Masina timpului

Vineri, 05 August 2011, ora 00:13
3963 citiri
Masina timpului

Decizia Congresului SUA de a accepta majorarea plafonului de indatorare, asteptata cu respiratia taiata de intreaga economie globala, nu a fost, se pare, suficient de convingatoare pentru nimeni. S-a evitat un infarct, dar s-a prelungit o maladie cronica.

Dupa trei ani de la declansarea crizei economice fiecare jucator global important pare tot mai putin dispus sa participe la un "front" comun impotriva intemperiilor financiare si incepe sa-si caute propriile solutii de salvare.

O agenda care parea macar relativ comuna a unor institutii de tipul G-8 sau G-20 in urma cu un an sau doi, pare fragmentata astazi intr-o serie de initiative individuale.

Ceea ce nu face decit sa sporeasca intr-un mod de-a dreptul periculos contextual general si sa-i accentueze volatilitatea.

Dar si sa aduca potentiale avantaje pentru mastodontii mondiali. SUA a adus finanata internationala aproape in pragul unei crize de nervi, aminind pina in ultima clipa deznodamintul impasului in privinta datoriei publice.

Asta pentru ca atit republicanii cit si democratii au incercat sa stoarca pina la capat lamiia politica, prea putin interesati de broboadele de sudoare de pe fruntile brokerilor din intreaga lume. Mai mult, nimic din tabieturile care au condus la criza din 2008 nu s-au schimbat.

Masinaria de pe Wall Street produce (aproape) in acelasi ritm bani virtuali, pompati apoi intr-o masinarie globala tot mai incalzita de criza.

In 2008 a plesnit bula imobiliara, dupa aceea a IT&T din 2002.

Alte bule se ridica la suprafata in aceasta cupa de sampanie care a devenit economia financiara.

Capacitatea administratiei Obama de a implementa o alta abordare vizavi de aceste tabieturi pare din ce in ce mai redusa. America se (re)orienteaza tot mai mult iarasi spre insasi, dupa un virf hegemonic atins in timpul mandatelor dlui George W. Bush.

Rusia in asteptarea alegerilor pare si ea mai degraba dispusa la reinvierea vechilor stafii, macar pentru un public larg tot mai preocupat de deterioarea nivelului de trai si de imensele decalaje din sinul unei societati care inca isi cauta directia.

Dl. Putin arata cu degetul spre americani si ii acuza deschis ca sunt niste paraziti implantati in maruntaiele economiei mondiale, (re)dind glas unei obsesii atent cultivate timp de aproape un secol.

In acelasi timp, sigura pe imensele sale resurse energetice, care devin tot mai mult o arma mai redutabila decit flota militara si bateriile de rachete balistice, sporeste presiunea asupra statelor care depind de aceste resurse si au tot mai putini bani pentru a le mai si plati.

Momentele de criza sunt cele mai bune pentru cei care vor sa-si extinda influenta, in cazul in care au si mijloacele potrivite pentru a o face.

Si Rusia stie de mai bine de doua secole cum sa-si joace cartile intr-un atare context. Nu alta pare logica Frantei, implicata adinc in transformarile din nordul Africii, o veche zona de influenta strategica pentru Hexagon.

Constructia in zona Mediteranei a dlui Sarkozy si-a adaugat un ingredient din praf de pusca.

Celalalt colos european, Germania, a revenit si ea incet dar sigur la vechea constructie a Mittel Europei.

Prin tabiet istoric, structura ideologica si pozitionare geografica, Germania este mai putin dispusa sa viseze la aventuri peste mari si tari. Pragmatica si ancorata in habitatul ei natural, ea isi extinde si fortifica influenta in Europa.

Probabil ca va conditiona tot mai mult semnarea cecurilor de ajutor financiar de transferul de facto sau chiar de jure a unor componente ale suvernanitatii nationale catre Berlin, via un Bruxelles aflat la rindul sau la anaghie financiara.

China profita si ea de imensele sale acumulari financiare - deocamdata este "Miss Cash" a economiei globale - si cumpara active din Europa si SUA. In acelasi timp, isi consolideaza vechile pozitii din Africa.

Nu pare extrem de preocupata de pericolul supraincalzirii propriei economii si de asumarea unui set de riscuri noi, pe care este discutabil daca stie intr-adevar sa le gestioneze corespunzator, dupa o intreaga istorie relativ autarhica.

Celalalt supergigant economic al Asiei, Japonia, isi linge ranile dupa cutremur si nu pare de citiva ani buni incoace sa fi elaborat vreun Plan B. care sa o readuca macar aproape de ritmurile de crestere din perioada anilor '60-'90.

Tot acest mozaic de interese individuale revalorifica la maximum ideea de stat-natiune, idee care parea oarecum slabita de abordarile politico-economice de dupa WW ll.

Scriam ca ONU a fost cvasiabsent din intreaga dezbatere publica vizavi de criza si consecintele sale macar in plan social si umanitar. Nimeni nu o mai considera o tribuna suficient de rezonabila pentru a bate cu pantoful in pupitru, cum facea Nikita Hrusciov in urma cu cinci decenii.

Zgomotele tocului izbit de tablie nu s-ar mai auzi nici macar pe coridoarele institutiei. Fondul Monetar International si Grupul Bancii Mondiale au tot mai putini bani comparativ cu necesitatile reale ale solicitantilor care stau la coada, iar credibilitatea lor, ca institutii, se afla la cele mai joase cote din istoria de dupa Bretton Woods.

Comisia Europeana inca face socotelile sumelor puse deoparte pentru eventualitatea in care alte rude falite se vor aseza la rind pentru a solicita ajutor financiar de urgenta.

Si, vorba americanilor, "prostiile se intimpla". Cel mai recent caz este cel al Ciprului. Depinde in mare masura de Franta si Germania de momentul in care dl. Barosso isi va intoarce buzunarele pe dos.

In schimb, tonul mesajelor marilor cancelarii este tot mai apasat si asumat ca atare. Un exemplu este declararea decesului multiculturalismului la Berlin si Paris.

Odata cu imputinarea resurselor, devine tot mai important cine semneaza, de fapt, cecurile.

Abordarile globale si/sau continentale sau regionale isi pierd din semnificatie in fata celor individuale.

Cu alte cuvinte, ca un soi de bucla in timp, politica mondiala pare sa revina incet dar sigur la inceputul secolului al XX-lea, inainte de cele doua conflagratii mondiale.

Cu actori bine definiti si cu abandonarea mai mult sau mai putin totala a unor viziuni generalizatoare despre umanitate, in ansamblul ei.

#china, #criza, #majorare plafon indatorare, #sua , #Editorial