Programul de guvernare: urmeaza luna de fiere

Duminica, 21 Decembrie 2008, ora 18:18
4784 citiri

Noul executiv - desi are cea mai solida majoritate parlamentara din istoria postdecembrista - nu va avea parte de o luna de miere cu electoratul. Cu o Trezorerie (deja) sleita, un mediu intern surescitat de promisiuni de campanie complet nerealiste si unul extern inflamat de o criza economica aflata inca in desfasurare, guvernul se afla cu spatele la zid.

Cea mai grava criza economica din ultimele decenii a fost motivul - macar aparent - care a condus la ceea ce multi observatori au considerat a fi un soi de mezalianta intre stinga socialista si democratia-crestina romaneasca, care au alcatuit un fel de coalitie-gigant menita sa asigure o navigare cit mai lina prin apele tulburi ale predictibilelor furtuni financiare.

Avind in vedere fragilitatea opozitiei, aproape ca se putea vorbi de un soi de "new deal"politic dupa ani de confruntari adesea dramatice, de o cvasiuniune nationala.


Expresia administrativa a acestei coalitii - echipa ce va ocupa fotoliile de la Palatul Victoria - are o schita de foaie de parcurs trasata de programul creionat de cele doua formatiuni. In mod normal, programul propriu-zis de guvernare ar trebui sa contina si sa materializeze intentiile formulate in documentul mentionat mai sus si semnat de presedintii partidelor din arcul guvernamental.


O lecturare a acestor intentii pun sub semnul intrebarii, insa, tocmai constientizarea crizei care a constituit, nu-i asa, coagulantul politic.


Practic, executivul trebuie (ar fi trebuit) sa faca cel putin doua lucruri: sa asigure repornirea motorului in semiavarie al economiei si, in paralel, sa calmeze inerentele dureri sociale prin masuri de protectie, in limita, fireste, a disponibilitatilor financiare.

In afara unei retorici destul de primitive, de altfel, nimic nu ne spune cum anume va fi asigurata la anul o crestere economica fie aceasta si modesta, de doar 2-3 la suta. Asta in conditiile in care sectoarele-locomotiva ale ultimilor doi-trei ani au intrat de facto intr-o recesiune severa (industria auto, constructiile, siderurgia).

Ce sectoare vor asigura aceasta crestere, de pilda? In ce conditii? Deocamdata, cel putin o treime dintre companiile mici, mijlocii si mari anunta concedieri mai mult sau mai putin importante. Nici macar "instructiunile de intrebuintare" ale Eximbank, de exemplu, nu par a fi cunoscute de autorii documentului, de vreme ce se pomeneste de sprijin prin aceasta institutie pentru...imm-uri.


Nu se mentioneaza cuvintul "austeritate", parola magica a perioadei urmatoare, in care dezechilibrele majore - bugetare, sociale, comerciale - trebuie diminuate, nu sporite. Eventuala zburatacire a unor functionari care populeaza prezumptiv inutil ministerele si agentiile nu va echilibra bugetul public decit in mintea celor impregnati de un populism ieftin si care nu au lecturat in viata lor un buget public pentru a vedea care sunt marile capitole de cheltuieli.


Nu tine de logica economica, ci de chiar logica formala ca o economie care se va confrunta cu probleme grave nu isi va permite cheltuieli majorate in formula in care se preconizeaza deja. Mai mult, nu mai poti sa vorbesti de "marile proiecte de infrastructura" (care sa salveze eventualele locuri de munca) si in acelasi timp sa dirijezi banii spre componentele sociale.

Decit daca iti asumi un deficit mai mare, deficit pe care va trebui sa vezi cum il finantezi si de unde. Trezoreria deja se imprumuta la maximum de nivel al dobinzii (cu peste patru procente fata de o dobinda de politica monetara oricum inalta) iar foamea de bani poate expune Finantele la situatia de a deveni o vaca de muls pentru bancile comerciale lipsite de clienti.


Exporturile - mai ales pe directia UE - se deterioreaza vertiginos ( a se vedea situatia pe luna octombrie) iar la anul va fi mai rau. Mentinerea mariajului institutional fortat intre IMM-uri si comertul exterior, relativ anapoda de vreme ce intreprinderile mici/mijlocii contribuie cu mai putin de o treime in exporturi, nu va face decit sa atenueze posibilitatea unor planuri coerente de relansare a vinzarilor spre extern si de activare reala a Eximbank (prezenta momentan stearsa in peisajul financiar).


Povestea cu un TVA redus pentru alimentele de baza face mai mult rau decit bine, la rindul sau. Produsele incluse in nomenclator nu se vor ieftini decit, poate, o luna-doua,de ochii lumii, dupa care comerciantii isi vor spori marjele de profit, eventual. In schimb sistemul TVA va deveni mai complicat (a fost unificat in 2000): in facturi, (aproape) totul poate deveni brinza sau carne, sporind evaziunea fiscala. Iar luxul este taxat prin accizare, peste tot in lume, nu prin cote diferentiate de TVA.


Sigur, ceea ce am citit/vazut/auzit in aceste zile de trocuri politice complicate sunt, deocamdata, doar intentii. Adevaratul buletin de identitate al noului executiv va fi proiectul bugetului de stat si al bugetului de asigurari sociale, care vor fi elaborate si prezentate Parlamentului, cel mai probabil pina la finele lunii ianuarie.

Abia atunci ne vom dumiri mai clar vizavi de intentiile economice/sociale, vom vedea cit de plauzibila este corelatia cheltuieli-venituri-deficit si, nu in ultimul rind, vom vedea si cum se vor imbina coerent aceste politici cu cele monetare (din ograda BNR). Pina atunci, ceasul crizei economice ticaie dincolo de euforia negocierilor iar nervozitatea sociala va creste odata cu sosirea facturilor de vreme rece si cu demararea concedierilor.