De la "Codul lui Caragea" la Uniunea Europeana

Scandalul "spagilor la vama" nu scoate nimic nou la lumina. Oricine a trecut cu autocarul prin frontiera isi aminteste, probabil, cheta pentru “vames”. Partea vizibila te facea sa intuiesti, cu un pic de imaginatie, restul. Un adevarat sistem feudal, in care “producatorii” directi dadeau mai departe dijma seniorilor apropiati de sferele puterii.

In patternul cultural al romanilor spaga are o traditie istorica. Aceasta traditie nu s-a nascut in anii tulburi ai tranzitiei si nici macar in timpul comunismului.

Este rezultatul unei istorii intregi in care functiile - incepind cu tronul - se licitau la Poarta Otomana.

Codul lui Caragea (1812) spunea ca cine fura un ou, sa nu fie pedepsit, pentru ca o face de foame (!). Asta in vreme ce la Paris sau la Londra erai biciuit in public pentru un delict similar, iar daca recidivai riscai roata sau streangul.

Mai mult, Caragea continua cu o logica juridica la fel de bizara: cine fura o gaina, sa nu fie de asemenea pedepsit, pentru ca o face de foame.

Ba chiar si un porc putea fi furat, pentru ca tot de foame carai dobitocul in coliba personala.

Abia cine fura un cal sau un bou trebuia sa fie pedepsit, pentru ca era vorba de mijloace de munca (un fel de IMM-uri ale timpului).

De aici vin proverbele: "Cine azi fura un ou, miine va fura un bou", in sensul ca, desi nepedepsit, faptasul sa realizeze ca a pornit pe calea pierzaniei.

Si expresia: "Batut ca hotii de cai" tot de aici vine, pentru ca nu hotii de gaini sau de porci erau biciuiti, ci doar cei de cai (sau de boi). Aceasta "ingaduinta" vizavi de infractiune a dus si la cultul haiducului.

Cinstit vorbind, Pintea, Iancu Jianu si alti baieti iuti de sabie si pistol nu erau mai breji decit Jesse James sau Billy the Kid.

Mitologia comunisto-nationalista i-a preschimbat in niste luptatori pentru libertate, aparatori ai celor saraci impotriva boierilor cei rai.

Tristul adevar este ca aveam de-a face cu niste tilhari care jefuiau, de obicei "uitind" sa mai imparta cu saracul rodul "muncii" sale.

Comunismul - care a distrus vagul simt al proprietatii care se infiripase odata cu Unirea, independenta si monarhia - nu a facut decit sa agraveze problema.

Pentru ca proprietatea era "a intregului popor" - a se citi a nimanui - furtul din avutul obstesc, fie ca era vorba de un cui, fie de sute de litri de motorina, a devenit un sport national.

Din cind in cind, regimul mai vira la zdup cite un nefericit, mai mult cu rol de exemplu decit cu iluzia de eradicare a naravurilor. Tot acest amalgam de istorie confuza si nefericita, obiceiuri pervertite si lipsa de legi ferme a explodat odata cu tranzitia.

Imensul transfer de proprietate publica in proprietate privata a nascut premizele unor "lovituri" fara precedent, care i-a facut pe niste fericiti sa sara din tramvai in Ferrari si jet privat in doar citiva ani. Vilele, terenurile, averile, toate erau la vedere.

Atunci de unde ipocrizia de a te "mira" cind descoperi, brusc, faptul ca un functionar public o ducea ca-n sinul lui Avram?!

Declaratiile de venituri s-au introdus de ani buni. Nu a aruncat nimeni o privire pe acestea, macar din curiozitate?

Revenind la cazul concret, pentru mine este limpede ca cei cazuti in navodul inregistrarilor ambientale si a agentilor sub acoperire sunt niste guvizi.

Plevusca ce se bucura la douazeci de euro sau la o sticla de votca. Insa daca privim "tot tabloul", cum spun englezii, este clar ca deasupra lor innotau stiucile, iar deasupra acestora gasim rechinii cei mari.

Vamesul fura nonsalant pentru ca se simtea deplin protejat de sistemul pe care il slujea credincios, jumulind oamenii si dind o parte din bir mai departe.

Daca totul se va opri la cel care "a furat un ou", vorba lui Caragea, nu se va intimpla mare lucru.

Doar o sperietura, care va trece repede. Imi aduc aminte ca in plin scandal Tigareta 2 - eram pe atunci gazetar - un amic din Constanta m-a condus in port, unde mi-a aratat cum se licitau (!!!) tonele de tigari aduse de vapoarele care ancorau.

La televizor vedeam politisti hartuind raufacatori. Acolo, pe malul marii, vedeam contrabandisti relaxati, tutuindu-se cu politistii. Avem de-a dace doar cu un thriller pentru uz european, in contextul acceptarii Romaniei in Schengen? Poate.

Avem de-a face cu inceputul unei curatenii generale, care se va extinde si spre alte sectoare? Este posibil. Insa putin probabil, de vreme ce foarte multi dintre politicienii care populeaza TOATE partidele stiu unde sunt ingropate cadavrele, cum se spune, din ultimii douazeci de ani.

Daca istoria noastra de secole este istoria suferintei, obedientei (cu rare momente de eroism) si a labilitatii legilor, istoria recenta este aceea a unor tunuri fara precedent.

Este istoria unor multe miliarde de euro care au trecut in buzunarele unor oameni aflati pe diverse trepte ale puterii.

Este istoria perdelelor de fum, a diversiunilor pentru abaterea atentiei opiniei publice in directii iluzorii, a falselor dispute de ochii lumii, in timp ce se petrecea un rapt de proportii imense.

Care institutii, care persoane, pe baza caror legi, vor putea face intr-adevar ordine in acest talmes-balmes care a ajuns sa ne ingroape ca natiune?

Singura speranta ramine aceea a unei presiuni externe suficient de viguroase incit sa rupa complicatul si stufosul lant de complicitati specifice nu doar momentului istoric pe care il traim acum, ci venind din negurile istoriei noastre.

Adica o "trezire din somnul cel de moarte", trezire care ne-a format ca natiune moderna si ne-a dat o directie cu o suta cincizeci de ani in urma, intr-unul din momentele astrale ale tarii noastre.

O nouă vamă cu Ungaria: Unde ar putea fi făcut punctul de trecere a frontierei spre țara vecină

Guvernanții lansează în consultare publică un proiect de hotărâre care vizează deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei, la Beba Veche, în județul Timiș. Trecerea în Ungaria...