Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Economia Chinei: Dragonul din carton

Economia Chinei: Dragonul din carton

Dupa zdrobitoarea opulenta a Jocurilor Olimpice de la Beijing si inflamarea crizei financiare occidentale, cei care se tem de ascensiunea Chinei si-au gasit noi motive de spaima. Poate, intr-adevar, deveni China un jucator global pe scena puterii, dislocind SUA din pozitia de lider mondial?

Daca ne virim picioarele in apa rece, nu ne lasam influentati de analize superficiale si cunoastem putina istorie, aceste spaime nu sunt deloc justificate, cel putin pe termen scurt si mediu. Preamarirea economiei chineze a devenit o "moda" la fel ca aceea a anilor '60-'70, cind obiectul idolatriei era "miracolul japonez".

Dar pina si atunci laudele erau mult mai justificate decit sunt cele de astazi la adresa Dragonului din Extremul Orient. Japonia proiecta si construia automobile cu care invada inclusiv pretentioasa piata nord-americana, detinea locul unu in lume la electronica si avea citiva jucatori bancari in primele zece locuri pe plan mondial.

Salariul mediu al angajatilor japonezi a crescut vertiginos, dezvoltindu-se o solida casa de mijloc. Iar toate acestea nu i-au folosit la nimic la jumatatea anilor '90, cind jocul yen/dolar american, manevrat magistral de FED, i-a nenorocit exporturile si i-a subtiat rezervele valutare. Or, astazi, putem vorbi de confectiile fabricate in China sau de conservele de fructe "made in China" - dar nu de automobilele chinezesti, computerele chinezesti, instalatiile de foraj submarin si softul produs acolo.

Dragonul este cvasiabsent din tot ce inseamna economia de anvangarda, de noua generatie. Oamenii sai de stiinta nu au cistigat nici un Premiu Nobel. Pretul platit pentru momentana prosperitate a unor ramuri economice - mai ales din industria usoara - sunt cele citeva zeci de dolari pe luna platiti femeilor care stau zece ore pe zi cocosate peste masinile de cusut (lucrind mai ales in lohn) si o inspaimintatoare poluare a mediului. Nimeni nu-i invidiaza pe columbieni, peruani sau mexicani ca fac acelasi lucru. De fapt, China isi pune la dispozitia companiilor vestice o mina de lucru bine calificata dar prost remunerata: in China ramin citiva dolari, de zece ori mai multi intra in conturile companiilor de care vorbeam.

  

Un mic recurs la istorie. La sfirsitul secolului al XVl-lea - cind la Londra domnea Elizabeth l, la Moscova Ivan cel Groaznic iar Spania si Portugalia isi imparteau domnia coloniala cu binecuvintarea Papei - China era totusi cea mai mare putere industriala a lumii.

Un soft politic si economic mai dinamic, mai deschis si mai potrivit antreprenoriatului in ascensiune a impins Occidentul in postura de invingator si nu China care a luat istorica decizie de (re)inchidere spre exterior. Urmarea? In secolul al XlX-lea, puterile occidentale si Rusia sfise halci intregi din trupul Dragonului si o reduc la dimensiunile unei modeste puteri regionale de mina a doua.

  

China are si probleme sociale. Chiar daca isi va dubla PIB-ul pe cap de locuitor - ceea ce inseamna alt deceniu de ascensiune neintrerupta de crize - tot va ramine printre cele mai sarace tari de pe glob conform acestui indicator. China ar pica de asemenea orice test privind calitatea vietii: acces la educatie, la sistemul de sanatate, la conectare cu lumea informatica, la decizia politica si administrativa.

Pur si simplu este prea mare pentru a se incadra in standardele occidentale ale avutiei judecata individual si nu national. Recentul dinamism economic lasa in afara potentialei prosperitati o parte atit de inseamnata a populatiei incit ridica serioase semne de intrebare asupra sustenabilitatii sale in timp. 

Chestiunile politice sunt un adevarat "schelet din dulap". Modelul partidului unic, imbracat in straiele comunismului reforjat dupa viziunea liderilor chinezi, asigura poate o coerenta administrativa o perioada, dar va trebui lamurit in ce masura este punctul terminus al reformelor demarate de marele Deng Xiaoping (n.1904-m.1997).

Mai devreme sau mai tirziu, in urmatoarele doua decenii China va trebui sa se confrunte cu pluripartitismul si accentuarea democratiei. Nimic nu ne spune astazi ca acest test major va fi o "aterizare lina", ferita de felurite convulsii, inclusiv cu potential impact economic.

  

China mai are si o problema de definire simbolica in ansamblul global. Un stat care are putere militara - Beijingul cheltuieste un sfert din PIB pentru bugetul militar - si putere economica, dar nu are putere simbolica, are o problema. SUA au folosit patru decenii vehicolul simbolic al apararii sistemului occidental impotriva comunismului, o rafinata armata de popcultura (filme, muzica, etc) si un mediu universitar de top care a racolat (si racoleaza) creiere de pe intregul mapamond.

Multi isi doreau/isi doresc sa devina americani, sa traiasca in America. Deocamdata, nimeni nu isi doreste sa devina chinez si sa traiasca in China. Nici macar un est-european chinuit de tranzitie. Modelul nu pare destinat exportului - la fel ca in secolul al XVll-lea. Vehicolul simbolic al puterii ales de China - un amestec de vechi confuncianism, nationalism si comunism reformat - este strict de uz intern.

Insa China isi poate consolida un eventual rol de putere in plan regional, mai ales daca va netezi asperitatile istorice ale relatiei cu Rusia (recent si-a rezolvat diferendul privind frontiera cu acest stat-cheie in zona) si se va apropia treptat de o Japonie slaba militar, dar extrem de puternica economic si sprijinita de SUA in plan politic.

Iar Beijingul nu trebuie sa fie deloc fericit de necazurile occidentalilor - este mai degraba un moment de masurare a enormei sale dependente de importurile din Occident, de fluxurile financiare din Occident si de pietele uriase de desfacere din Occident. Orice gripare serioasa a mecanismului economic al Vestului (SUA plus UE) pune in dificultate si China (ca si Rusia, de altfel). China este una dintre marile natiuni ale lumii si viitorul sau poate fi spectaculos. Dar adevarata sa ascensiune poate incepe doar atunci cind isi va consacra propriile sale branduri tehnologice de virf - la rivalitate cu SUA, Germania, Franta sau Japonia - cind va fi prezenta in avangarda Noii Economii si cind va gasi vehicole mai potrivite de a-si comunica intentiile dincolo de Zid.


 

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 8471 ori