Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Avem nevoie de un jandarm bancar european?

Avem nevoie de un jandarm bancar european?

In cadrul recentului summit european, in contextul crizei globale, s-a pus problema institutionalizarii unor structuri de supraveghere/control supranationale - inclusiv in domeniul bancar. Cit de oportuna este o asemenea initiativa?

In anul 1944, la Bretton Woods (New Hampshire), sub bagheta economistului englez John M. Keynes, s-au nascut Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Era materializarea lectiei Primului Razboi Mondial. Abandonarea, dupa conflagratie, a standardului-aur (Gold Standard Exchange), pina la Conferinta de la Genova din 1921, a provocat in Europa un val inflationist care a maturat ceea ce mai ramasese din economiile continentale si a constituit un soi de antecamera a Marii Crize din 1929-1933.

Prin urmare, Keynes - "obsedat" de planificare, predictie si monitorizare - a gindit BIRD&FMI cu un triplu rol. Acela de monitorizare a evolutiilor financiare globale, de reconstructie a economiilor afectate de razboi (prin credite de dezvoltare, nu de consum) si de mentinere a echilibrelor bugetare prin sprijinirea politicilor antiinflationiste. Ca o paranteza, portile au fost deschise si pentru tarile din lagarul socialist, insa gheata a fost sparta mult mai tirziu, la inceputul anilor '70, de Romania.


Avem asadar experienta de peste sase decenii a unor asemenea "jandarmi" meniti sa asigure o coerenta a politicilor financiare globale si care au in acelasi timp un rol de preventie a crizelor. Cit de eficienti s-au dovedit ei de facto?


Incepind cu socurile petrolului din anii '70, continuind cu serioasa criza din 1987 (cind pe Wall Street s-a inregistrat un crah depasit abia in aceste ultime zile ca amplitudine), cu socul mexican (caderea pesos-ului dupa integrarea tarii sud-americane in NAFTA), febra galbena din Asia de sud-est (1997), guturaiul rusesc (1998), criza din Turcia (1999), bula IT din SUA (2000-2001), si terminind cu actuala criza financiara declansata in 2007 pe segmentul imobiliar nord-american, economia globala a fost lovita de o serie de cataclisme.

NICI O CRIZA NU A FOST ANTICIPATA DE ANALISTII BIRD&FMI. DE ASEMENEA, NU A FOST EMISA NICI O OPINIE PERTINENTA PRIVIND SOLUTIILE DE IESIRE DIN CRIZA, IN AFARA UNOR BATRINESTI INDEMNURI LA CUMPATARE.

Mai mult decit atit, politica FMI in unele tari emergente care au facut greseala sa considere acordurile stand-by ca niste substitute de progame autentice de guvernare (Romania intre 1997 si 1999) s-a dovedit mai degraba eronata, adincind crizele.

Jeffrey Sachs spunea in 2000: "FMI pare un pompier care stropeste incendiul cu benzina, nu cu apa". Iar George Soros adauga: "FMI a facut uneori exact contrariul a ceea ce trebuia sa faca".


Conducerea institutiilor cu sediul in Washington DC nu a atras serios atentia asupra potentialului inalt toxic al unor instrumente financiare derivate, nu a tras concluziile corecte dupa spargerea bubble-ului din IT si nu a facut recomandarile necesare mediului financiar american, pe care l-a tratat cu cinci perechi de manusi de catifea (SUA este cel mai important contributor, natural).

A haituit in schimb administratiile unor state emergente - inclusiv Romania - pe care le-a transformat in poligon de incercare a unor teorii monetare exotice, majoritatea acestora dovedindu-se eronate. Nota de plata a fost achitata de zeci si sute de milioane de cetateni din Africa, Europa, Asia sau America latina. Negociatorii Fondului, adesea niste functionari mediocri, s-au comporat uneori ca niste viceregi detinatori ai tainelor adevarului suprem in finante.


Sistemul financiar din spatiul unional european are mai multe centuri de protectie: politica de bugetara (in miinile guvernelor), politica bancara (sub bagheta bancilor centrale, cele mai multe indepedente fata de guvern), institutiile de supraveghere a pietelor de capital (la rindul lor apolitice), reglementarile comunitare in domeniul fiscal/gestionare a deficitelor, actiunile in cadrul BERD, reglementarile Bancii Central Europene (BCE), aceasta din urma o institutie relativ tinara, dar aflata in plina upgradare institutionala.

Toate acestea alcatuiesc un sistem imunitar complex, profesionist si relativ sigur. A nu se uita ca nici o criza dintre cele mentionate incepind cu 1987 nu si-a avut radacinile in Europa. Asezarea unei megastructuri peste aceasta constructie, poate insuficient gindita si calibrata in actualul context inflamat de presiunea crizei, nu ar conduce decit la subrezirea intregului si la diluarea responsabilitatilor intre national si supranational.

Si la un transfer de suveranitate care ar complica si mai mult lucrurile. Hiperbirocratia este exact contrariul cerintelor lumii de astazi, o lume caracterizata prin viteza si care necesita, prin urmare, interventii rapide, task forces si nu circuite greoaie.


Deocamdata cred ca o stringere a rindurilor, un dialog institutional mai accentuat intre actorii financiari din cadrul UE si convenirea unui set suplu de actiuni comune pentru perioada imediat urmatoare este tot ce ar trebui facut la nivel supranational.

In rest, este rolul actorilor locali sa-si rezolve problemele - mai inflamate sau mai putin inflamate, in functie de contextul fiecarei tari - si sa-si gindeasca mutarile tactice. Orice interventie institutionala pripita poate spri confuzia pe o piata deja extrem de nervoasa si macinata de incertitudini.


 Analiza de  Eugen Ovidiu Chirovici.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 3910 ori