China ajuta Europa. Cine va ajuta China?!

Intrebat odata de un reporter ce parere are despre un eveniment din istorie, liderul chinez Deng Xiaoping a dat un raspuns celebru: "Nu pot inca sa-mi exprim o parere, au trecut doar sase secole de-atunci". 

Acest simt al timpului extrem de diferit in cultura chineza comparativ cu cea vest-europeana, de pilda, pare sa fie diferit pentru China zilelor noastre.

Pe fondul crizei economice globale, la Peking se simte un soi de febrilitate deloc carateristica in demonstrarea alonjei tot mai puternice a tarii, in plan global.

De doua decenii China uimeste mapamondul cu o crestere economica uneori cu doua cifre pe an, a devenit a doua putere economica a lumii - dupa SUA - sta pe o gramada de bani rezultati din excedentul comercial, organizeaza unele dintre cele mai opulente Jocuri Olimpice din istorie si isi spune tot mai apasat punctele de vedere in politica mondiala.

Mai nou, date fiind dificultatile economice ale Europei - criza datoriilor suverane (ale statului sau garantate de stat) este deja o trista realitate pentru unele tari UE - China duce mina la uriasa sa pusculita si cumpara aceste datorii.

Pe care le va converti, eventual, intr-o serie de avantaje economice si/sau in active achizitionate de pe aceste piete. Liderul chinez, dl. Hu Jintao, face o vizita istorica la Whashington DC si pare sa aiba un dialog mai mult decit constructiv cu dl. Obama.

De altfel, recent revista Forbes l-a desemnat pe dl. Jintao ca fiind cel mai puternic om al planetei. Dl. Obama, din punctul de vedere al revistei, macar, nu mai poate beneficia ca pina acum, ca ocupant al Biroului Oval, de acest "titlu", la fel ca predecesorii sai.

Intr-un roman celebru, "Imparatul mustelor", laureatul Premiului Nobel pentru literatura, William Golding, descrie revenirea abrupta la un primitivism cu tente ucigase a unor copii naufragiati pe o insula.

Pina la urma, copiii sunt salvati de echipajul unui cargobot. Intr-un interviu, scriitorul se intreaba mai apoi: "Copiii au fost salvati de echipaj. Dar cine va salva echipajul?!"

Asadar, cred eu, ar trebui scormonit mai atent dincolo de aceasta indiscutabila poveste de succes care este China ultimelor trei decenii; nici o tara nu este un sac fara fund si nici o tara - spre binele economiei globale, tot mai interdepedenta - nu trebuie sa concentreze mai multe riscuri decit ar fi recomandabil sa o faca.

Toata lumea stie ca astazi China este, cum scriam mai sus, o poveste de succes. Indiscutabil. Numai ca prea putina lume stie ca la finele secolului al XVl-lea, de pilda, cea mai mare putere industriala a lumii nu era Imperiul centrat pe Spania, care beneficia de Tratatul Marilor cu Papalitatea, ci China.

La finele secolului al XlX, China continua sa fie a trei putere economica a lumii, dupa SUA si Imperiul Britanic. China a fost si este pur si simplu uriasa; prin urmare, puternica.

In acelasi timp, este una dintre cele mai vechi civilizatii istorice, iar situarea ei geografica a privilegiat-o fata de Europa de vest, care a cunoscut in ultimele mii de ani succesive modificari climaterice dramatice, care au ocolit China.

Asadar, faptul ca astazi China este a doua putere economica a lumii nu este vreo curiozitate istorica menita sa ne lase cu gura cascata.

Dupa prabusirea imperiilor coloniale, razboaiele civile care au macinat-o si perioada de turmentare a regimului maoist, China pur si simplu si-a reinnodat un destin milenar, intrerupt brutal timp de un secol.

Nimeni nu lauda statului Ghana, de exemplu, care are circa 24 de milioane de locuitori, a avut o crestere de 14 la suta, si prin colaborarea cu rusii de la Gazprom, isi va exploata un zacamint de titei urias descoperit recent si va atrage investitii foarte importante.

Vedeta care astazi atrage toate privirile si pare singura detinatoare a unui elixir miraculos este, pentru publicul larg, China.

Iarasi, punctele vulnerabile ale Chinei nu sunt decit arareori subliniate apasat in analize. Si nu este vorba de drepturile omului, ci de unele strict financiare/economice. Sistemul bancar chinezesc este hiperconcentrat, deci mult mai vulnerabil la crizele sistemice decit cel nord-american sau britanic, de pilda.

Yuan-ul este sistematic subevaluat, pentru a intretine ofensiva exporturilor, insa efectele perverse ale unei asemenea politici pot provoca in timp distorsiuni dramatice (le-am trait si noi in anii '80).

Circa 35 la suta dintre chinezi traiesc cu un venit de aproximativ 1 euro pe zi, iar poluarea provocata de explozia industriala este imensa si preocupanta pe plan global.

Mai devreme sau mai tirziu, toate aceste "puncte slabe" - si nu sunt singurele, le-am enumerat doar pe cele care mi se pare, momentan, cele mai grave prin potentialul lor de explozie - vor trebui abordate si rezolvate.

Deocamdata, insa, toata lumea are nevoie de China pentru ca aceasta tara poseda o imensa acumulare financiara si statele jinduiesc la acesti bani, sub o forma sau alta.

Chestiunea Taiwanului, drepturile omului, Dalai Lama si alte "probleme" devin mai putin "presante" atunci cind crizele financiare isi arata coltii.

Insa daca economia chineza se va preschimba intr-o imensa "bula de aer", prin combinatia coroziva intre riscurile/slabiciunile sale economice interne si cele pe care, acum, pare dornica sa le preia de la ceilalti bogati ai lumii, cu o pripa care nu o caraterizeaza istoric, asa cum subliniam la inceput, atunci Dumnezeu sa ajute economia globala.

Pentru ca nimeni nu va avea, in eventualitatea unui derapaj major, forta necesara sa ajute China.

In acest moment, dl. Jintao poate sa bifeze o vizita de succes la Washington DC si sa-si admire chipul pe coperta revistei Forbes.

Dar, spre binele nostru, al tuturor, speram ca liderii chinezi nu si-au pierdut bunul obicei de-a gindi in intervale zeci si sute de ani.