Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Turismul de portbagaj

Turismul de portbagaj
Sarbatorile reunite crestina si socialista sunt un nou prilej de parcurgere a granitei dintre capitalism si comunism, prin prisma ofertei turistice actuale. Saracia ramane cuvantul de ordine, in ciuda unui progres aparent.

Sentimentalisti convinsi, romanii iau cu asalt resorturile turistice de pe litoral sau de la munte in speranta unor vacante memorabile. Chiar daca vecinii nostri bulgari ciupesc din bugetele de vacanta, orgoliul cu iz nationalist ne indeamna an de an sa mai dam o sansa turismului romanesc. O noua ocazie de dezamagire pentru cei mai multi.



Culmea e ca purcedem de fiecare data la drum convinsi fiind ca de fapt nimic nu s-a schimbat. Infrastructura rutiera nu avea cum sa se fi imbunatatit semnificativ de la ultima iesire din decorul citadin. Padurile ravasite in anii postdecembristi nu aveau cum sa se revitalizeze in scurtul ragaz dintre doua vacante.



Pajistile ingropate sub munti de pet-uri, cutii de aluminiu si resturi menajere nu aveau cum sa isi regaseasca culoarea, nici macar o data cu venirea primaverii. Singurul lucru pe care te astepti sa-l vezi schimbat e arhitectura locurilor cunoscute. Dar, si din aceasta privinta, specificul local este pe cale de neantizare, o arhitectura pestrita facand sa dispara diferentele dintre mediul urban si cel rural.



Mutilarea peisajelor este o opera profunda, inceputa in comunism si continuata in prezent. In ciuda unor eforturi evidente, turismul autohton nu iese din tiparele dictonului dambovitean "in fata e vopsit gardul, in spate e leopardul". Nu e de mirare ca veniturile din acest sector se mentin la un procent nesemnificativ din Produsul Intern Brut (PIB), in jur de 2-3%. Constructiile au sustinut intr-o mare masura cresterea PIB.



Parte din noile ansambluri ridicate a fost reprezentata de modernizarea infrastructurii hoteliere. Cu toate astea, veniturile generate de turism, se incapataneaza sa nu aduca crestere economica.



Faptul ca preturile
terenurilor din zonele turistice au explodat, a lasat impresia ca investitiile
in infrastructurile de cazare si agrement vor fi suficiente pentru a revitaliza
o activitate ce ne place sa credem ca e traditionala. In fapt, multe din aceste
constructii au fost realizate acolo unde simbioza dintre interesele patronilor
si administratiile locale a generat facilitati de tipul canalizare si utilitati
gratuite.



Costurile reduse au accelerat finalizarea lucrarilor, fara ca aceasta sa asigure si masa critica de clienti. De ce? Pentru ca, atentia deosebita data fructificarii rapide a mandatului fiecarui nou consiliu local a lasat deoparte calitatea. Standardele serviciilor turistice sunt foarte diluate de lacomia unui management improvizat. De altfel, Romania ofera un turism scump, de sfarsit de saptamana, si atat. Ceea ce reprezinta o invitatie nesperata pentru agroturism, care are insa limitarile sale.



Vacantele de week end se reduc la cazare. Turismul de portbagaj domina programele de sfarsit de saptamana. Nici nu poate fi altfel, atunci cand nimic nu te indeamna sa te opresti in preajma obiectivelor turistice. O noapte la un hotel de trei sau patru stele inchipuite este suficient de scumpa ca sa reprime gandul de a apela si la alte servicii.



Drept urmare, desi se cazeaza in hoteluri scumpe, romanii mananca din sacose. E drept ca acest obicei il au si alte natii. Nemtii sau olandezii sunt doar doua exemple. Dar ei cumpara pachete turistice consistente.



De fapt, marea problema a turismului romanesc, in afara chestiunilor cunoscute amintite la inceputul comentariului este ca valoarea serviciilor nu se regaseste in calitatea lor. Raportul calitate - pret este debalansat de modul rudimentar de gandire al celor care ar trebui sa aiba ca principal scop satisfactia clientilor.



Conceptul "i-am prins, i-am facut" este dominant. Hotelierii nu privesc turismul decat ca pe o activitate ocazionala. Ideea ca in sezonul viitor vor veni alti clienti le asigura un confort mental ce nu-i indeamna sa isi cenzureze greselile si sa isi imbunatateasca permanent serviciile. In turism nu se poate vorbi de o migratie a fortei de munca, precum in alte ramuri ale economiei. Acest sector nu a performat niciodata in asemenea masura incat angajatorii straini sa caute mana de lucru calificata din Romania, decat pentru serviciile cele mai prost platite.



Scoala romaneasca a ospitalitatii se bazeaza in continuare pe aceiasi oameni care duceau tava si inainte de 1990. Desi e tot mai prezent zambetul fals- amabil dupa modelul occidental, profesionalismul lipseste cu desavarsire. Chelnerul francez va avea totdeauna un zambet nenatural pe fata, dar poti fi sigur ca ceea ce ai comandat ti se va aduce, iar nota de plata nu va fi masluita.



Romanul s-a obisnuit sa traiasca in anormalitate. La administratia fiscala este apostrofat daca nu stie sa isi completeze fisa de impunere a venitului global. La banca daca solicita lamuriri suplimentare in privinta contului sau. La restaurant daca vrea sa ii fie rumenita bucata de carne flasca servita pe post de cotlet. La hotel daca cere sa ii fie schimbate prosoapele.



Atata timp cat masura satisfactiei sejourului nostru este data de gradul de disponibilitate la concesiile facute la calitatea serviciilor, turismul autohton nu va depasi stadiul turismului de portbagaj.



Comentariu de George Vulcanescu



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4329 ori