Adrian Stanciu: Suntem genul de romani care vin de sarbatori acasa

Omul de afaceri Adrian Stanciu locuieste in Franta, lucreaza in Romania si sarbatoreste Pastele cu aceeasi credinta in ambele tari. In ceea ce priveste afacerile sale, Stanciu sustine ca printre activitatile cele mai apropiate de sufletul sau se numara cele de la MSM-Ratiu si Eurdio.

A vrut sa se retraga din business la 50 de ani, dar nu i-a iesit, criza l-a facut sa ramana inca implicat activ in parteneriatele sale, dar si sa isi piarda increderea in orice model de retragere bazat pe investitii de capital.

La noua scoala de business, formata din Pilkington Ratiu si MSM, Adrian Stanciu ocupa functia de Associate Dean - Knowledge & Leadership, aceasta fiind una din activitatile placute pe care visa sa le faca, dupa 50 de ani.

"Pentru mine retragere nu insemna oricum pensionarea, dar as fi vrut sa fac numai lucruri la care nu ma uit la bani, asa cum e cazul, de pilda, cu activitatea mea la MSM-Ratiu sau la Erudio. Din pacate nu pot face asta, asa ca trebuie sa mai muncesc si pentru existenta", a declarat acesta, intr-un interviu acordat Business24.

Spuneti-ne mai multe despre decizia de fuziune MSM-Ratiu. Cum ati ajuns la concluzia ca este nevoie de o astfel de fuziune?

Piata de MBA din Romania e foarte competitiva. Sunt multe programe, chiar prea multe pentru numarul de doritori. Pe de alta parte, piata modiala de MBA e intr-o mare schiza strategica acum.

Pe de o parte valoarea unui MBA pentru angajatori e in scadere, deja el nu mai reprezinta nici o garantie de promovare nici o cerinta imperativa la angajare, asa ca motivatia principala a participantilor se muta de la o analiza rece cost-beneficii catre o analiza mai complexa de tip evolutie personala, redescoperire de sine, crestere si progres individual.

Asta face ca cei mai multi dintre studentii nostri, de pilda, sa-si plateasca studiile singuri. Pe de alta parte, succesul formibdabil si proliferarea rapida a cursurilor de tip MOOC (Massively Open Online Courses) face ca informatia in sine, cunostintele sa fie accesibile astazi oricui, la costuri extrem de mici sau nule. Aceasta combinatie va strivi scolile mici, fara identitate.

Ca atare, credem ca singura varianta de supravietuire a unei scoli mici e sa fie foarte buna si foarte diferentiata. Noi am ales ca diferentiere sa producem agenti de schimbare, adica sa ajutam romanii sa inteleaga lumea si pe ei insisi mai bine, astfel incat sa fie atat dispusi cat si pregatiti sa se schimbe pe sine si realitatea din jurul lor. Acum, dupa aceasta lunga introducere, de ce o fuziune?

Noi am simtit nevoia sa facem un salt in calitatea a ceea ce facem, in resursele cu care operam, mai cu seama in calitatea profesorilor dar si in capacitatea de a atinge mai bine mai multe straturi ale societatii.

Am fi putut face asta prin crestere organica, dar ar fi durat mult. Asa ca ne-am uitat in jur sa vedem daca e vreun program cu care avem scopuri comune si cu care ne-am putea alia.

Asa am ajuns sa vorbim cu cei de la Plkington Ratiu si sa descoperim cu placuta uimire ca avem misiuni identice si viziuni foarte asemanatoare.

In plus, in multe alte feluri suntem complementari. Ei aduc in acest parteneriat o legaturi internationale de calitate in lumea academica, profesori de talie mondiala, de la universitati precum Harvard si INSEAD si o alianta strategica cu Fundatia Post-Privatizare, noi aducem spiritul antreprenorial, o prezenta deja stabila in piata locala si o echipa de conducere bine sudata.

In plus, alianta strategica cu Fundatia Post-Privatizare ne permite sa abordam actiuni noi, indraznete, foarte diferite de ceea ce fac programele de MBA competitoare. Dar despre ele la vremea lor.

