desert, cand am primit un sorbeto de capsune - proaspat, racoritor si parfumat. Bun si tortul casei, cu nuci caramelizate.

Dupa ce mi-am varsat oful in atatea paragrafe, as vrea sa inchei intr-o nota mai optimista, pentru ca toata lumea aspira la ceva. Si ce poate fi mai potrivit decat, dupa cum spunea tot Dante, "L''esperienza de questa dolce vita"?

Caci intr-o societate in care rabdarea e o slabiciune si cinstea e considerata o lasitate, intr-o societate unde valorile se masoare in conturi bancare si Maybachuri cumparate din smecherii, intr-o societatea unde succesul e definit ca fiind suma acelora pe care ai reusit sa-i pacalesti, intr-o societate unde un bolnav batran e lasat cu targa de spital pe strada si nimanui nu i se pare anormal acest lucru, intr-o societate in care la capatul satului unii incearca sa-si salveze animalele si saraciile, iar restul satului bea la carciuma, cred ca singurul lucru care mai ramane e speranta. Pentru ca sperantele mari dezvolta oameni mari.

peter.imre@zf.ro

AMOS News Agentie independenta de presa

HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
Evoluția Cifrei De Afaceri Din Comerțul Cu Ridicata Cifra de afaceri din comerțul cu ridicata (cu excepția comerțului cu autovehicule si motociclete) a scăzut, in luna ianuarie, cu 20%...
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) a virat suma de 286.390.685,13 lei, în vederea decontării facturilor pentru 237 de obiective finanţate prin Programul...