Robin Boc

In principiu, ideea unei redistribuiri a avutiei in granitele unui stat in asa fel incit sa iei de la cei bogati si dai la cei saraci, pare etica si seducatoare. In fapt, depinde cit, cum si de la cine iei si cui, de ce si cit dai. Experienta mondiala o demonstreaza din plin. 

Intentia dlui Boc de a pune o taxa suplimentara tip "Robin Hood" pe averi - in spiritul solidaritatii sociale - merita analizata atit din punctul de vedere al formei, cit si al fondului.

Economistii calculeaza asa-numitul "coeficient Gini" - numit dupa economistul italian care l-a teoretizat la inceputul secolului al XX-lea, Corrado Gini - care, simplificat spus, calculeaza pe o scara de la 0 la 1 gradul de dispersie a veniturilor in cadrul unei societati/natiuni.

Cu cit coeficientul este mai mare, cu atit inseamna ca exista discrepante mai preocupante in cadrul acelei societati. Democratiile consolidate, de tipul vest-european, sunt caracterizate de un coeficient mic (clasa mijlocie fiind acolo detinatoarea majoritatii bunurilor), pe cind societatile despotice si/sau oligarhice (de tip sud-american, de pilda) au un coeficient ridicat.

(Si) din acest punct de vedere, Romania nu se aseamana cu majoritatea suratelor din UE. Ultimele doua decenii au nascut decalaje enorme nu doar intre venituri, dar si intre avutii. Clasa de mijloc vest-europeana s-a forjat in secole si secole, avind radacini directe in burgurile Evului mediu si in breslele aceleiasi perioade.

Romania postcomunista nu a reusit in doua decenii decit sa nasca o restrinsa oligarhie, pe de-o parte - suspectata de imensa majoritate a populatiei de a-si fi contruit prin mijloace insalubre averea - o (foarte) subtire patura mijlocie si o imensa masa de saraci, dintre care unii in stadiul saraciei cronice.

Pe un asemenea fond, o taxa tip "Robin Hood" poate sa rezolve ceva? Sau ce lectie se serveste unui public tot mai inrait de o criza economica de o duritate fara precedent? In primul rind, merita sa definim ce inseamna "avere". Adica de la ce limita taxam prosperitatea unora?

S-a vehiculat suma de 400.000-500.000 de euro (echivalent lei). In statele UE, posesorul unei avutii personale de o asemenea amplitudine poate fi considerat, eventual, ca membru al clasei mijlocii si in nici un caz un om bogat.

Asta avind in vedere proprietatile, fondul de pensii, de studii pentru copii, etc, etc. In al doilea rind, chestiunea este cum a cistigat respectivul banii. Daca i-a cistigat corect si si-a platit toate taxele de-a lungul timpului, atunci el oricum a contribuit substantial si onest mai mult decit altii, la bugetul de stat.

Daca nu, taxa de tip "Robin Hood" nu-l sperie oricum deloc, de vreme ce in alte tari averile castigate ilegal sunt confiscate pur si simplu (a se vedea legea RICO in SUA). Daca si-a cistigat banii legal si a platit taxe, atunci de ce sa fie, chiar si intr-un procent oarecum redus, victima unui soi de nationalizare a unei parti a proprietatii?

Pentru ca a avut spirit antreprenorial, pentru ca a muncit mai bine decit altii? In al treilea rind, dincolo de principii, ajungem la o chestiune practica: ce se intimpla cu acesti bani, oarecum "confiscati" de la cei (socotiti) bogati?

Timp de doua decenii, politicienii Romaniei, indiferent de familia doctrinara, au mentinut iluzia unui stat al bunastarii, in care totul trebuie sa fie gratuit sau semigratuit, de la scoala la asistenta medicala, de la locuinta sociala la venitul minim garantat.

S-a procedat la pensionari anticipate anapoda, s-au virit bani intr-un sistem de sanatate care functioneaza pe criterii mai mult decit bizare, in pofida numeroaselor "reforme" - la fel si sistemul de educatie. Nu s-a incurajat performanta, ci colectivismul.

Asa s-a ajuns ca jumatate din economie sa nu fie, practic, fiscalizata, iar apoi sa ne miram retoric de faptul ca suntem incapabili sa ne mai finantam bugetul public de cheltuieli fara imprumuturi costisitoare.

Toate aceste tare structurale ale unei economii si ale unui sistem de mentalitati nu va fi rezolvat nici pe departe prin erijarea statului/guvernului intr-un haiduc care sa-i alerge pe prezumtivii boieri. Eventual va intretine, pentru o scurta perioada de timp, iluzia unei asa-numite echitati, in dauna atotputerniciei legii.

Pentru ca daca unui "burghez" cotemporan i se va taxa averea cu 1 la suta, dar el va continua sa beneficieze de contracte in valoare de zeci sau sute de milioane de euro cu statul, atunci "impricinatul" va multumi proniei ceresti pentru o asemenea abordare.

Cred ca avem de-a face cu o dezamgitoare lipsa de solutii reale, servindu-se in schimb o portie zdravana de populism, cu o generoasa garnitura de ineficienta economica.

PS. In treacat fie spus, Robin Hood nu era asa - adica lua de la bogati pentru a da saracilor - decit in filme ( a se vedea recenta productie, cu Russell Crowe in rolul principal).

Personajul istoric era un mic reprezentant al fostei aristocratii saxone, persecutat de noua aristocratie normanda, dupa cucerirea actualei Anglii de Wilhelm 1 (batalia de la Hastings, anul 1066).

Adica o victima a…confiscarii partiale a averii, cum am spune astazi. Uneori lectiile istoriei sunt teribil de inselatoare, daca urmaresti filonul epic in dauna celui documentar. Mai ales pentru politicieni.