Aveti in aceasta scoala de business functia de Associate Dean - Knowledge & Leadership. Ce reprezinta, mai exact, aceasta specificatie pe langa titlul de Associate Dean?

De fapt, nici eu nici Sergiu nu suntem decani in sensul clasic al cuvantului. Nu avem atributii administrative, care sunt toate la Dora si la echipa executiva, ci doar strategice. Rolul meu e de a conduce viziunea strategica in sensul pozitionarii, abordarii curiculei, alegerii temelor predilecte, structurarii obioectivelor de invatare.

De pilda, noi avem un concept numit Meta-Learning Outcomes. Astea sunt obiective de invatare care transced materia oricarui curs in parte, ele sunt obiective de dezvoltare personala a studentilor pe care le urmarim in fiecare curs.

Ele pot fi bifate nu doar prin ce se spune la curs ci si prin felul an care cursul e structurat, cum sunt desfasurate proiectele si examenele, cum decurge relatia dintre studenti sau dintre studenti si profesori etc.

Toate aceste aspecte sunt urmarite de noi si pe cai formale dar si informale, prin intalniri frecvente de feedback cu studentii.

Ati colaborat, de-a lungul timpului cu oameni care au influentat mediul de afaceri romanesc, intr-un fel sau altul. Care a fost persoana de la care ati avut cel mai mult de invatat si impreuna cu care ati avut cel mai prolific parteneriat?

Fara indoiala raspunsul e fostul meu partener din Ascendis, Costea Dumitrescu. Costea este una din cele mai stralucite minti de afaceri pe care le-am cunoscut eu. Nu este un antreprenor foarte activ si nici o figura publica, asa ca putina lume stie ceva despre el.

E un om de o calitate profesionala si umana exceptionala de la care am avut multe de invatat in cei aproape 30 de ani de cand il cunosc. Imi pare rau ca prioritatile noastre s-au despartit la un moment dat, pentru mine a fost o mare pierdere.

Ce afaceri mai aveti, in acest moment, in Romania?

Nu stiu daca cuvantul "afaceri" descrie foarte bine lucrurile, dar sunt partener in biroul Human Synergistics din Romania, Ungaria si Serbia. Apoi mai sunt partener in buticul de consultanta Wanted Transformation, unde imi desfasor proiectele de consultanta la care lucrez. Mai sunt partener si in Asociatia Erudio.

Cum reusiti sa faceti fata numeroaselor responsabilitati pe care le aveti in tara, locuind inca in Franta?

Duc o viata stranie, in sensul ca locuiesc in Franta dar lucrez in Romania. Vin in tara in fiecare luna, cel putin o data, cel putin 10-12 zile pe luna. In rest mai lucrez de acasa pe Skype sau mail.

E un ritm de viata la care m-am adaptat foarte bine, am constatat ca mi se potriveste perfect, desi nu l-am proiectat asa. De facut, fac fata, desi e destul de greu.

Perioadele cand sunt in Bucuresti sunt extrem de agitate, pentru ca-mi inghesui toate activitatile in timpul disponibil. Dar e in regula.

Unde petreceti Pastele anul acesta? In Franta sau in Romania?

Pastele il fac in Franta, pe cel francez, si in Romania, pe cel romanesc. In general noi suntem genul de romani care vin de sarbatori acasa. Cei de acasa pleaca in vacanta care pe unde, noi ne intoarcem in vacanta.

Spuneati, tot atunci, ca aveati in plan ca la 50 de ani sa va retrageti. Acum mai aveti astfel de planuri?

Am vrut, dar nu mi-a iesit. Povestea sta cu criza m-a afectat foarte tare, nu doar in sensul ca am pierdut bani, dar mai ales in sensul ca am pierdut increderea in orice model de retragere bazat pe investitii de capital.

Asa ca mi-am ratat obiectivul si trebuie sa muncesc in continuare cat sa-mi produc cele necesare traiului.

Pentru mine retragere nu insemna oricum pensionarea, dar as fi vrut sa fac numai lucruri la care nu ma uit la bani, asa cum cazul, de pilda, cu activitatea mea la MSM-Ratiu sau la Erudio. Din pacate nu pot face asta, asa ca trebuie sa mai muncesc si pentru existenta.