Cind se vor ieftini creditele?

Joi, 07 Mai 2009, ora 22:08
5964 citiri
Cind se vor ieftini creditele?

Dupa ce Banca Centrala a dat un puternic semnal prin diminuarea dobinzii de politica monetara, analistii astepta o ieftinire a creditului in economie. Cind s-ar putea intimpla, concret, asta?

"Bani scumpi" inseamna dobinzi mari - o boala cronica a tranzitiei romanesti, de altfel. Daca in anii '90 dobinzile mari erau justificate de bancheri prin rata inflatiei (care se scria si cu trei cifre), in intervalul 2005-2008 ele au avut ca justificare mai degraba cererea de pe piata.

Atit pe segmentul de consum, cit si pe cel corporatist, s-au gasit destui clienti dispusi sa semneze contracte de credit purtatoare de dobinzi si de trei-patru ori mai mari decit in unele state din Europa de vest. Imobiliarele - care au fost "goana dupa aur" a intervalului - si apetitul adesea inconstient pentru un consum nu neparat sustenabil prin venituri i-au aliniat pe romani in fata ghiseelor bancare iar institutiile de credit au profitat din plin.

Anul 2008 a fost unul de profituri maxime pentru bancile din tara noastra, desi suratele lor din Europa de vest sau din SUA deja gifiiau din greu sau trageau obloanele. Dobinzile active- cele percepute la credite - au doua componente esentiale in formarea lor.

Prima: costul surselor atrase (de pe piata sau de la populatie). A doua: marja de profit pe care banca o stabileste si care se adauga primei.

Marja, la rindul sau, depinde de o serie de factori: cit de concurentiala este piata, care este raportul cerere/oferta de credite, costurile interne de operare, etc. Un mediu doar aparent foarte concurential si o cerere mare, asa cum scriam mai sus, au determinat bancile sa lucreze cu marje foarte mari.

In ultimele luni la toate acestea s-a adaugat si o crestere a dobinzilor pasive. Lipsite de lichiditatile venite de la bancile-mama, filialele din Romania ale acestora au majorat dobinzile pasive pentru a atrage mai multe resurse de la intern.

Nu a fost cea mai buna idee: banii nu s-au "inmultit" (economisirea a stagant pe fondul deteriorarii climatului economic general), ci doar s-au mutat, eventual, de la o banca la cealalta. In schimb, acest efort a condus la un nou impuls de a creste dobinzile active.

In aceste conditii, creditarea s-a blocat. In acest an sunt mai putini romani dispusi sa-si vire gitul in latul datoriilor pe termen lung pentru a-si cumpara case, masini sau pentru a investi in noi obiective antreprenoriale. Scaderea pietei interne/externe de consum - exporturile au cunoscut cea mai severa comprimare pe termen scurt in ultimul deceniu - ii fac pe antreprenori sa sufle si-n iaurt.

Ei nu mai apeleaza la credite nu doar pentru ca acestea sunt scumpe, nu doar pentru ca procesul de creditare este semiblocat, ci si pentru ca nu mai au intentii de extindere a activitatii in conditiile crizei. In plus, macar in ultimele luni, bancile au avut un debuseu lesnicios si sigur intr-o Trezorerie aflata-n foame cronica de resurse si care a fost dispusa sa ofere dobinzi mari pentru imprumuturi.

Odata cu sosirea banilor de la FMI&UE, aceasta presiune dispare, macar pe termen mediu. Bancherii vor fi obligati sa se reorienteze spre segmentul corporatist si spre cel de consum. Ce trebuie sa se intimple pentru a avea credite mai ieftine, adica dobinzi mai mici?

BNR a dat un semnal si poate acest pas va fi urmat, in anumite circumstante, de altii (inclusiv de o diminuare a cuantumului rezervelor minime obligatorii). Numai ca nu ajunge acest pas pentru a debloca creditarea, pe de-o parte si de a ieftinii creditele, pe de alta.

Un alt pas - care trebuie facut de bancile comerciale - este diminuarea dobinzilor pasive si reducerea marjelor de profit, prea mari in conditiile date. Lacomia se poate dovedi un dusman mai redutabil decit criza insasi. Al doilea pas trebuie facut de guvern.

O politica fiscala inteligenta - care nu vrea sa ia singe de la un bolnav de anemie cronica - o interventie hotarita prin politica comenzilor de stat (mai ales in infrastructura) si ajutoare cit mai consistente acordate IMM-urilor si exportatorilor pot urni un motor care, altminteri, nu are nevoie de "benzina", adica de capital.

Daca in economia reala nu se intimpla nimic - adica firmele vor continua sa-si comprime activitatea - atunci nici creditarea nu se va relansa, din lipsa nu de resurse, ci de clienti. Al treilea pas trebuie facut chiar de antreprenori. Politica "drobului de sare" nu este cea mai buna idee in timp de criza.

Planurile de dezvoltare nu trebuie "congelate", concedierile trebuie sa fie ultima solutie, creditul - daca dobinzile sunt mai rezonabile - nu trebuie ocolit din principiu. In fine, al patrulea pas depinde de ceea ce se va intimpla in jurul nostru, pe continent si in lume.

Dependenti de exterior in mod dramatic macar din doua puncte de vedere - capitalul si exporturile - nu vom vedea "luminita de la capatul tunelului" atita vreme cit actuala criza economica va continua sa rontaie din gigantii de tipul SUA, Germania, Franta sau Regatul Unit.

Asadar, macar pe termen scurt, nu trebuie sa avem asteptari exagerate de la masura BNR - considerata suprinzatoare de unii observatori - de a reduce dobinda de politica momentara. Mai sunt multi pasi de facut pina la o reducere semnificativa a dobinzilor si la o relansare consistenta a creditarii in economie.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.

#banca, #credite, #criza, #ieftinire , #Editorial