Noua Ordine Mondiala?

Efectele dramatice ale crizei mondiale au facut sa se auda mai des ca niciodata in ultimele doua decenii voci care invoca, mai mult sau mai putin imperativ, venite din directii de mai mare sau mic calibru, necesitatea unei noi  ordini financiare/mondiale. In absenta unei viziuni concrete despre cum ar trebui sa arate o asemenea "ordine", dezbaterile pe aceasta tema ramin simple intentii.

Acum vocile care sustin necesitatea unei schimbari dramatice de paradigma in privinta economiei globale nu mai vin preponderent din zona "lumii a treia", cum se intimpla in anii '70 - fostele colonii, mai ales, considerindu-se excluse de la masa avutiei comune - ci chiar din interiorul marilor natiuni care compun G-8 sau G-20.

Pentru a intelege ce anume ar trebui schimbat - si de ce - ar trebui sa vedem mai intii cam ce inseamna "ordine financiara/mondiala" astazi.

Din punct de vedere economic exista doi colosi care domina (impreuna) comertul mondial: unul este un jucator national (SUA) iar al doilea unional (Uniunea Europeana, cu marile sale motoare statale - Germania, Franta, Regatul Unit, Olanda, etc).

Numai consumatorii din SUA cumpara in fiecare an marfuri echivalente cu aproape o treime din tot produsul intern al lumii, sustinind, asadar, zeci si sute de milioane de locuri de munca din afara Americii.

Mai exista colosul economic numit Japonia (ale carei forte de jucator regional/global sunt sporite prin existenta Tratatului de Securitate Japonia-SUA).

Pe o harta a puterii economice gasim apoi Rusia, cu imensele sale resurse energetice, o China in plina ascensiune, "jaguarii" Americii latine de tipul Braziliei si Argentinei, capitalul tarilor arabe exportatoare de petrol.

In topul primelor zece banci din lume inainte de criza (2007) gaseam o banca din China, doua din Marea Britanie, patru din SUA, una din Spania, una din Elvetia si una din Italia (dupa valoarea de piata).

Daca alcatuim topul in functie de valoarea activelor, dispare din peisaj China si intra Franta, Japonia si Germania, ultima prin Deutsche Bank. La rindul sau, banca spaniola - Banco Santander - desfasura o bogata activitate in America latina. Asadar, vedem cam aceeasi "jucatori" din G-8/G-20 si pe piata capitalului.

Grupul Bancii Mondiale si Fondul Monetar International - nascute in 1944 la Bretton Woods, in SUA - reprezinta cel mai important grup de monitorizare, analiza/expertiza si imprumuturi de pe Glob, avind ca membri peste doua treimi din cele aproximativ 200 de natiuni existente in lume.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) este cel mai inalt - macar teoretic - forum de decizie in privinta securitatii globale, prin rezolutiile Consiliului de securitate.

In rest exista zeci, sute si mii de organizatii de anvergura regionala/continentala/globala, formale si informale, care tes pinza de paianjen a complicatelor relatii mondiale in virtutea principiilor dreptului international.

In istoria ultimelor decenii, acestea s-au dovedit mai fragile sau mai dinamice, in functie de conjunctura. Uneori jucatorii statali si-au subliniat mai apasat rolul, alteori institutiile internationale au reusit sa-si impuna punctul de vedere.

Cum ar arata o ALTA ordine globala?

In privinta avutiei/capitalului, ar fi dificil de redesenat, macar pe termen mediu, pentru ca marii jucatori se bazeaza atit pe resurse (hard) cit si pe expertiza adunata in secole si decenii (soft).

Cei mai multi dintre ei cumuleaza puterea financiara cu una militara pe masura. Este limpede ca rolul ONU s-a diminuat pina la dilutie in unele situatii conflictuale din ultimele doua decenii, insa ramine ceea ce este, in conformitate cu scopul care a dus la nasterea sa dupa cel de-al doilea razboi mondial.

La fel, puterea militara - macar conventionala - este sever concentrata de o alianta (NATO) de o anvergura unica in istorie, alianta care dezvolta un parteneriat (chiar daca uneori sincopat) cu fostul mare inamic al razboiului rece, Rusia. Nici aceasta situatie nu se va schimba, previzibil, in viitor, pentru ca bugetele militare ale "marilor puternici" cresc, nu scad, pe masura fortei economice.

Identificare unor chestiuni globale, de tipul pandemiilor, efectului de sera sau crizei alimentare impun abordari globale si nu secventiale. Or asta inseamna institutii si cadru de dialog si nu secventializarea mai accentuata a acestora.

Chiar si criza economica a devenit, destul de rapid, o problema globala si nu aceea a unei natiuni sau a unui grup de natiuni. Ce soi de institutie/institutii ar trebui sa inlocuiasca ONU, de pilda sau care ar fi coordonatele unei reforme interne ale acesteia? Dar pentru FMI&BIRD?

In absenta unor raspunsuri coerente la acest gen de intrebari, apelurile patetice la o noua ordine mondiala au o rezonanta de tinichea. In aceste conditii, corectarea unor deficiente interne ale acestor organizatii ramine o miza rezonabila si nu inlocuirea lor cu un cadru deocamdata lipsit de baze conceptuale solide.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.