Dreptatea lui Liviu Voinea, intre "delatiune" si evaziune

Luni, 01 Octombrie 2012, ora 14:19
3554 citiri
Dreptatea lui Liviu Voinea, intre "delatiune" si evaziune

Liviu Voinea, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice, a pus pe jar o Romanie intreaga. Liviu Voinea a vorbit despre ideea de a incuraja cetatenii sa informeze fiscul cu privire la posibile situatii de evaziune in schimbul obtinerii unor avantaje banesti, despre impozitarea piscinelor, precum si despre impozitarea proprietatilor imobiliare mostenite.

Propunerile de modificare a fiscalitatii au nascut un val de critici vehemente, multe dintre ele ridiculizand sau ironizand ideile domnului Voinea.

Liviu Voinea are partea sa de dreptate! In primul rand, ideea de a incuraja informarea fiscului de catre cetateni este binevenita. De cate ori veti ajunge intr-o comuna din Romania sau intr-o mica localitate veti putea constata ca vecinii stiu cu precizie cui apartin casele sau vilele care au aparut precum ciupercile dupa ploaie in intreaga tara.

Ca sunt ale unui functionar de la judet, ca sunt ale unui vames sau ale unui sef de la fisc, ale unui politician mai mic sau mai mare de la Bucuresti sau din judet, ale vreunui angajat cu grad inalt din armata sau din serviciile speciale, oamenii locului stiu bine cine este proprietarul casei.

Vecinii, o sursa nesecata de informatii pentru fisc

Am sa dau un exemplu. Eu insumi, absolut din intamplare, in anii in care inca nu se aflase ca in blocul din strada Zambaccian sunt cateva apartamente in proprietatea lui Adrian Nastase, l-am vazut pe fostul premier iesind dintr-o masina oficiala si strecurandu-se ca o fantoma, aproape prelingandu-se, si intrand pe o usa improvizata de fier in curtea blocului din Zambaccian, aflat pe atunci in constructie.

Romanii ii vad pe proprietari venind sa inspecteze stadiul lucrarilor, vorbesc cu muncitorii si afla, aproape fara voia lor, cine sunt "barosanii" care isi mai fac o vila in localitatea lor.

La fel, cand pe ulitele satului apare cate o limuzina care valoreaza cam cat toate pensiile din comuna pe cativa ani, atunci oamenii locului, pe canale doar de ei stiute, afla cu certitudine cine este proprietarul.

Unii dintre ei, din invidie, din civism sau din reflexul anilor de dinainte de 1989, trimit chiar si astazi cate o scrisorica pe la judet sau pe la fisc in care povestesc ce au aflat. Asadar, pentru fisc exista un izvor nesecat de informatii printre vecinii potentialilor evazionisti. De ce aceasta sursa nu ar trebui folosita?

Intre civism si reompensa baneasca

Cred, insa, ca dl. Voinea greseste atunci cand propune ca trimiterea informatiilor privind eventuale acte de evaziune sa fie recompensate baneste. Pe de o parte, pentru ca va fi extrem de complicat sa calculezi recompensa persoanei care a oferit informatia. Ar fi un sistem prea complicat, intrucat fiscul ar trebui sa faca in unele cazuri anchete de durata pentru a stabili eventualul nivel al evaziunii. In acelasi timp, va trebui facuta o diferentiere clara intre informatiile corecte, utile si "balastul" care inevitabil va aparea.

Pe de alta parte, oferirea informatiei ar trebui sa se faca din civism si nu din interes pur material. Cel putin in prima faza. Cetatenii ar trebui sa inteleaga ca evaziunea fiscala reduce veniturile bugetare, ceea ce inseamna ca salariile si pensiile sunt mai mici din cauza evaziunii, ca sistemul de educatie si cel sanitar ar avea fonduri mai mari si deci prestatii de calitate mai buna in situatia in care evaziunea ar fi redusa.

"Delatiunea", pusa in slujba bugetului de stat

Adevarata problema a propunerii lui Liviu Voinea nu este asa-zisa "delatiune". Este multa ipocrizie sa afirmi ca informarea fiscului inseamna "delatiune". Mai ales intr-o tara care a tolerat, inainte de anul 1999, delatiunea a milioane de informatori ai Securitatii lui Ceausescu. Intre "delatiune" si evaziune s-ar parea ca alegem, intr-o perfecta armonie cu hotii, evaziunea.

