Domnule Obama, ce sansa ai pierdut...

Luni, 15 Martie 2010, ora 00:44
6424 citiri
Domnule Obama, ce sansa ai pierdut...

Rareori in istoria recenta atit de multi ochi de pe intreg mapamondul au stat atintiti spre Casa Alba ca in momentul in care tinarul Barack Obama s-a instalat in fotoliul "celui mai puternic om din lume". 

Dar devine tot mai limpede ca "vintul schimbarii" care in urma cu doua decenii a sfarimat Cortina de fier s-a transformat intr-un show neconvingator si oarecum confuz.

In vreme ce dl. Obama se aseaza cuminte la coada intr-un umil snack-bar pentru a-si cumpara hamburgheri, in maruntaiele economiei americane nu s-a schimbat mai nimic.

Nici o revolutie a la Roosevelt nu a avut loc.

Corporatiile nu au fost tirite in piata publica pentru a da cuvenitele explicatii. Decit, poate, in paginile unor gazete care desi - in mare parte - apartin tocmai acelor corporatii, mai au in redactii ziaristi care inca mai cred in prima porunca a jurnalismului, si anume Credibilitatea.

Oricum tirajele lor se restring dramatic iar vremurile in care The Washington Post lupta impotriva "vinatorii de vrajitoare" sau The New York Times publica "Documentele Pentagonului" par de domeniul science-fiction-ului astazi.

Si cine ar putea sa ceara socoteala cuiva, de vreme ce campaniile electorale costa de o suta de ori mai mult decit in vremea lui Da Ole Good FDK iar politicienii au ajuns sa fie produse de marketing, in rind cu fulgii de cereale cu aroma de capsuni si materialul minune pentru pantofi?! Sau cind televiziunea a devenit demult " o suma de cutii pline cu nimicuri", cum o definea in urma cu vreo trei decenii un celebru reporter american?!

Capitalismul nu s-a nascut in America, ci undeva in nordul Angliei si sudul Scotiei, la finele secolului al XVll-lea. Primii sai teoreticieni de marca au fost tot englezi/scotieni si tot ei au schitat modelul comertului mondial - principile de baza formulate de acesti mari ginditori sunt, in linii mari, valabile si astazi.

Numai ca incepind cu secolul trecut, SUA a devenit nu doar marele colos al economiei globale, ci si creuzetul ideologic principal al sistemului. De doua ori, prin interventia sa militara si economica, America a decis soarta lumii in doua razboaie mondiale.

A oprit extinderea sistemului comunist pe mapamond, a ferit Occidentul de fortele militare mult superioare ale Tratatului de la Varsovia si, dupa patru decenii de Razboi Rece, a infrint definitiv ideologia bolsevica.

Timp de citeva decenii, America a fost gardianul si garantul lumii libere, privita ca atare printre barele de fier ale sistemului totalitar de sute de milioane de oameni. Administratia Bush jr. - pusa cu spatele la zid de cumplitul 9/11 - a reusit performanta trista de a-si rata aproape toate obiectivele si a atinge un grad record de nepopularitate; nu doar in lume, ci chiar acasa.

A lasat mostenire - nu doar Statelor Unite, ci si lumii - o criza economica fara precedent una militara (la fel de fara precedent din Vietnam incoace ) si o reducere serioasa a increderii globale in America.

Tinarul politician aparut aproape din neant, cu o charisma poate nemaiintilnita de la JFK, care, cu minecile camasii albe suflecate explica publicului larg ca "Yes, we can!" parea exact omul care trebuia Americii pentru a-si reface imaginea si a recistiga increderea globala.

Agenda lui era convingatoare iar republicanii isi lingeau oricum ranile si contracarau cu dificultate criticile severe la adresa presupuselor erori ale administratiei in curs. Intre timp alte prezumtive modele si actori globali incepeau sa cistige/recistige teren pe arena lumii.

Transferul simbolic de putere intre dl. Putin si dl. Medvedev, cu o strivitoare regie menita sa aduca aminte lumii de forta Ursului Levantului, mobilizarea incredibil de rapida a Chinei in fata crizei economice internationale si opulenta Jocurilor Olimpice organizate de Beijing, victimizarea tot mai accentuata a islamistilor din teatrele de operatiuni mai ales prin pop-cultura, tonul tot mai nervos al unor parteneri din Europa de vest vizavi de unele paliere ale politicii nord-americane, toate acestea par sa fi prins America pe picior gresit.

Raspunsurile la marile intrebari par neconvingatoare si vociferarile mai accentuate. Franta, Germania sau China par sa fi gasit solutii mai rapide si mai practice in privinta redresarii economice, dolarul devine mai mult decit oricind o sperietoare globala iar UE, in ansamblul sau, cauta cai de solidificare institutionala a unor forte financiare stabilizatoare in afara sacrosantelor (pina mai ieri) FMI & Banca Mondiala.

Criza financiara cu punctul de incepere in 2008 nu a fost cauza - am mai afirmat asta - deteriorarii sistemului, ci un efect al sistemului insusi.

Un sistem subrezit tot mai mult nu doar in componenta sa economica, cit mai ales in pattern-ul cultural care i-a asigurat succesul pentru doua secole. Inertia sau revenirea la vechile naravuri era cel mai rau lucru care se putea intimpla, pentru ca nu facea decit sa amine o scadenta inca si mai usturatoare pentru anii care vor urma.

Poate ca rareori germenii unei schimbari de substanta erau suficient de maturi pentru ca aceasta schimbare sa inceapa sa se defineasca institutional si sa se cristalizeze ideologic, asteptata si acceptata de o parte enorma a publicului.

Si, la rindul sau, America, prin imensa sa forta simbolica, militara si economica era cea mai in masura sa dea tonul acestei schimbari. Mai ales prin vocea unui personaj de talia dlui Obama.

Sigur, s-ar putea spune ca Biroul Oval este departe de a-si fi spus ultimul cuvint si ca o agenda interna la rindul sau destul de fierbinte a redus apetitul momentan al administratiei pentru chestiunile ideologice de substanta. Numai ca sunt momente in care nu poti sa raspunzi prin absenta la apelul istoriei.

Daca administratia dlui Reagan ar fi facut-o in anii '80, poate am fi trait si astazi in spatele unei Cortine de fier.

Comisia Europeana vrea sa ia cresterile salariului minim de la gura politicienilor
Comisia Europeana vrea sa ia cresterile salariului minim de la gura politicienilor
Stabilirea salariului minim este o procedura delicata, care are drept obiectiv realizarea unui echilibru intre obiective care uneori sunt opuse si, de aceea, sfaturile expertilor ii pot ajuta pe...
CNIPMMR critica majorarile repetate de taxe pentru IMM-uri ale Guvernului
CNIPMMR critica majorarile repetate de taxe pentru IMM-uri ale Guvernului
Trecerea la impozitul pe profit in urma scaderii pragului pentru microintreprinderi la 100.000 de euro ar genera cresterea inflatiei, prin transferul majorarii cheltuielilor in preturile de...
#alba, #america, #barack, #casa, #criza, #economie, #obama , #Editorial