Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Cum au fugit banii din Bucuresti

Cum au fugit banii din Bucuresti
Lupta - mai dura (si mai costisitoare) decit oricind - pentru alegerile locale ascunde nu doar o miza politica, ci si una financiara. Tot mai mult banii "fug" din Capitala si din birourile administratiei centrale si ajung pe miinile birocratilor din marile orase.


La inceputul anilor '90 Romania a mostenit de la regimul planificat nu doar o economie anchilozata, ci si o hipercentralizare administrativa. Toate drumurile - politice, economice, sociale, culturale - duceau la Bucuresti si de aici atotputernicii decidenti ai vremii hotarau unde, cind, cit si cum. Toate institutiile importante ale statului si ale economiei se aflau insurubate printre bulevardele Capitalei.



Lucrurile nu doar ca au mers la fel in primii cincisprezece ani ai tranzitiei, dar chiar s-au accentuat din acest punct de vedere. Inca aproape 40 la suta din Produsul Intern Brut se "fabrica" aici si tot aici se afla si institutiile postdecembriste, de la Parlament la Bursa de Valori si de la Institutul Cultural Roman la sediile centrale ale 80 la suta din bancile comerciale.



Incepind cu anul 2000 s-a demarat - cu frina de mina trasa, ce-i drept - operatiunea de descentralizare administrativa, cu toate consecintele care au decurs de aici, atit financiar, cit si politic.



In plus, au fost o serie de mari orase care au dat o lectie Capitalei si au demonstrat ca sunt pe deplin capabile sa atraga investitii straine consistente si sa gestioneze onest si contructiv relatia cu managerii acestora, sa administreze mai bine taxele colectate de la contribuabili decit o fac guvernantii de la Palatul Victoria si sa faca mult mai respirabil mediul de afaceri si climatul cultural/civic.



Presa "centrala" a pierdut enorm de mult teren in ultimul deceniu in favoarea celei locale, multe firme "green-field" ocolesc din principiu aroganta Capitalei si se orienteaza spre orasele mai primitoare.



Mai intervine si chestiunea deloc neglijabila a fondurilor europene, pe diverse axe de absorbtie in deceniul care urmeaza. Multe pirghii ale acestui suvoi de aur nu se afla la butoanele de comanda ale Palatului Victoria, ci in teritoriu, la nivelul Primariilor si Consiliilor Judetene.



Conduse de oameni competenti, aceste institutii pot asigura in plan local o dezvoltare fara precedent in ultimele doua decenii si, ca urmare, vor consolida pe termen mediu si lung unele echipe politice. Si din acest punct de vedere mizele au crescut substantial comparativ cu precedentele cicluri electorale.

    

Orasele din provincie au si citeva avantaje comparative deloc de neglijat pentru mediul de afaceri. Terenurile sunt mai ieftine, costurile legate de forta de munca la fel, preturile sunt mai mici, birocratia mai redusa in cazul in care interlocutorii sunt bine intentionati si mai atenti la binele urbei decit la cel al propriilor buzunare.



Climatul fiscal poate fi mai prietenos in cazul in care sistemul de taxe locale este inteligent construit. In SUA, intr-o perioada, administratia din statul California a vazut cum afacerile o iau la goana atunci cind s-au lacomit in privinta taxelor - administratorii au fost obligati sa revizuiasca sistemul pentru a-l face atractiv intr-o perioada in care, cel putin in pivinta afacerilor, geografia conteaza tot mai putin iar relocarile sunt frecvente in lumea larga.



Exista insa cel putin trei chestiuni care decurg din acest proces natural de descentralizare si care pot avea efecte negative in anii care vin.



Primul este legat de structura oarecum schizoida care exista in privinta administratiei locale in Romania. Pe de-o parte avem "traditionalele" judete (urmare a reformei administrativ-teritoriale intreprinse de Ceausescu la finele anilor '60, cind au fost desfiintate raioanele), pe de alta parte deocamdata semi-virtualele "euroregiuni".



Ultimele exista mai mult pe hirtie, dar pot juca un rol important mai ales in absorbtia de fonduri comunitare. Este greu de crezut ca un consiliu ales prin lupta crunta va accepta o delegare de responsabilitati (sau chiar o renuntare la acestea) in anii urmatori, pina la epuizarea mandatului. Ceea ce inseamna ca finalizarea unei reforme teritoriale va fi oarecum improbabila in urmatorul ciclu electoral.



A doua tine de posibila consolidare, in plan local, a unor "fief"-uri cvasipersonale, deseori transpartinice sau formal legate doctrinar de o formatiune sau alta, legitimate mai puternic decit oricind de votul uninominal.



Aceste feude locale vor gestiona, asa cum scriam mai sus, tot mai multi bani iar de onestitatea gestionarii acestor bani va depinde dramatic soarta comunitatii locale. Acesti bani se pot trasforma in drumuri moderne, spitale, scoli sau institute de cultura, sau in automobile de lux si vile cu piscina. Iar posibilitatea de interventie a fortelor centrale - pe linie politica si/sau administrativa - se va reduce.



In fine, un al treilea risc este acela al adincirii decalajelor care exista intre diversele regiuni ale Romaniei si care deja sunt ingrijorator de mari. Avem deja "pungi de saracie" cronica si zone care se dezvolta exploziv.



Mai devreme sau mai tirziu - a se vedea lectia Italiei - asemenea decalaje pot provoca tensiuni sociale si politice majore. Liga nordului a crescut electoral tocmai pe ideea ca este anormal ca unii sa plateasca taxe (mult) mai mari decit ceilalti, pe masura ce notiune de natiune se dilueaza in creuzetul european.



Dincolo de aceste posibile riscuri, ce vor trebui gestionate corespunzator in viitor, realitatea este ca tot mai multe fluxuri financiare se vor indrepta spre alte orase decit Bucurestii iar Capitala va trebui sa-si reconsidere locul in ansamblul national, indiferent ca vorbim de politica, de economie sau de cultura.



Un comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4645 ori