Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Bomba din farfurie

Bomba din farfurie
Intr-un an in care griul din Romania sta sa dea afara din hambare, chestiunea hranei a devenit o problema globala datorita majorarii fara precedent a preturilor la alimente. Pina si in farfuriile cetatenilor statelor bogate a inceput sa ticaie, pentru prima oara in ultimele patru-cinci decenii, o adevarata bomba cu ceas.


 Problema a devenit destul de importanta pentru a figura in topul agendelor de discutii la "marile case" - summiturile UE sau G-8. Daca pina acum restrictiile la alimente - sau de-a dreptul foametea - erau asociate cu "lumea a treia" si cu marile pungi de saracie din Africa, America latina sau Asia centrala, acum acest spectru a inceput sa bintuie si printr-o societate obisnuita cu frigiderul plin si cu o alocatie cvasinesemnificativa pentru hrana din totalul bugetului de familie.



Cu un "portret" al lui Ben Franklin in anii '90 iti umpleai cosul pentru o saptamina in orice supermarket american. Astazi incepi sa scrisnesti din dinti cind te aproprii de casa de marcaj in care este intrebat "paper or plastic?". In Grecia sau Spania un turist trebuie sa scoata astazi de doua ori mai multi bani din buzunar comparativ cu acum patru-cinci ani pentru a plati servicii minore, "meal & coffee".



Poti trai fara Cuptorul-Minune-Care-ti-Face-Viata-Un-Rai sau fara Aparatul-De-Aer-Conditionat-Care-Te-Face-Sa-Visezi-Frumos, adica fara un milion de fleacuri a caror imagini tradafirii le revarsa clipurile publicitare asupra ta intre doua stiri despre crime sau politica. Pina la urma, poti trai, la o adica, si fara automobil. Dar nu si fara hrana. Intotdeauna si in toate timpurile lipsa hranei provoaca o spaima atavica si reactii necontrolate.



Facem un mic recurs la istorie. Putini stiu ca ceea ce este cunoscut ca "vinatoarea de vrajitoare"  - marile procese care in unele zone au depopulat pur si simple de femei sute de localitati - s-a declansat nu in "barbarul" Ev mediu timpuriu, ci un plina "Renastere", adica incepind cu secolul al XVl-lea si a fost specific atit spatiului catolic si celebrei Inchizitii, cit si spatiului devenit protestant in urma reformei lui Martin Luther.



Apogeul a fost atins chiar in unele zone ale actuali Gemanii, in Tarile de Jos, in regiuni din Scotia sau Irlanda si nu in Spania sau Italia. Aceste zone au fost afectate la vremea respectiva de ceea ce s-a numit "mica glaciatiune", adica o modificare dramatica a climei pentru citeva decenii, modificare care a antrenat prapadirea recoltelor, principala sursa de hrana. Vinovate a fost gasite femeile, devenite "vrajitoare" in urma unor asa-zise procese sumare si cu consecinte mereu letale pentru victime.



In Germania rurala s-a conservat pina in secolul al XVlll-lea obiceiul ca in vremuri de foamete batrinii - "guri de prisos" - sa fie inchisi in hambare si lasati sa moara (obicei pe care pina recent il aveau si comunitatile de eschimosi, unde viata este una dintre cele mai aspre din lume).



Reflexele basic la imputinarea hranei sunt la fel de inradacinate genetic in fiinta umana ca teama de sobolani (care prevesteau ciuma) sau de serpi (a caror muscatura era mereu mortala). Foametea este mentionata si ca fiind unul dintre cei patru cavaleri ai Apocalipsei din Revelatia Sfintului Ioan.



Fluturarea acestui spectru in lumea celor care nu mai erau obisnuiti cu restrictii alimentare - altele decit cele ale unei diete sanatoase - de la cel de a-l doilea razboi mondial risca sa (re)modeleze intreaga pradigma sociala.



Rezultatele sunt ca saracii lumii devin si mai saraci si celebrul sac de orez in jurul caruia se bulucesc siluete scheletice are acum citeva kilograme in minus, iar cei care aveau asigurata o baza de trai redusa fie si la hrana si adapost (chirie/intretinere) pot sa treaca din categoria "low middle class" in categoria pauperi.



Iar daca saracii lumii a treia isi consuma drama deseori departe de ochii "lumii civilizate" - un milion de oameni au fost macelariti cu macetele in Rwanda sub ochii castilor albastre si asta nu a provocat nici unu la suta din emotiile dramei yugoslave - pauperii din Olanda sau Franta stau lipiti cu nasurile de vitrinele dincolo de care incepe belsugul la care sunt convinsi ca au (si ei) dreptul.



Si mai au si in buzunare cite un act de identitate care la da dreptul, indiferent de educatie, culoare sau religie, la un vot odata la trei sau patru ani.



Asemenea evolutii pot alimenta, chiar daca aparent indirect, discursul fundametalist/terorist. Pe fondul prabusirii lumii comuniste si a reducerii de facto a rolului ONU, lumea a treia si "oropsitii sortii" deplinsi de "Internationala" si-au pierdut aparentii avocati.



Discursul de tip Ben Laden, care vorbeste de "cruciatii occidentali" - cu trimitere la o veche istorie - si care identifica raul absolut in bogatele (inca) societati postindustriale, alaturi de grupusculele antiglobalizare care se vadesc suspect de mobile si motivate financiar si care formeaza deja un network mondial pot cu atit mai mult sa-si gaseasca aderenti printre cei pe care natiunile bogate isi arunca, figurativ vorbind, evident, peste bordul prosperitatii.



Orice politician va fi obligat sa tina seama de aceste realitati si sa-si plieze discursul pe asteptarile unui public tot mai nervos. In Italia, de exemplu, locul "vrajitoarelor" sau ale "evreilor" a fost luat de emigranti, in special de cei romani - trebuie cautat un "inamic" ale carei "actiuni" sa justifice problemele si sa le "explice".



In functie de geografie, traditie si acuitate a problemelor, asemena "inamici explicativi" pot fi lesne identificati in cadrul oricaror granite. Iar faptul ca la recentul summit al G-8 vreo citiva puternici ai lumii au batut prieteneste si demonstrativ pe umar citiva reprezentanti ai "planetei foametei" nu a incalzit pe nimeni, in absenta unor masuri concrete.



Revenind la cazul Romaniei, aparent suntem atipici iarasi: la noi recoltele sunt record. Daca analizam insa oferta din galantare, vom vedea in ce masura penibila pentru un stat cu un asemenea potential agricol depindem de importuri.



Importuri care, indiferent de anul agricol intern, sunt mai scumpe si devin mai scumpe. Orice fenomen important si global - scumpirea hranei, pretul titeiului, cresterea dobinzilor, etc - este o iluzie ca ne poate lasa, dintr-un motiv sau altul, intr-un moment sau altul, indiferenti.



Dupa o vizita in Germania la jumatatea deceniului trei, Churchill i-a prevenit pe colegii din Camera ca acolo marsaluiesc tineri care nu vor pace, ci razboi si ca mai devreme sau mai tirziu vor primi si arme si, a spus ilustrul politician britanic, rugati-va lui Dumnezeu ca atunci sa nu fim singuri.



Anglia a fost singura la un moment dat in fata nazismului pentru ca politicienii timpului nu au stiut sa-l asculte pe Churchill. Chestiunea globala a hranei este un pericol caruia ii trebuie gasite raspunsuri urgente - bomba din farfurie poate fi mai periculoasa decit cea cu neutroni.



Comentariu de Eugen Ovidiu Chirovici



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 6205 ori