Desi oferta publica a fondului inchis de investitii STK Emergent a fost finalizata la inceputul lunii martie, investitorii nu au apucat sa nici in acest moment actiunile in cont.
Codul de bune maniere de la
BVB ne obisnuise cu intarzieri de 2-3 luni pana la listarea efectiva
a actiunilor din IPO-uri dar in acest caz avem mai bine de 4 luni de
cand oferta s-a incheiat. Lasam la o parte faptul ca drepturile de alocare
ar fi trebuit generalizate pana acum la toate IPO-urile (au beneficiat
de ele doar Transgaz si Teraplast) si ca bursa si emitentul ar trebui
sa stabileasca de comun accord un calendar al listarii care sa fie respectat.
Ce vrem sa subliniem este prejudiciul creat noilor investitori ai fondului,
cei veniti prin subscriptie publica, prin intarzierea mult prea mare
a listarii la bursa. Cum piata cade continuu de la inceputul anului,
daca oferta avea atasate drepturi de alocare sau daca listarea se producea
in martie-aprilie, investitorii STK Emergent ar fi scutit o corectie
semnificativa de peste 20%. Ne referim aici la scaderea bursei din iunie,
corectie la care cei care s-ar fi grabit sa vanda imediat dupa listare
ar fi putut fi feriti. Cum STK Emergent are cea mai mare expunere din
portofoliu pe SIF-uri, cei care s-ar fi resemnat sa vanda in primele
zile in pierdere ar fi economisit o corectie proportionala cu scaderea
indicelui BET-FI in ultima perioada.
Efect de bumerang
Banuim ca intarzierea listarii
mult peste precedentele ofertele publice derulate la bursa are un motiv
“subtil”. Emitentul a dorit sa se protejeze de perioada proasta
prin care trecea piata, sperand intr-o revenire mai consistenta in a
doua jumatate a anului. Un pariu care s-a dovedit in cele din urma necastigator,
scaderile agravandu-se la bursa. Decizia de amanare a listarii era mai
degraba dedicata investitorilor initiali ai fondului, si mai putin celor
nou intrati prin subscrierea din cadrul ofertei publice.
Presupunem
asta avand in vedere modul in care a fost gandit IPO-ul: actiunile au
fost oferite cu prima fata de valoarea activului net unitar, si nu cu
discount cum ar fi fost normal in cazul unui fond inchis care nu are
drept de decizie in companiile in care este minoritar. Prima substantiala-peste
30% fata de VUAN-ar fi oferit investitorilor vechi, prezenti in fond
de la infiintare, ocazia sa faca un exit profitabil in momentul listarii,
in ipoteza ca piata nu ar fi dus pretul actiunilor sub cel din IPO (o
traditie respectata la BVB pana in acest an).
Ei bine, pe o piata in
scadere nu mai exista respect nici pentru actiunile cumparate in cadrul
ofertelor publice, Teraplast , Bucovina Club de Munte si , mai nou,
Transgaz coborand sub pretul din IPO. Va imaginati asadar care ar fi
fost soarta actiunilor STK la listare, SIF-urile cumuland o scadere
de aproape 60% in 2008. E de inteles pana la un punct de ce sefii STK
nu au dorit listarea prea curand, ne intrebam insa cat vor putea sa
o mai amane si cat ar putea atenua acest fapt impactul asupra pretului
actiunilor. Nu de alta, dar pentru a ajunge la maximele istorice (cam
pe acolo pe unde s-ar plasa valoarea SIF-urilor in portofoliul STK Emergent
daca includem si prima platita de investitri in IPO) indicele BET-FI
ar trebui sa creasca cu aproape 150% din acest moment. Ceea ce este
greu de sperat ca se va intampla pana la sfarsitul anului, chiar si
de catre un investitor cu resurse imense de optimism.
Un comentariu de Alexandru Voicu.