Cum se taxeaza averile in lume. Noi vrem sa ramanem oare doar cu "impozitarea nuntilor"?

In sistemul fiscal actual din Romania nu se percepe o taxa pe avere. De altfel, sunt inca destul de putine state in lume care practica impozitarea "averii". In plus, nu exista niciun mod unitar de fiscalizare, asa cum arata ultimul studiu EY pe aceasta tema, " 2018 Worldwide Estate and Inheritance Tax Guide".

Cu titlu de exemplu, Italia are in prezent un sistem de taxare distinct al activelor financiare sau proprietatilor imobiliare detinute in strainatate de rezidenti, in timp ce Olanda are cote de impunere diferite in functie de dimensiunea valorii nete a averii.

In Spania, impozitul pe averea neta reprezinta o taxa anuala perceputa persoanelor fizice la data de 31 decembrie a fiecarui an. Averea supusa acestei taxe este definita ca fiind compusa din toate activele si drepturile care pot fi evaluate din punct de vedere economic, mai putin toate sarcinile sau datoriile pe care le poate avea persoana si care reduc practic averea. Daca persoana fizica este rezidenta in Spania, impozitul este perceput pe averea globala detinuta, in timp ce persoanele nerezidente sunt impozitate doar pentru activele situate in Spania. Mai jos, am inserat un exemplu numeric pentru a ilustra sistemul spaniol:

In Norvegia, mostenirea si darurile sunt adaugate la averea neta a contribuabilului, iar baza impozitului pe avere o reprezinta valoarea de piata a activelor acestuia minus datoriile. Averea neta astfel calculata este impozitata doar daca depaseste un plafon, si anume aproximativ 150.000 EUR anual (2018).

Si daca tot aminteam de mosteniri si daruri, merita sa mutam analiza la ce se intampla in Romania in acest timp. Printre altele, recent, au tinut prima pagina a ziarelor "impozitarea nuntilor" si initiativa ANAF de a trimite tinerilor casatoriti solicitari ca acestia sa declare ce relatii economice au avut, in contextul casatoriei civile si religioase, cu persoanele fizice sau firmele care le-au furnizat servicii de fotografie, muzica pentru petrecere si spatiul etc.

Poate fi aceasta actiune o incercare de impozitare a veniturilor a caror sursa nu este identificata?

Pentru ca, practic, aceasta este singura procedura transpusa in Codul de Procedura fiscala din anul 2011. Si, desi implementata de cativa ani deja, procedura de control a autoritatilor din cadrul Directiei Generale Control Venituri Persoane Fizice nu a lasat foarte multa transparenta contribuabililor supusi controlului fiscal, acestia riscand o obligatie fiscala de 16% plus dobanzi si penalitati de intarziere pentru fiecare an supus controlului. De altfel, de-abia in luna septembrie 2018 au fost publicate formularele si documentele utilizate in activitatea de verificare a situatiei fiscale personale, iar metodele indirecte folosite de inspectorii fiscali in cuprinsul procedurii de analiza inca starnesc multe controverse procedurale.

Ca sa ne reamintim cateva detalii tehnice, verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice rezidente romane cu privire la impozitul pe venit are ca obiect examinarea tuturor drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a oricaror altor elemente relevante pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice verificate. In acest scop, se solicita documente si mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate, obtinute inclusiv prin solicitarea de informatii, in conditiile Codului de procedura fiscala, de la terti sau autoritati si institutii publice detinatoare, atat din tara cat si din strainatate, in baza conventiilor internationale de schimb de informatii sau, in lipsa acestora, pe baza de reciprocitate.

Din experienta practica, in astfel de verificari fiscale, procesul de control poate fi considerat anevoios atat din prisma procedurii, cat si a necesitatii reconstituirii averii de la un moment initial (in loc de perioada de prescriptie fiscala, cu considerarea valorii estimative a averii dobandite pana la acel moment) . Credem ca este importanta prevederea din Constitutia Romaniei conform careia caracterul licit al dobandirii averii se prezuma, iar orice verificare a situatiei fiscale a persoanei trebuie sa usureze procedura de reconstituire a averii in termeni rezonabili de timp si efort depus.

Pana acum, intr-o prima etapa, doar 313 cazuri de persoane - detinatori de autoturisme de lux, imobile numeroase sau cu depozite bancare substantiale - au ajuns in vizorul Fiscului, dupa ce o analiza de risc a relevat ca averea acestora nu corespunde cu veniturile declarate.

Ramane de vazut care va fi bilantul eforturilor depuse pana acum de catre inspectorii fiscali cu aceasta procedura de control initiata in ultimii ani (anul 2011 fiind primul supus controlului de acest gen) si daca se va dori de catre legiuitor sa se tina o evidenta fiscala si contabila pentru situatia personala acolo unde pragul de verificare depaseste limita minima impusa de lege (diferenta intre veniturile estimate si cele declarate mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 de lei).

Pana atunci, in loc de concluzie: la analiza ghidului EY mentionat, observam atat o rafinare crescuta a modalitatii de taxare a averilor in diverse tari (inclusiv unele apropiate noua, de exemplu Bulgaria sau Polonia), cat si o crestere a celor interesate de a introduce proceduri clare in acest scop.

Noi vrem sa ramanem oare doar cu "impozitarea nuntilor"?

Articol realizat de Claudia Sofianu, Partener EY Romania

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajati in peste 700 de birouri din 150 de tari si venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD in anul fiscal incheiat la 30 iunie 2018.