Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

''Cronica gastronomica'' a lui Peter Imre: ''Casa Jienilor la superlativ''

''Cronica gastronomica'' a lui Peter Imre: ''Casa Jienilor la superlativ''
Surprinzator si savuros prin capacitatea de a imbina limbajul sugestiv cu informatia competenta, Peter Imre - director Corporate Affarairs la Philips Morris Romania sustine in 'Ziarul Financiar' o cronica gastronomica rezultata din investigarea atenta si obiectiva a 'pietei' de specialitate. ''Din cate am observat eu, natura, strainii si mass-media sunt cei care ne mai invata in fiecare zi cate ceva. Acum tocmai am aflat ca Dunarea ar fi trebuit repusa in drepturi si in matca ei normala de multi ani incoace.

E bine ca au descoperit mai tarziu decat niciodata, desi sunt convins ca familiile care si-au pierdut toata agoniseala ar fi preferat ca acest mare adevar sa fi iesit la lumina mult mai devreme. De 16 ani incoace tot invatam si ce frumos e ca descoperim lucruri precum copiii la scoala. In ritmul in care invatam, prin 2247 vom sti deja totul despre tarisoara noastra - cum functioneaza sistemul hidrologic, schimbarile anotimpurilor etc. Vom avea cunostinte temeinice despre microfisurile din asfalt si despre borduri. Poate chiar vom intelege si mecanismul prin care au furat miliardarii de hartie presata si vom avea tot felul de revelatii, ca acum: "Uau, Dunarea trebuia de fapt sa curga pe acolo!"

Toata povestea asta cu crizele, catastrofele si gasirea de vinovati imi aminteste de istorioara cu cele trei plicuri. Un director general este dat afara si, in ultima zi la locul de munca se intalneste cu succesorul sau (sa fie clar, toata actiunea se petrece in cadrul unei multinationale, nu are legatura cu politica).

Singurul sfat pe care batranul director i-l da celui care urmeaza sa conduca multinationala in locul lui suna asa: "Tinere, ti-am lasat trei plicuri in seif. De fiecare data cand apare vreo criza, deschide cate un plic, in ordinea in care sunt notate". Zis si facut. Tanarul manager are parte de vreo trei luni de liniste, dupa care vine o iarna nemaipomenit de geroasa si cu multa zapada, de apar microfisuri in asfalt, iar gazul plezneste in termocentrale. Panicat, directorul deschide primul plic si citeste: "Da vina pe predecesor!" Omul se conformeaza si invoca mostenirea paguboasa lasata de fostul director. Dupa care baga vreo doua masini de deszapezit drumurile catre sediul companiei si spune ca se fac toate eforturile pentru a remedia situatia.

Oamenii se calmeaza, trece iarna si vine primavara, cu inundatii majore. Directorul incearca din nou blamarea predecesorului si declara: "Ceausescu e de vina, pentru ca a deturnat Dunarea. Bine ca n-a reusit sa schimbe si anotimpurile, desi il suspectam ca are ceva de-a face cu incalzirea globala".

Dar situatia era grava asa ca deschide al doilea plic, unde scria: "Reorganizeaza!" Isi aminteste de jocul cu zece scaune si 11 copii si tot schimba sefii de departamente de pe un scaun pe altul pana unul dintre ei ramane fara scaun si lumea, incantata de gasirea unui tap ispasitor, se mai linisteste.

In scurt timp insa, se iveste o alta situatie problematica, astfel incat omul da fuga la seif si deschide al treilea plic. Pe foaie scria: "Pregateste trei plicuri". Ma gandesc, oare ai nostri cand or sa pregateasca trei plicuri? Din O90 incoace, politicienii tot cartografiaza, studiaza si radiografiaza tara asta, deci ar trebui sa fie super pregatiti pentru orice problema si sa aiba planul de guvernare la cheie. Dar nu e cazul - nici cu puterea, nici cu opozitia. Toti sunt luati prin surprindere.
Si eu am fost luat prin surprindere cand am descoperit, printre blocurile comuniste din zona Obor, o casa mica si draguta in care fiinteaza un restaurant romanesc, Casa Jienilor. E o carciumioara gen han, asa cum gasesti prin Sadoveanu si in legendele mitologice despre ospitalitatea romanilor: chelnerite pline de vino-ncoa, banci lungi de lemn, pereti imbracati in panouri de lemn, flori in geam si perdele de in in culori calde.

E un restaurant neaos romanesc. Foarte potrivit pentru neamul nostru care se stie ca e alcatuit numai din oameni harnici, ospitalieri, destepti, legati de familie, tarani iubitori de glie, flora si fauna (poate mai mult de fauna decat de flora) si amatori de transhumanta. Ce pacat ca, intr-un popor cu atatea calitati, se mai strecoara si extraterestri care distrug bancile din parcuri si lasa tone de PET-uri si conserve goale prin paduri dupa o iesire la iarba verde. Ma uitam dupa Pastele astea sfinte cum s-a transformat Valea Prahovei in Rosia Montana. Cat despre dragostea de semeni a romanilor, deschideti televizoarele la stirile de la ora 5 si Monica o sa va spuna.

Eu totusi cred ca nici acestia nu sunt romani, pentru ca noi suntem pasnici si cinstiti. Pacat ca am importat toti politicienii astia straini, corcituri intre danezi si nigerieni.

Dar mancarea de la Casa Jienilor nu e deloc importata, ci get-beget romaneasca. Asa ca m-am asezat fericit pe bancuta de lemn lacuit si m-am pregatit pentru un ospat de zile mari. Bine ca s-au terminat toate Pastele (si catolic, si ortodox si protestant) si putem trece la regimul de ingrasare accelerata.

