Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Nimic nu va mai fi la fel

Nimic nu va mai fi la fel
Cine crede ca actuala criza economica - sau mai bine zis o succesiune/insumare de crize punctuale - este doar rezultatul trecator al unei conjuncturi nefavorabile, se inseala amarnic. Economia globla isi schimba tabieturile si nimic nu va mai fi la fel. Nici anul viitor, nici peste un deceniu.


Sa incepem prin a trece in revista crizele mentionate mai sus si carora liderii lumii incearca - atit la nivel global, ci si la nivel continental (UE, NAFTA, ASEAN, etc) - sa le gaseasca solutii valabile. Punctual, avem o crestere nemaintilnita la preturile energiei (titei si gaze), o criza agricola, o sincopa in procesul de edificare a celui mai semnificativ bloc economic al lumii (votul irlandez la adresa Tratatului de la Lisabona), un somaj cronic foarte inalt in state dezvoltate si neobisnuite cu o atare stare de lucruri (in anumite sectoare mai mare decit cel din vremea crizei anilor 1929-1933, cea mai dramatica traversata de sistemul capitalist).



Intr-un plan mai general, avem o criza a sistemului educational - in regres cam peste tot in lume, o imbatrinire accentuata a populatiei (matematic, fondurile de pensii - cele mai consistente concentrari financiare la ora actuala - pot da faliment in circa doua decenii) si nici un soi de reteta valabila pentru a contracara efectele tot mai dure ale incalzirii globale (cei mai mari "furnizori" de poluare, China si SUA refuzind sa raspunda in mod real demersurilor internationale de tipul protocolului de la Kyoto, pentru ca asta ar insemna bani si restrictii socotite inacceptabile).



In plan institutional, avem o lenta dar sigura decadere a rolului ONU, o structura lipsita de bani si de forta reala de decizie strategica, transformarea FMI & BIRD in birocratii tot mai anchilozate si depasite de viteza economiei moderne, o clatinare a blocurilor unionale ca urmare a crizelor care accentueaza egocentrismul si egoismul ("nationalismul energetic" de tip Rusia sau Venezuela sunt doar exemple).



Si interiorul natiunilor au avut/au loc mutatii fundamentale. "Statul bunastarii" a devenit o iluzie, categorii intregi de personal sunt aruncate peste bordul unei "plute a Meduzei" pe care hrana se imputineaza pe zi ce trece. In Franta, de exemplu, medicii trecuti de virsta de 40 de ani sunt supusi unui adevarat stress psihic de care managerii care nu-i mai vor datorita "carnii de tun" proaspete care sta la usa cabinetelor si este dispusa sa munceasca mult mai mult pentru mult mai putini bani.



Capacitatea unui stat (care-si pierde cronic din resursele de putere) de mai respecta un contract social coerent cu proprii cetateni se reduce pe an ce trece ca urmare a ofensivei companiilor, sectarismului, etc, etitati care infuleca halci tot mai mari din puterea rezervata altadata institutiilor democratiei (guvern, parlament, etc).



Prin urmare este dificil sa vorbim de "o criza", sau nici macar de o "suma de crize". O criza - in intelesul clasic al termenului - isi are momentul declansarii, a virfului de efecte si a sfirsitului. La ora actuala devine limpede ca, in fapt, in loc sa asteptam sfirsitul unei asa-numite crize, trebuie mai degraba sa incercam sa ne acomodam cu alt tip de realitate, care prespune alte tipuri de abordare.



Nu credem ca pretul petrolului va mai reveni vreodata la nivelul din anii 2004-2005, chiar daca se va mai reduce, potential, comparativ cu nivelul actual (o posibila stagnare pe un palier de 100 de dolari pe baril pe termen mediu, cu tendinte constante de majorare pe termen lung). Criza alimentelor nu se datoreaza doar unui an agricol mediocru/slab in marile grinare ale lumii - deteriorarea climei provoaca mutatii pe termen lung. Majorarea costurilor de baza ale traiului - intretinere, hrana, combustibil, etc - transforma in saraci o parte din actuala clasa de mijloc chiar in tari obisnuite cu bunastare si genereza instabilitate/iritare sociala crescinda.



La un asemenea climat social, politicul nu poate raspunde, predictibil, decit cu o inasprire a tonului public, cu identificarea unor dusmani imaginari (emigratia in cazul recent al Italiei) si cu accentuarea tendintelor nationaliste.La rindul lor, companiile trebuie sa se adapteze si sa puna serios mina pe bisturiu pentru a-si mentine eficienta in conditii mult mai dure - anxietatea pierderii locului de munca inseamna intodeauna renuntarea benevola de catre salariati a unor drepturi considerate "naturale" in anii precedenti (in anii 1929-1933 muncitorii au pierdut, benevol, aproape toate drepturile cistigate in deceniile anterioare prin lupta sindicala). Africa si centrul Asiei sunt cvasiabandonate de o lume pentru care sintagma "lumea a treia" se muta in propriile lor cartiere ale saracilor.



Intr-o lume multipolara si caracterizata de o acuta instabilitate si recalibrare dupa Razboiul Rece, toata lumea pare de acord ca reformele institutionale pe plan regional/continental/global sunt necesare. Numai ca reuniunile "puternicilor" din G-8 sau ale presedintilor tarilor UE arata ca politicienii si-au pierdut de mult jobenul magic din care scoteau solutii sub forma iepurelului prins de urechi, presupunind ca l-au avut vreodata cu adevarat si totul nu a fost decit un manunchi de iluzii nascute in "bunii" ani '50-'60, cind preturile derizorii ale energiei au creat o prosperitate de masa, macar in unele dintre zonele globului.



Mai mult, exemplul Chinei demonstreaza - asta i-ar fi uluit pe multi analisti in anii '70, de exemplu - ca performanta economica nu are neaparat nevoie de democratie ba, din contra, uneori "excesul de democratie" (in anii '60 aceasta simpla alaturare de cuvinte ar fi parut o "blasfemie" politica) stopeaza dezvoltarea economica.Cinic vorbind, sunt observatori care sustin ca, poate, capitalismul nu mai are nevoie de democratie.

 

Cu o macar aparenta crestere economica robusta, un somaj minim care urmare a migratiei si masa a fortei de munca si o relativa stabilitate sociala, Romania pare o poveste de succes intr-un noian de anxietati politice, sociale si economice. In fapt, genul de crize cu care ne vom confrunta in anii care vin vor fi de cu totul alta natura decit cele obisnuite in anii cunoscuti sub genericul "tranzitie" - hiperniflatie, instabilitate bancara, somaj cronic.



Deocamdata vinzarile de automobile noi si de apartamente arata inceputul "oboselii" creditarii si a faptului ca majorarea exponentiala a consumului din ultimii ani nu este sustenabila nici macar pe termen mediu. Si este cel mai nepotrivit moment sa traim pe datorie, intr-o lume in care banii (deci si datoriile) devin tot mai scumpi.



Un comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 8314 ori