Mos Craciun de noiembrie

Marti, 04 Noiembrie 2008, ora 10:38
5246 citiri
Mos Craciun de noiembrie

Din patru-n patru ani un val de milostenie se abate asupra Romaniei. Vaduvele, orfanii, mamele, batrinii, persoanele cu dizabilitati, toti devin subiect de evalavie si aducere aminte al politicienilor porniti la vinatoare de voturi cu determinarea unui vinator de capete pe o insula slab populata.

Mai lipseste un program national pentru blonde. Unii dau - cei de la putere, fireste - altii se multumesc sa promita, incercind sa pluseze si sa-si dea peste degete unii altora.


Pe cind sania de la Polul Nord a lui Mos Craciun este inca in revizie iar renul Rudolf doarme dus, la noi se iveste din horn, linga ciorapii gauriti, capul ciufulit al candidatului, mieros, mustind de compasiune si gata sa turuie ca o flasneta despre uluitoarea viata prospera care ne asteapta daca stampila noastra va poposi in dreptul numelui sau. Un fleac.


Sigur, nimeni nu ne spune de ce toate aceste minunatii nu s-au intimplat pina acum. Sau se ofera explicatii atit de savante, alambicate si prolixe, incit bietului om ii huruie capul dupa citeva minute si oricum nu mai intelege nimic.


Dupa vot, cind "Mosul" nostru o sterge, este epoca pragmatismului; fetele devin iarasi grave, cifrele parca nu mai sunt aceleasi sub misterioasa influenta a astrelor nefavorabile - asta este o explicatie la fel de buna ca aceea oferita de Comisia Nationala de Prognoza - mila se ciubareste undeva in ventricolul sting al inimii care ieri statea sa plesneasca iar atriile sunt invadate de raceala omului de stat. Privirile devin sumbre, in timp ce in culise se negociaza singeros copanele si firimiturile puterii, scaunele, taburetele si rogojinile acesteia.


Un suvoi binevenit de bani se revarsa si in buzunarele celor care ii au pe candidati in grija, care ii imbraca, ii spala, ii fac sa para mai inalti, mai destepti si mai frumosi decit sunt de fapt sau vor fi vreodata. Si aceasta lume, a "consultantilor", este mai complexa/complicata decit pare la prima vedere.

Intilnesti aici politologi autentici, ziaristi scapatati, analisti "independenti", ronini din esalonul trei al partidelor, schizoizi traind cu impresia ca au puteri paranormale, scriitori de horoscop fugiti de la fosta revista Rebus, fosti agenti ai serviciilor secrete, frizeri afirmati si scriitori ratati, binecunoscuti spalatori de cadavre cu morala in sosete si gata sa povesteasca in talk-show-uri despre imoralitatea propriilor mame.

Toata aceasta curte a miracolelor incepe plugusorul pe la usile "candindantilor" in speranta unui banut, inrosesc telefoanele si se simt, pentru o luna-doua, in miezul lucrurilor.


Tot acest desfriu de promisiuni este posibil si pentru ca romanul crede cu tarie in miracole. In zorii tranzitiei, fostul presedinte al Republicii Franceze, Francois Mitterrand, a facut o vizita in catolica si ardenta Polonie.

Dupa discutii cu proaspetii oficiali, in frunte cu Lech Walesa, Mitterrand a spus: exista doua posibilitati ca Polonia sa devina prospera - una realista si una miraculoasa; cea realista este ca Arhanghelul Mihail sa pogoare din tarii si sa rezolve lucrurile; cea miraculoasa este ca polonezii sa se apuce de munca.


Dupa decenii in care indiferent ce faceai si cit de bine faceai tu, ca individ, lucrurile mergeau oricum prost, a ramas credinta ca doar o interventie din afara poate schimba - in bine - lucrurile. Sutele de mii de oameni care si-au spulberat economiile la Caritas sau FNI au avut ratiunea abolita de imaginea glazurata oferita de posibilitatea construirii unui trai mai bun intr-o clipita si fara efort.

Or, asa ceva nu este posibil intr-o lume normala. Acest carusel a fost alimentat si de imaginea miilor de imbogatiti ai tranzitiei capatuiti din te miri ce, baieti isteti care au decoperit scurtatura spre cite o comoara (de obicei legata ombilicar de proprietatea publica).


Inca din 1990 cunosc bine mecanismele electorale si am vazut cum de la an la an promisiunile au dobindit, iata, valente cosmice - apropo de cosmonauti trimis in spatiu. Probabil ca peste patru ani se vor promite mii de kilometri de autostrazi batute-n dimanate, gradini suspendate si si o piramida mai mare decit a lui Keops.


Dincolo de aceasta fiesta latino-balcanica, in care se cinta samba la tambal si taragot, mai stiu ceva: ca nici un Mos Craciun electoral nu ne va feri de un an 2009 mult mai dificil din punct de vedere economic decit cel in curs.

Cu imprumuturi externe devenite mai scumpe, cu un export diminuat de scaderea vinzarilor in UE, cu un flux investitional strain subtiat (vesticii vor lupta cu inversunare impotriva expatrierii vreunui cent sau loc de munca) si o presiune majora pe bugetul de stat, economia romaneasca va naviga pe ape tulburi si deloc prietenoase.

Cind ecourile "sarbatorii" se vor stinge si scaunele vor fi pe mese, cineva tot va trebui sa se aseze cu picioarele in apa rece, sa-si prepare o cafea ca aceea din reclame - care te ajuta brusc sa vezi mai bine ce e-n jurul tau - sa spuna adevarul si sa fie suficient de lucid si de bine pregatit incit sa aleaga din arsenalul financiar cele mai potrivite arme de riposta.


Comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici.