Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Despre eroi si morminte

Despre eroi si morminte

Tentativele mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin izbutite, de a reevalua - ca sa folosim un eufemism - regimul lui Nicolae Ceausescu, in particular, sau pe cel comunist, in general, sunt mai mult decit condamnabile. Conform unei vechi scoli de propaganda, se incearca, profitindu-se de memoria scurta a unora, disperarea altora sau pur si simplu lipsa de informatii a celor mai tineri, transformarea albului in negru si negrului in alb.

In perioada 1950-1960, o imensa masinarie de propaganda de extractie bolsevica a inceput sa "explice" poporului roman de ce burghezia este rea si merita virita la zdup sau exterminata, de ce colcaie spionii americani sau englezi la tot pasul, de ce "elementele" abia asteapta sa saboteze "realizarile poporului", sa dea foc la fabricile nationalizate si la proaspetele colhozuri.

Unii chiar credeau, altii se prefaceau doar ca ar crede, de teama gulagului care deja inghitea sute de mii de suflete.

Altii, putini, au luptat timp de mai bine de zece ani impotriva istoriei care, o data in plus, ne crucifica pe harta inrosita a Europei postbelice.

M-am nascut cu un an inainte ca Nicolae Ceausescu sa preia conducerea Partidului Muncitoresc Roman (ulterior Partidul Comunist Roman), adica sa-si inceapa drumul spre dictatura absoluta.

Pentru ca Romania nu a fost doar o tara cuprinsa de racilele comunismului de extractie sovietica, ci si unica din lagarul comunist peste care s-a altoit si dictatura unui clan de semianalfabeti, de cea mai pura sorginte mafiota.

Nu a existat tara - fie si comunista - in Europa in care doar chipul "cirmaciului" sa apara prin ziare si la televiziune, iar o serie de minti altminteri luminate sa se lase pervertite de un cult al personalitatii care oscila intre horror si ridicol absolut si, cu infime exceptii, sa ia pozitia ghiocelului in fata "tovarasului" si a "tovarasei".

Din punct de vedere economic, Romania se afla, in 1989, de facto, in faliment. Pretul unei aparente balante de plati usor pozitiva era foametea populatiei, care ajunsese sa stea ore-n sir la coada pentru niste gheare de pui sau picioare de porc.

O multime de fabrici lucrau in pierdere, fiind rentabilizate artificial prin jongleriile cu un asa-zis curs de schimb leu-dolar stabilit administrativ si care nu avea nici o legatura cu realitatea.

Salariul mediu era, de fapt, de circa 30 de dolari pe luna, Romania situindu-se alaturi de cele mai sarace tari africane. Nu se gaseau in magazine bunuri absolut necesare, cum ar fi lamele de ras, lenjeria sau cosmeticele uzuale. Infloreau in schimb coruptia generalizata, bisnita si sistemul de "pile".

De fapt, Ceausescu pierduse de mult controlul sistemului, care il inchisese pe el insusi intr-un soi de cocon de iluzii - mitinguri, pionieri, fanfare si ode scrise de "creatori" cocosati etic si moral - in vreme ce "anonimii" acestui sistem isi rotunjeau averile.

I se alimenta doar paranoia tot mai evidenta, in vreme ce aparentele slugi conduceau, de fapt, tara, dupa niste principii de crima organizata.

Banii imprumutati in perioada 1968-1989 au fost, intr-o semnificativa proportie, irositi, agricultura a fost distrusa de experimentul cooperativizarii, Budapesta sau Belgradul pareau un adevarat Occident pentru putinii privilegiati care aveau sansa sa ajunga pe-acolo.

In anii '80 sistemul de educatie a inceput sa se dezintegreze. Inca din acea perioada tara noastra regresase spre un soi de neofeudalism.

Copilul actorului devenea actor, indiferent cit talent avea, copilul scriitorului devenea scriitor chiar daca nu stia toate literele si asa mai departe.

Meritocratia fusese de multa vreme aruncata la cos, pentru ca insusi Cirmaciul isi facuse fiul prim-secretar si intentiona sa-l lase urmas pe "tron", asemenea voievozilor pe care ajunsese sa-i considere un soi de rude indepartate.

Coruptia extrema (chiar daca atunci nu se vedea si nu aparea prin ziare), nepotismul impins pina la neantizarea completa a valorilor, slugarnicia si impostura din partea "factorilor de conducere", promovarea incompetentei ca virtute. Va suna cunoscut?!

Atunci s-au nascut stafiile care inca ne bintuie existenta, atunci s-au plantat germenii care ulterior aveau sa umple tara cu balariile care ne-au potopit in ultimii douazeci de ani.

Dincolo de niste aparente care nu erau decit holograme pentru "prostime", regimul degenerase intr-un mod unic in istoria moderna a Europei.

Acei ani si acel regim ne-au distrus si sansele unei rapide reconstructii economice, sociale, culturale si morale dupa 1989.

Multi potentati de dupa 1989 - care, de altfel, se aflasera bine-mersi pe varii trepte de responsabilitate in acei ani - l-au avut, constient sau inconstient, ca model pe Ceausescu: promovarea rudelor si-a lingailor, reflexe dictatoriale, inchiderea in propriile iluzii, traficul de titluri academice (primul "academician" semianalfabet al tarii a fost sotia dictatorului), etc, etc.

Au fost oameni care si-au dat viata pentru lupta impotriva celor fara neam si tara care dupa 1945 au incercat sa ne deturneze destinul. Au pierit in munti, in inchisori sau in exil.

Au fost dizidenti - unii inca (aproape) anonimi - care au gasit uluitoarea putere de a spune "Nu!" unui formidabil aparat de teroare.

Au fost, cu alte cuvinte, eroi care ne-au rascumparat rusinea supunerii. Prea des fostele slugi ale regimului comunist au scuipat pe mormintele lor un ultimele doua decenii.

Trebuie sa ne impacam cu istoria noastra, asa cum a fost si niciodata nu putem si nu trebuie sa o ascundem sub pres.

Insa nici nu trebuie sa regresam pina intr-acolo incit sa ne reabilitam calaii si sa ridicam statui celor care ne-au schingiuit.

Ar insemna ca "experimentul Pitesti" a reusit chiar mai mult decit isi imaginau tortionarii de atunci. Un om sau o natiune pier atunci cind isi pierd capacitatea de a distinge binele de rau.

Dezamagirile prezentului si capitalismul exotic de astazi trebuie sa ne motiveze sa ne contruim un viitor mai bun si nu sa nasca nostalgii pentru un trecut patat cu singe, umilinte, impostura si teroare.

Citeste si:

Douazeci de ani in balon

Douazeci de ani, dupa profetia lui Brucan

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 6348 ori