Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Un bilet pentru "Titanic"

Un bilet pentru "Titanic"

Cind in sfirsit, la capatul a saptesprezece ani de eforturi, Romania a primit statutul de membru al Uniunii Europene, nava pe care s-a imbarcat pare mai subreda ca niciodata. Votul negativ al irlandezilor la adresa Tratatului de la Lisabona arata mai limpede ca oricind distanta care s-a creat in timp intre viziunea politicienilor/birocratilor si perceptia populara.Constitutia Irlandei obliga la referendum in acest caz si irlandezii au spus "NU" unui proiect de reforma a Uniunii pe care, cel mai probabil, nici nu s-au obosit sa-l citeasca, darmite sa-l supuna unui proces rational de judecata.


Vorbim de aceeasi irlandezi care in 2002, tot prin referendum, au spus un "DA" hotarit Tratatului de la Nisa, cel care decidea cea mai importanta extindere a comunitatii (cu 10 noi membri, printre care Polonia, Ungaria si Cehia).


Intre timp, se pare ca s-au razgindit in privinta binefacerilor unionale. Mai merita sa ne aducem aminte de votul negativ al francezilor si olandezilor, in 2005, la adresa proiectului de Constitutie Europeana.


Lovitura este cu atit mai dura cu cit Irlanda a reprezentat unul dintre cele mai consistente "aspiratoare" de fonduri de la Bruxelles - acum nu vor sa imparta chifla cu cei mai saraci.


Motivele blocajului in care se afla astazi Uniunea trebuie cautate atit in politic, dar si in economic si mai ales social.


Dupa reconstructia postbelica, chiar trecind prin cele doua socurile ale petrolului din anii '70 si prin criza mondiala a datoriilor, economiile tarilor comunitare au functionat bine si foarte bine, asigurind o prosperitate in crestere constanta pentru imensa majoritate a cetatenilor traitori intre acele frontiere.


A devenit un truism faptul ca o generatie "trebuie" sa traiasca mai bine decit precedenta. Belsugul a permis o redistribuire prin pirghii fiscale si de alta natura in asa fel incit si "oropsitii sortii" pe care ii indemna odinioara "Internationala" la revolta sa-si permita un trai decent. Astazi lucrurile s-au schimbat - si nu in bine.


Somajul cronic la cote nepermis de inalte si necesitatea unor reforme care sa mai stringa baierile pungii genereaza anxietate. Vremurile de restriste nasc egoism si egocentrism - nimic mai strain spiritului unional.


Or, tocmai intr-un asemenea ciclu economic nefericit s-a procedat la cea mai exploziva extindere a Uniunii din istoria acestui ansamblu politic, financiar si cultural.


Din punct de vedere social, iarasi au intervenit mutatii dramatice fata de "bunii" ani '70-'90. Deteriorarea sistemului de educatie - in paralel cu mutatiile unei economii care necesita o tot mai inalta calificare pentru gasirea unui job - lasa in afara "jocului" paturi tot mai largi ale societatii.


Nu cei prosperi si educati au spus "NU" in Irlanda, ci muncitorii, care se tem pentru locurile lor de munca. Locul fostilor "oropsiti" deplinsi de "Internationala" a fost luat de magrebienii din Franta care s-au rasculat la periferiile Parisului, de pakistanezii din Regatul Unit si de turcii din Germania.


Mai exista o problema - imbatrinirea accentuata a populatiei native si reducerea ei ca pondere in total, fenomen manifestat pe plan mondial, dar cu precadere in Europa de vest. Valurile de emigratie din est au fost bomboana de pe coliva - de la teama de infractori la teama de competitori pe piata fortei de munca, numai motive de panica mai ales pentru paturile de jos si de mijloc.


Probabil ca dezvoltarea Chinei a "tocat" in ultimul deceniu mult mai multe potentiale locuri de munca in Europa decit esticii, numai ca pentru a judeca asa trebuie sa ai informatii si sa gindesti - votul este mai mult hormonal decit un proces rational.


Politic vorbind, apare tot mai mult o falie intre viziunea/strategia politicienilor nationali/eurobirocrati si natiunile carora li se adreseaza si pe care, in ultima instanta, le conduc. Absenteismul masiv si transformarea accentuata a campaniilor electorale in turniruri cu tuse mondene, de infruntari intre pop-staruri, sunt semnale ale dezinteresului popular vizavi de interpretii tot mai putin convingatori ale unor partituri mediocre.


Avem trei "familii" politice mari si late, diferentele ideologice/doctrinare tind constant sa se dilueze spre un "centru" cenusiu si (inca) nedefinit pentru Johann/John/Jacques/Giovanni, asa ca populatiile tind sa respinga din start cauzele sustinute de "avocati" slabi. Avertismentul premierului irlandez, de exemplu, nu a valorat nici cit o ceapa degerata.


La fel, in 2005, probabil ca francezii au votat in egala masura impotriva lui Jacques Chirac si nu "doar" impotriva proiectului de Constitutie. Nici nu este bine definit ceea ce inseamna national/central prin prisma reformelor promovate de Tratatul de la Lisabona, el insusi un compromis fata de viziunea anterioara.


Pur si simplu, multi cetateni nu vor sa fie condusi de o birocratie oarecum abstracta pentru ei, pitita in birourile de la Bruxelles. Nu mai au (foarte multa) incredere in proprii politicieni - cu atit mai putin in cei de la Strasbourg.


In fond cresterea partidelor reunite in familia "populara" si care astazi reprezinta cel mai important segment politic al Parlamentului European s-a facut, printre altele, pe baza unui nuantat euroscepticism promovat in discursul public.


Intre forta reprezentata de SUA si Canada spre vest si cresterea Chinei, Rusiei si Indiei la rasarit, blocul european trebuie sa-si limpezeasca mai repede si mai bine optiunile strategice si mutarile tactice. Si sa devina mai convingator pentru proprii cetateni.


In acest context este clar ca Romania nu a nimerit "la placinte", chiar daca nu a nimerit nici "la razboi". Cu o pozitie geostrategica buna, o piata mare si niste atu-uri economice care bine jucate pot aduce importante dividende in viitor, tara noastra poate fi o voce mai apasata in corul european.


Deocamdata este cvasiabsenta, mai putin un proeuropenism blegos manifestat oarecum unanim de niste politicienii care inca numara stelele de pe drapelul unional, iar problematica publica in aceasta privinta se reduce la celebrele fonduri care deocamdata nu se vad si la vestile despre infractiunile din Italia sau Spania.


Europa isi joaca cea mai importanta carte de la startul pe drumul unional. Si in Romania trebuie depasita contemplatia si pasit in miezul dezbaterilor.


Un comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 4624 ori