Toxicitatea nationalizarilor

Mergand pe principiul deja consacrat in Romania, acela de a privatiza profiturile si a nationaliza pierderile, clasa politica actuala da dovada inca o data de neputinta de a se rupe de trecut.

Primul exemplu negativ este acela al Ministerului dezvoltarii regionale (fost al constructiilor), care printr-un anunt recent si-a manifestat intentia de a da mana libera administratiilor locale de a prelua din privat dezvoltarile imobiliare incepute si neterminate, preluari care urmeaza a fi facute cu bani publici (bani obtinuti din impozite si taxe locale pe care le platim cu totii, sau din imprumuturi – datoriile revenind tot contribuabililor).

Cercul urmeaza sa fie inchis prin transferul acestora in posesia ministerului pentru ca lucrarile sa fie finalizate. Altfel spus, afacerile imobiliare falimentare vor trece in proprietatea comunitatilor la un pret  - in cel mai bun caz! - egal cu costurile de constructie. Acele costuri realizate in perioada trecuta cand pretul materialelor de constructii tinea pasul cu pretul de vanzare al imobilelor terminate, adica mult mai mari ca in prezent.

Un alt exemplu este acela al posibilelor nationalizari partiale ale unor banci. In mod sigur, preluand practica europeana deja consacrata, in cazul caderii unei banci statul se va grabi sa o nationalizeze; si in acest caz statul va prelua o afacere privata devenita nerentabila.

Cauza comuna a nationalizarilor oricarui tip de afacere particulara este in viziunea reprezentantilor puterii centrale criza financiara. Tradusa in termeni comerciali, aceasta criza inseamna o schimbare a conditiilor pietei manifestata prin modificarea unor parametrii: somaj, inflatie, etc.

Ajutorul discretionar acordat de stat intr-un mod cu totul neechitabil din punct de vedere social unor afaceri aflate in pragul falimentului, pe baza unor criterii clientelare (pentru ca nu putem vorbi de o generalizare a nationalizarilor in nici o economie UE), duce inevitabil la anularea reprezentativitatii intereselor intregii societati la nivel central si izoleaza astfel clasa politica sub un clopot al intereselor de grup si/ sau interlope.

Impingand rationamentul pe acesta gandire, as putea sa spun ca gradul de reprezentare al diverselor interese depinde de contributiile si ajutoarele aduse la succesul campaniei electorale. Dar aceasta afirmatie nu este decat o presupunere, deoarece se bazeaza pe deductie.

Interventionismul etatist practicat in tarile UE sub diferite forme imbraca haina particularitatilor specifice fiecarei economii. Asadar, perindandu-se la putere diversele partide, clasele politice din acele tari au dat dovada pana la aparitia crizei de o buna gestionare a banului public, rezultand conditii bune de trai si infrastructura moderna. Deci nu exista un indelung precedent de slaba gestionare a fondurilor bugetare care sa scada drastic increderea electoratului in orice tip de masuri adoptate, lips? de incredere manifestata pe deplin prin absenteismul la vot (caz specific tarii noastre).

Nationalizarea, ca si practica la ordinea zilei, nu va duce decat la o amanare a falimentului afacerii respective, moment care va veni cu siguranta. Sigurul rezultat notabil va fi doar cheltuirea inutila in optica majoritatii populatiei a resurselor publice, din ce in ce mai rare in ultima perioada.

SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol de șase ani consecutivi. În 2023 au doborât recordurile privind producția

În timp ce în Uniunea Europeană statele membre reduc producția de petrol și gaze naturale pentru a îndeplini țintele de mediu, Statele Unite ale Americii au fost în 2023 cel mai mare...

Romania, printre campioanele Europei la deficit guvernamental

Deficitul guvernamental în Uniunea Europeană a crescut uşor anul trecut, de la 3,4% din PIB în 2022, până la 3,5% din PIB în 2023. România, in schimb, se numără printre ţările membre in...