Pe muchie de cutit

Intr-un context intern si international mai degraba volatil decit in curs ferm de solidificare, Romania este la un pas de a-si revizui in negativ estimarile de crestere economica formulate la inceputul anului. Ceva nu a mers cum trebuie.

Mai precis, aproape nimic nu a mers asa cum se previziona la inceputul lui 2010 (mai putin, poate, anumite segmente ale politicii monetare).

In aceste conditii, depasirea efectelor crizei economice si reluarea unei cresteri economice - undeva intre 1 la suta si 1,5 la suta - devin obiective tot mai putin probabile. De fapt, in cele doua luni care urmeaza suntem pe muchie de cutit din acest punct de vedere.

In plan international revenirea din criza se produce lent si neconvingator - foarte diferit de la un stat la altul. Majoritatea observatorilor sunt de acord ca, macar in unele zone, punctul de fierbere al inceputului de an 2009 a fost depasit.

Insa terenul pe care se misca economia globala ramine mlastinos. Asa cum scriam intr-un demers anterior, in fapt, nimic nu s-a prea schimbat in privinta cauzelor profunde care au condus la explozia din 2008.

In aceste conditii, replici de o mai mica sau mai mare intensitate ale sesimului sunt inca posibile/probabile, chiar daca nu vor mai avea intensitatea si amploarea globala ale celui anterior si vor actiona diferit de la un stat la altul.

In plan intern iarasi putem spune ca nu s-a schimbat mare lucru - sau cel putin nu in bine. Desi bine inchegat din punct de vedere politic si dispunind in parlament (acum) de o majoritate construita prin miscari de sah reusite, guvernul pare anesteziat de o euforie nejustificata.

In cele doua luni si jumatate scurse de la investitura, nu s-a vadit capabil de a elabora o viziune inchegata si limpede vizavi de iesirea din criza.

Premizele necesare ale revenirii erau mai ales reluarea cresterii exporturilor (mai ales catre o zona euro care urma sa-si revina la rindul sau din criza si sa-si reia majorarea consumului) si aparitia de "bani noi" in economie, prin cresterea investitiilor straine (macar la nivelul anului 2007).

In paralel cu aceste doua evolutii, trebuia sa se produca o reformulare dramatica in legatura cu justa comensurare a aparatului public - de forma si de fond. Romania era (este) in situatia unui stat care nu-si mai permite perpetuarea unui aparat public obez si costisitor (subminat si de coruptie, pe de-asupra).

Amputarea numarului de functionari, de exemplu, nu se poate face insa cu toporul; este necesara o viziune corenta despre cum stau lucrurile la nivelul fiecarei institutii. Nu poti folosi aceeasi grila la Justitie, de exemplu, sau la Interne si la Economie sau la Munca.

Pur si simplu lucrurile nu functioneza asa, nici in Romania si nicaieri. Cind somajul a inceput sa creasca intr-un ritm accelerat, s-a inregistrat o naturala scadere a consumului. Pe de-o parte s-a accentuat economisirea - speriat de criza, publicul larg nu mai consuma - iar pe de alta au scazut banii alocati pentru consumul curent.

Urmarea? S-a vindut si mai putin, deci operatorii economici au inceput sa-si vada topite profiturile iar Trezoreria a incasat mai putini bani (din taxe si impozite: accize, TVA, etc). Ceea ce, oarecum, ai economist la cheltuieli (si aceste economii au cam ramas pe hirtie) ai pierdut la incasari.

Drama unui buget sever dezechilibrat, al carui deficit este alimentat cu imprumuturi costisitoare, se perpetueaza de la o luna la cealalata, fara a se intrezari nici cea mai vaga luminita la capatul tunelului in care s-a intrat anul trecut.

Iar "banii noi" - asteptatele investitii straine - nu au venit. Zona euro este inca accentuat: daca nucleul dur franco-german pare sa dea semne de reviriment mai convingator, sunt state in care criza se manifesta cu intensitati diferite (Grecia, Spania, Portugalia, etc).

Mai mult, in mod paradoxal, Romania a ramas una dintre cele mai inflationiste tari din UE. Adica s-au marit preturile si tarifele. Deci vinzarile scad, insa preturile cresc. Si aici s-au combinat politica gresita a unor institutii de stat cu lacomia irationala a unor intreprinzatori (care un au raspuns crizei prin reducerea preturilor, ci prin cresterea acestora).

Scaderea cererii de valuta pe piata romaneasca (importatorii si-au diminuat comenzile, dobinzile pasive la depozitele in lei sunt suficient de atractive pentru a incuraja economisirea in moneda nationala, etc) a intarit moneda nationala si a evitat un soc depreciativ.

Insa a avut si are efectul pervers al accentuarii chestiunilor legate de deficit, pe de-o parte si de intirziere a potentialei relansari a exporturilor, pe de alta.

In viitorul apropiat, intarirea monedei nationale ar putea fi mai degraba o problema decit o un avantaj. Dobinzile active - cele solicitate pentru credite - au scazut (chiar daca ar mai fi loc de cel putin doua procente, cred eu), insa reluarea lansarii creditarii a intirziat din motive care nu mai tin de politica bancilor comerciale.

Mediul de afaceri, confruntat cu diminuarea semnificativa a cererii solvabile de bunuri si servicii, nu se mai dezvolta, deci nu mai solicita credite pentru dezvoltare.

De ce ai solicita credit pentru a construi o fabrica sau un hotel daca nu are cine sa cumpere produsele fabricii respective sau nu are cine sa inchirieze camere la hotelul pe care il construiesti?!

Creditul de consum personal de asemenea nu mai functioneaza intr-o tara a carei populatie este deja inglodata in datorii si a devenit (deja) partial insolvabila. Una peste cealalta, cred ca suntem la un pas de revizuirea in negativ a tintelor pentru 2010 iar elaborarea unui Plan B va deveni tot mai necesara.

O crestere undeva intre 0 si 0,5 la suta devine o tinta mai realista in aceste conditii. Dar asta ar insemna ajustari si mai dramatice ale bugetului public, o crestere a somajului care va ajunge la 10 la suta si o nervozitate sociala tot mai accentuata.

Cred ca Romania a incercat o misiune imposibila si anume o revenire din criza fara necesarele injectii de capital investitional care au redresat - macar partial - situatia din SUA, Germania sau Franta.

Putinii nostri bani (inclusiv din imprumuturi) s-au dus spre cirpirea neconvingatoare a deficitelor bugetare si nu spre investitii - si in 2009 si acum in 2010.

Or lectia revenirii din criza in plan global este ca fara accentuarea rolului de jucator al statului pe piata investitiilor ( a se vedea si China) un reiviriment este putin probabil.

Dotează igienic intrările în spațiul tău de business, pentru o bună curățenie și siguranță!

Indiferent de domeniul de activitate, în afaceri, igienă și siguranța nu ar trebui să fie niciodată neglijate. Exista anumite in care acest aspect este cu atat mai important, intrucat...

Creștere importantă a numărului de firme care și-au suspendat activitatea în România

Numărul firmelor care şi-au suspendat activitatea în primele două luni din 2024 a fost de 4.328, în creştere cu 38,58% comparativ cu perioada similară a anului trecut, conform datelor...