Paradisurile fiscale europene nu dispar, se transforma: Cazul Luxemburg

Luxemburgul si-a inaugurat recent zona libera de taxe in care vinurile vechi, operele de arta, bijuteriile si alte bunuri scumpe sunt ferite de mana inspectorilor fiscali. Nimic neobisnuit totusi ca unul dintre paradisurile fiscale ale Europei sa deschida a treia piata "free-tax" din lume, dupa Geneva si Singapore.

Insa o parte din mirajul taxelor scazute practicate in micul Ducat a fost spulberata din 2008, odata cu dezvaluirea secretelor financiare ale companiilor care isi gasisera un refugiu fiscal in orasul-stat din centrul Europei.

Mai nou, Luxemburgul infrunta o presiune continua exercitata de Comisia Europeana si Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, ingrijorata de disparitia unor felii importante de profit ale companiilor multinationate in zonele tulburi ale acestor paradisuri fiscale. Deja Bruxelles-ul investigheaza aranjamentele facute de autoritati cu giganti precum Fiat si Amazon, oficialii din Luxemburg riscand sanctiuni pentru acordarea unor ajutoare de stat catre aceste companii, aminteste publicatia The Economist.

Schimbare de suprafata

Aparent, liliputanul stat pare sa isi piarda pe zi ce trece din atuurile care au dus la consolidarea unei industrii financiare in Ducat. Insa, aparentele sunt inselatoare de aceasta data.

"Avem companii care intreaba de la ce prag minim se pot pierde in mare masa a firmelor existente pe piata locala", explica un avocat luxemberghez. Mai mult, devoalarea secretului bancar survenita in acelasi moment cu criza economica globala nu a avut efectul anticipat.

Bancile luxemburgheze s-au confruntat cu un val de retrageri masive in 2008-2009, dar nivelul ulterior al depunerilor a atins aceleasi praguri ca in perioada de glorie a paradisului financiar. Pe masura ce o parte din marii clienti au disparut din zona, un numar masiv de antreprenori locali a apelat la serviciile si produsele bancilor luxemburgheze, compensand pierderea resimtita in urma asaltului fiscal dat de organismele europene si internationale.

Poarta spre China

Surprinzator, drumul cel mai scurt din Europa catre banii investitorilor chinezi nu trece prin cine stie ce taramuri indepartate, ci chiar prin Luxemburg, orasul-stat fiind nodul care leaga interesele bancare ale Chinei de zona euro. O dovedeste prezenta Bancii Chinei si a ICBC in Luxemburg, dar si preluarea unor tranzactii transfrontaliere intre cele doua continente de la diverse banci elevetiene si germane.

Chinezii sunt de asemenea interesati in evolutia mecanismelor bancare si fiscale din Luxemburg atat prin prisma folosirii constante a yuanului in tranzactiile desfasurate in acest minuscul colt al Europei, cat si prin recenta decizie a Bancii Centrale a Chinei de a tranzactiona moneda nationala in raport direct cu euro.

Iar influenta luxemburgheza se extinde si spre alte zone ale Orientului, fiind a treia zona ca importanta, dupa Arabia Saudita si Malaezia, de gestionare a fondurilor din lumea islamica. Asul din maneca al Ducatului de Luxemburg il reprezinta insa administrarea fondurilor de investitii. Dupa ce a impins fondurile UCITS pe piata asiatica, Luxemburgul primeste acum cereri de plasare a investitiilor pe continentul european de la gestionarii fondurilor de pensii din America Latina si Asia, lucru care a dus la cresterea cotatiei fondurilor prezente in economia luxemburgheza la 2,9 miliarde euro. Indeajuns pentru a arunca Ducatul in Top 10 al centrelor financiare globale.