Cred ca pana la anul nici ca mai pun gura pe varza sau cartofi - o sa trec si eu pe dieta aia care recomanda numai carne, slaninuta si multe dulciuri. Si daca nu exista, o inventez eu.

Cum azi a fost prima zi in care am pus-o in aplicare, mi s-a parut normal sa-mi incep masa de pranz cu o portie sanatoasa de jumari de porc la ceaun, desi doctorul cred ca ar caracteriza-o mai degraba drept asasina. Bucati mari de carne moale de porc, cu slaninuta prajita pana la auriu, facute la ceaun si servite cu paine alba de casa prajita si cu ceapa rosie de Miercurea-Ciuc.

Probabil ca mi-a ajuns colesterolul la un milion, dar nu-mi pare rau pentru ca o sa tin minte jumarile astea o viata-ntreaga.

Dupa care am continuat in acelasi dulce stil dietetic, cu o ciorba de potroace de nota 20. E o ciorba pe care foare putini stiu sa o faca la Bucuresti, desi ar trebui sa fie pe meniul fiecarui restaurant, mai ales pe perioada sarbatorilor, cand majoritatea romanilor destepti si ponderati se fac praf cu "Coniacul" Unirea. Ciorba e o zeama acrisoara care te drege imediat, in care bucatarul a pus aripioare de pui, zdrente de ou, mult leustean si cimbru. Numai cu jumarile la ceaun si ciorba de potroace, Casa Jienilor poate concura linistita la titlul de Cel mai neaos restaurant romanesc. Cat despre supa de gaina, este o zeama aurie si gustoasa, in care inoata galuste pufoase cum numai doamnele din epoca bunicii mai stiau sa faca. Supa asta minunata nu se poate consuma decat cu ardei iute verde proaspat. Nu m-am abtinut nici de la ciupercile cat o palarie de osan, tavalite prin pesmet si prajite rumene, umplute cu un sos acrisor de maioneza cu castraveciori. Asta e deliciu romanesc adevarat.

Asa de buna e mancarea de la Casa Jienilor ca pentru o ora am si uitat de nenorocirile care se intampla in tara. In nemernicia mea, ma intreb, oare ce vina s-o mai gasi pentru mine in acest context, pentru ca sunt singur un grup de interese si, in plus, scriind articole ma calific si la capitolul jurnalist, o breasla care in mod legitim nu are voie sa aiba compasiune.

Eu compasiune am: mi-a fost mila sa las in farfurie vreo bucatica din felul principal - pastrav infasurat in varza murata.

E ditamai pestele mandru, care cred ca vine tocmai de la Prundu Bargaului si care a primit o haina eleganta din foi de varza si a fost apoi copt la foc mic, sa-l patrunda bine savoarea acrisoara. Merge foarte bine cu sosul de smantana, hrean si putin piper.

Dupa ce l-am examinat indeaproape, pot sa-l declar Pastravul Anului. Cu mentiunea ca noi l-am mancat la sfarsitul lunii aprilie. Daca pana in decembrie un restaurator roman va reusi sa bata pestele asta, cu Dumnezeu inainte! Dar m-as mira. Pana una-alta, specialitatea de la Casa Jienilor e Pastravul Anului.
Nemaipomenita si ceafa mustoasa de porc cu cimbru, atat de zemoasa si frageda incat sigur a petrecut o vreme buna la fezandat.

In timp ce ma infruptam din bucataria romaneasca ma gandeam ca, pe langa mancarea excelenta, romanii mai au o sumedenie de lucruri minunate, printre care solidaritatea, definitorie pentru neam.

De pilda, doua familii dintr-un capat de sat se chinuie sa-si salveze casetofonul si vaca de inundatii, timp in care restul barbatilor din sat ii sustin moral stand la crasma si consumand una din multiplele oferte de bauturi. Cred ca daca fiecare om ar putea alege unde sa se nasca, unele tari ar fi complet goale. De-abia acum mi-am dat seama de ce e romanul frate cu codrul - poate sa-i faca ce vrea si tot nu-l inunda. Cu Dunarea e mai complicat pentru ca fluviul e transnational si nu se lasa imbunat de toporul prietenos al romanului.

Dar oricine s-ar lasa imbunat de papanasii de la Casa Jienilor - cu multa smantana si dulceata, aurii, crocanti si pufosi. Clatitele nu sunt cu nimic mai prejos - ajung in farfurie ca doua fundite garnisite cu smantana si umplute cu miere si nuci sau cu branza de vaci si stafide, dupa ce au tot fost aruncate prin aer de bucatarul priceput.

Dupa atatea aventuri, au fost aduse la masa de chelneritele care candideaza si ele la un titlu: Cele mai ochioase si frumoase chelnerite din Bucuresti. Daca una dintre ele s-ar marita cu mine, om m-ar face: gateste, serveste si mai e si frumoasa. Tot ce-si poate dori un barbat. Dar cred ca va trebui sa vin foarte des pe aici pana sa ma bage in seama.

Casa Jienilor e tipul de restaurant care ar avea loc in Bucuresti si asa ar putea si gospodinele sa mai iasa din bucatarie si sa se mai repeada pana la spa, ca tot e la moda, in timp ce barbatii lor ar avea totusi unde sa manance niste zacusca picanta, bulz adevarat cu afumatura sau sarmalute la fel de bune ca acasa.
Declar deci Casa Jienilor obiectiv de maxim interes pentru Bucuresti si astept pareri despre jumari si potroace.

peter.imre@zf.ro''

AMOS News Agentie independenta de presa

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 1148 ori