Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Cand politica nu este o vocatie - sau cum dau de gol esecurile

Cand politica nu este o vocatie - sau cum dau de gol esecurile

Spre deosebire de parerea comuna din acest moment, ce priveste omul politic ca fiind bun atunci cand "le zice bine si mai si face ceva", credem ca semnul pentru a identifica omul politic cu vocatie, omul politic ce isi face din politica o profesie, este cel care arata ca stie sa faca fata esecurilor. Mai ales ca acestea sunt inerente politicii, si mult mai probabile decat succesele.

In plus, succesele depind nu numai de capacitatea omului politic de a gasi solutii si raspunsuri problemelor curente, ci in special de capacitatea de a le negocia cu competitorii politici si de a le infatisa electoratului spre aprobare (si a o si obtine, evident). Pentru ca actorul politic, daca nu cumva este un tiran care doreste puterea doar pentru el si prin el, va fi intotdeauna conditionat de existenta celorlalti - fie ca acestia sunt parteneri politici, competitori sau electorat.

Un politician cu vocatie nu va neglija niciodata in mod complet vreunul din acesti trei factori. Nu va cauta el, in mod special, sa elimine din ecuatie competitorii (altceva este daca acestia se auto-exclud prin ideologiile lor sau prin propria vointa), sau sa isi transforme partenerii in slugi prea-plecate (servilismul nu a lasat nimic solid in istorie in afara de tradare).

Nu va cauta sa castige doar votul popular, deoarece acesta este schimbator, si nu poate fi mobilizat in mod covarsitor decat daca se ridica in mod artificial miza pusa in discutie, transformand politicul in demagogie. Deoarece politica este o activitate deschisa, inclusiva, nu creata pentru a exclude, dar nici pentru a crea anarhie si haos, politicianul profesionist are nevoie de multa pricepere pentru a intretine echilibrul precar intre necesitatea de a isi urmari ferm varianta sa de "bine public" si necesitatea de a tine seama de variantele concurente de "bine public".Asta daca nu cumva avem de-a face cu cineva care este un simplu uzurpator care cauta in mod demagogic sa isi impuna dominatia personala asupra tuturor. Este evident, astfel, ca intr-un asemenea context complex esecul este mult mai probabil decat succesul. Iar succesul politic nu poate fi identificat, si nici nu trebuie, cu succesul la mase, ci cu atingerea unui punct optim de realizare a acelui bine public.

Ajungem astfel la ideea de la care am plecat - putem distinge intre omul politic profesionist si cel uzurpator urmarind cum reactioneaza la esec. Ne amintim, in acest moment al discutiei, ca Max Weber afirma despre profesionistul in politica faptul ca el nu va da vina pe electorat pentru lipsa de suport popular data "proiectelor" sale. Nu va rabufni indignat ca poporul nu ii intelege maretia planurilor si ca nu este demn de visurile sale. Nu va reactiona, astfel, ca toti uzurpatorii politici ce au populat din plin vremurile noastre atat de "luminate" si "progresiste". Lenin, de pilda, dispretuia muncitorii si taranii simpli, dispretuia poporul rus la care se raporta ca la unul foarte inapoiat fata de ultra-dezvoltatul sau proiect de realizare revolutionara a comunismului. Hitler dispretuia poporul german, care nu a fost in stare se ridice la inaltimea visurilor sale de stabilire a unei imparatii ariane, pure si razboinice. Dar sa ii lasam pe acesti tirani si sa mergem mult mai aproape, in actualitate si in vremuri democratice.

Esecul in democratie poate arata ca este o problema cu proiectul in sine, ca nu este adecvat probemelor la care s-a vrut a fi un raspuns. Este dovada de profesionalism sa fii in stare sa revizuiesti solutiile si sa accepti esecul. Sa fii de acord ca ai pus prost problema, ca ai compromis solutiile. Esti uzurpator cand, pentru ca nu accepti esecul tau, incepi sa inventezi cauze nereale, dusmani imaginari si sa te superi ca vacarul pe sat pe popor ca nu te-a votat.

Dar esecul poate fi legat nu neaparat de proiect cat de incapacitatea de a genera acord politic asupra lui, sau suport popular. Iar uneori esecul este pur si simplu obiectiv. Nu ai cum sa obtii acordul politic, nu ai cum sa obtii suportul popular, esti in minoritate si nu detii nici un fel de posibilitate de a schimba situatia. In astfel de situatii profesionalismul se poate identifica acolo unde exista...rabdare, asumare a realitatii obiective, fermitate in urmarirea obiectivului politic. La urma urmei, nu este cazul sa impui cuiva, nici macar in politica, binele cu forta.

Fostul presedinte Emil Constantinescu s-a comportat in mod cu totul neprofesionist cand s-a confruntat cu perspectiva aproape sigura atat a esecului atingerii obiectivelor binelui public, cat si a suportului popular. Nu desemnarea unui vinovat, sau a unui adversar, a fost ceea ce l-a compromis, ci actul nepermis de "a parasi nava." Un lider nu poate face asta decat daca se gandeste - "eu sunt atat de bun incat astia nu ma merita si nu vreau sa le dau satisfactia de a ma vedea infrant".

Mai aproape de noi, dupa alegerile europene, liderul PRM, C.V. Tudor, a reactionat in stilul lui - a vrut sa isi ia toate jucariile si sa plece cu totul din Parlament. Un fel de sinucidere politica, gest irational de a refuz al realitatii si al esecului.

Nici macar capitanul de vas-petrolier, Traian Basescu, nu a reactionat deloc profesionist confruntat fiind cu rezultatele slabe ale referendumului sau: "Pentru cine sa organizez?" (referendumul, n. mea). Este raspunsul sau la o intrebare referitoare la intentiile enuntate de el insusi anterior de a repeta organizarea refendumului pentru sistemul uninominal cu doua tururi. De vina, pentru presedinte, sunt toti ceilalti, boicotul, televiziunile, si, in ultima instanta, poporul acesta care nu poate tine pasul cu conducatorul sau...

Ionut Butoi, Senior Consultant, Agentia de Rating Politic

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 2770 ori