Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Cat de sigur este sistemul bancar?

Cat de sigur este sistemul bancar?
Intr-o economie de piata sistemul bancar este alfa si omega: aici incep crizele si tot de aici se asteapta solutiile. In contextul turbulentelor globale, cit de sigur este sistemul bancar din Romania?


Criza globala din 1929-1933 a inceput in Europa atunci cind o banca fondata in 1855 - Creditanstalt - a tras obloanele si a declarat falimentul. Pe acolo circulau imprumuturile din SUA care ajutau invinsii Primului Razboi Mondial sa-si plateasca datoriile catre Aliatii invingatori. Cind americanii au inchis robinetul - datorita crizei de la ei de acasa - batrinul continent a inceput sa se cutremure intrind in ceea ce a ramas in istorie ca Marea Criza.



Anul 2007 a adus in economia americana o recesiune de proportii nemaintilnite din 1989. Cea mai puternica banca din lume, Citigroup, a concediat citeva mii de functionari si a anuntat pierderi severe. Undele de soc ale crizei creditelor ipotecare din SUA s-au propagat destul de rapid intr-o economie vest-europeana care oricum nu se afla in cea mai buna forma posibila.



Rezervele Federale au redus dobinda-cheie la nivelul istoric de 2 la suta, pompind adrenalina in corpul economic, in paralel cu rentabilizarea fortata a exporturilor prin deprecierea controlata a dolarului. In Europa, BCE, lipsita de reflexele rapide ale Federal Reserves si colaborind cu peste douazeci de banci centrale care au deseori viziuni diferite, nu a inchegat inca o strategie de riposta coerenta.



In acest context global/continental inflamat, cit de sigur este sistemul bancar din Romania si cit de "linistit ar trebui sa dormim" in vreme ce economiile noastre sunt gestionate de bancherii autohtoni?



Dupa ce a traversat o cadere dramatica la finele anilor '90, sistemul bancar din tara noastra a parut sa-si gaseasca echilibrul odata cu debutul noului mileniu. Pe fondul reducerii treptate a inflatiei - care s-a scris cu doua cifre, apoi cu una singura din 2004 (sa ne aducem aminte ca in 1994, de pilda, rata inflatiei a fost de aproape 300 la suta!) - dobinzile s-au redus si ele.



Pe fondul cresterii veniturilor populatiei (ca urmare a noua ani succesivi de majorare a PIB) si a relativei stabilitati a pietei fortei de munca (somaj de sub 8 la suta), noi segmente ale populatiei/firmelor au devenit clienti eligibili pentru credite. De la consumatorul dornic sa-si cumpere aparat de aer conditionat si televizor nou la intreprinderea mica/mijlocie cu planuri de extindere, sute de mii si milioane de clienti noi s-au aliniat in fata ghiseelor bancare, intr-un ritm care aproape ca a prins pe picior gresit un sistem bancar care nu se extinsese suficient pentru a face fata noii goane dupa credite.



Prin urmare, aproape doua mii de sucursala bancare s-au nascut in anul 2006 si peste 3000 in 2007.



Aici apare prima problema: extinderea foarte rapida si intr-un termen relativ scurt s-a facut pe fondul unei piete a fortei de munca prea putin specializate, de la o reala cultura de corporate la capacitatea de analiza a unui dosar.



In conditiile in care lefurile din sistemul bancar din Romania au ajuns mai mari decit cele din Cehia sau Ungaria, pregatirea functionarilor este, insa, mai redusa. Totalul plingerilor formulate de clienti a fost de peste 80.000 in 2007 si se asteapta ca numarul acestora sa atinga 130.000 la finele anului in curs. Majoritatea acestora se rezolva in peste sase luni. Institutia Mediatorului Bancar, consacrata in legislatia UE, este - inca - inexistenta la noi.



O a doua problema consta in numarul relativ mic de "cosuri" in care sunt asezate "ouale" - depunerile populatiei. Avem un numar mare de jucatori pe piata bancara, dar cu pondere redusa in total. Circa 70 la suta din sistemul bancar comercial este, de facto, in miinile a patru-cinci entitati bancare. Din acest punct de vedere situatia nu este dramatic diferita comparativ cu anii '90, cind tot vreo trei-patru banci dominau net piata (doar ca atunci erau de stat, intre timp falimentind sau devenind private).



Un sistem mai flexibil, in care piata este impartita in nise mai mici intre mai multi jucatori este, prin natura ei, o piata mai sigura si mai capabila sa faca fata crizelor de orice fel. Nu aveam banci specializate - cu exceptia EXIMBANK, de stat, toate abordind domenii generale, de la agricultura la comert exterior, fara sa dispuna deseori de expertiza necesara.



O a treia problema este absenta unor instrumente mai sofisticate in arsenalul financiar-bancar, existente in Occident dar nelegiferate inca la noi si care permit obtinerea de profituri altele decit cele din credite si comisioane.



In aceste conditii, sistemul bancar lucreaza cu marje nepermis de mari - diferentele intre dobinzile pasive si cele active - iar orice lacomie de acest tip majoreaza riscul defectelor de plata. Un intreprinzator care ia un credit cu o dobinda (reala) de 18 la suta trebuie sa aiba o rata a profitului de cel putin tot atit, adica foarte mare. Chiar si un intreprinzator bun antreprenor si onest din punct de vedere al relatiei cu banca poate avea probleme cu returnarea pe fondul unei crize care-i diminueaza inerent profitul.



La fel stau lucrurile cu o persoane fizica ce s-a aruncat in aventura unui credit pe 30 de ani bazindu-se pe actualul salariu, eventual "umflindu"-si venitul cu adeverinte dubioase de colaborari fictive. Cum extrem de multe credite sunt in euro iar pe plan mondial banii vor deveni mai scumpi, este de asteptat ca numarul de incidente de plata sa creasca.



O a patra problema consta, aparent paradoxal, tocmai in masurile de preventie a inflatiei: o dobinda de politica monetara majorata suscesiv (previzibil la cel putin 10 la suta) si un nivel al rezervelor minime obligatorii foarte inalt (cel mai inalt din Europa).



Aceste masuri conduc uneori la o foame de lichiditate (care nu poate fi "aspirata" de la populatie, de exemplu) care ridica periculos temperatura pe piata interbancara in anumite momente, defavorizind micii jucatori si avantajindu-i pe cei mari (care se pot capitaliza de la "mama" straina), polarizind si mai mult sistemul.



Pe o piata financiar-monetara in care prea putini investesc la Bursa, fondurile mutuale au fost grav compromise de scandaluri gen FMOA-FNI iar valutele tip euro/dolar nu mai sunt socotite instrumente de protectie a banilor agonisiti, depozitul bancar ramine principalul mijloc de protectie/sporire a economiilor populatiei.



Dar o piata alimentata de micii depunatori este una nervoasa si expusa la turbulente. Momentan nu exista nici un motiv de panica si nici un jucator bancar din Romania nu se confrunta cu probleme serioase. Insa euforia "creditului cu buletinul" trebuie sa treaca cit mai repede tocmai pentru a nu se ajunge intr-un an-doi la o "supraincalzire" urmata de implozie, dupa modelul care astazi zgiltie America.


Eugen Ovidiu Chirovici.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 6253 ori