Recompensarea dezvaluirii de informatii utile pentru combaterea evaziunii se practica intre companii. Astfel, de exemplu, legislatia europeana in domeniul concurentei, preluata si de cea romaneasca, prevede ca o companie care a facut parte dintr-un cartel si care informeaza autoritatile poate fi exonerata total sau partial de la plata amenzii cuvenite. Iata cum, Europa nu se jeneaza deloc sa foloseasca "delatiunea" atunci cand vine vorba de banul public.

Informatii exista. Le foloseste eficient Fiscul?

Adevarata problema a propunerii dlui Voinea este cat de multe informatii utile ar putea veni de la cetateni si in ce masura aparatul administratiei fiscale poate si vrea sa foloseasca informatiile pe care le primeste. Pentru ca este foarte posibil ca sistemul (fiscul), din motive obiective sau pur si simplu din rea vointa, sa nu poata verifica si folosi toate sesizarile care vin de la cetateni.

Anul trecut, aparuse ideea legiferarii unui mecanism de control indirect al averilor. O procedura care a fost sau inca este in discutie cu Fondul Monetar International si care, conform declaratiilor fostului sef al ANAF, trebuia orientata cu precadere catre oamenii de afaceri cu averi mari. Eroare.

Controlul indirect al averii ar trebui aplicat nu doar oamenilor de afaceri, ci functionarilor publici, vamesilor, sefilor politiei, sefilor fiscului si, evident, politicienilor. Si atunci, se pun intrebarile: vor folosi la ceva informatiile cetatenilor care ii privesc pe marii sefi din administratie la nivel judetean sau local? Nu cumva acestia se vor acoperi unii pe altii, iar sesizarile pertinente vor fi aruncate la cos alaturi de cele care s-au dovedit a fi nefundamentate?

Impozite mai mari pentru marile averi

In alta ordine de idei, Liviu Voinea a schitat si cateva idei care, in esenta, se refera la impozitarea mai pronuntata a averilor peste medie. Reprezentantul Ministerului Finantelor propune impozitarea piscinelor si mostenirilor. In esenta, Liviu Voinea propune cresterea impozitelor pentru averile peste medie sau pentru cele mari. Cred ca are, din nou, dreptate.

Sa privim adevarul in fata: in Romania, programatic sau nu, a fost incurajata acumularea de capital. In mod corect sau prin tolerarea diverselor scheme de devalizare a banilor publici.

Evaziunea fiscala, rambusarile ilegale de TVA de la buget, scaparile legislative in impozitarea tranzactiilor sau pietei imobiliare, fapt care a condus la construirea de ansambluri rezidentiale in proprietatea unor persoane fizice (tocmai pentru a evita plata TVA la buget), toate acestea au dus la o acumulare salbatica de capital. Portitele legislative au fost lasate in folosul aliantei transpartinice dintre politicieni si oameni de afaceri.

O data cu criza s-a pus problema, nu doar in Romania, cresterii impozitarii averilor mari sau peste medie. Spre exemplu, fiscul din Grecia a incercat sa lupte cu evazionistii numarand din elicopter piscinele construite in curtea caselor. Toate statele europene atinse de criza au facut pasi in impozitarea averilor mari. Romania a facut exceptie. De aceea, ideea lui Liviu Voinea poate fi luata in seama.

Mostenirile retrocedate, impozitele zero

A fost, de asemenea, "pusa la zid" ideea impozitarii proprietatilor mostenite. Dar o mostenire are atat valente sentimentale, juridice, cat si economice. In acest moment, mostenirile sunt scoase din calculul impozitului pe proprietati multiple, ceea ce din punct de vedere economic este in mod evident o anormalitate.

Poate ca ar trebui sa privim la regimul legislativ complicat si restrictiv, din punct de vedere fiscal, al mostenirilor din Statele Unite ale Americii pentru a intelege ca tema este arzatoare in toate economiile.

Ideile lui Voinea ar trebui privite cu seriozitate. Ele ar mai micsora numarul exceptiilor, atat de prezente in fiscalitatea romaneasca. Deocamdata, propunerile au fost aruncate in derizoriu. Din inters, demagogie sau populism. Depinde de dl. Voinea sa le poata impune pe o viitoare agenda a modificarilor fiscale.

#taxe si impozite, #impozite oameni bogati, #impozit piscine , #Impozit tranzactii imobiliare