Puterea simbolica

Daca puterea economica s-a nascut mai tarziu si a fost sora mai mica - milenii de-a randul - a celei militare, exista certitudinea ca puterea simbolica a fost sora geamana a acesteia din urma. Marxismul a atribuit nasterea credintelor religioase incapacitatii oamenilor de a-si explica tulburatoarele fenomene naturale. Darwin, prin lucrarea sa "Originea speciilor" (18), furniza aparent o alta solida cale de atac la adresa creationismului.

Este o explicatie cu certitudine redundanta de vreme ce in epoca zborurilor spatiale si a descifrarii genomului uman, credinta intr-o fiinta suprema, in creatia divina a lumii si in nemurirea sufletului nu dau niciun semn de regres - dimpotriva.

Darwinismul "pur" este deja abandonat mai mult sau mai putin discret de mai toti cercetatorii care nu au reusit sa demonstreze ca ceva se preschimba intr-adevar in altceva prin jocul adaptarii la mediu. Psihologii vorbesc despre "gandirea magica" - specific umana - cei mai "laici" dintre acestia atribuind-o unei complexe chimii a imensului combinat de simturi si perceptii numit creier.

Jung si Adler au vorbit despre inconsitentul colectiv care se manifesta prin simboluri si de arhetipuri originare pe care tindem sa le adaptam epocilor in care traim. Cert este ca oamenii cred in "ceva" transcendent - indiferent cum este numit/denumit acel "ceva" - au intr-adevar o gandire magica si exista toate semnele care mereu au fost asa, inca din epoca inhumarii/incinerarii mortilor si a picturilor rupestre.

Aceasta gandire magica manifestata in credinte comune impartasite de comunitati umane de mai mare sau mai mica amplitudine naste, in mod natural, forme de manifestare vizibila a sa.

De la samanul tribal - care mai exista in comunitati din Asia, Africa sau America Latina - la Suveranul Pontif, avem de-a face cu o persoana/grup de persoane AFLAT INTR-O RELATIE SPECIALA CU DIVINITATEA, CEEA CE II CONFERA IN MOD AUTOMAT UN ASCENDENT ASUPRA CELOR CARE IMPARTASESC ACELEASI CONVINGERI, ADICA II CONFERA PUTEREA SIMBOLICA.

Aceasta nu este niciodata "palpabila", cum este cea militara sau cea economica, dar este cel putin la fel de solida.

Intrebarea cinica: "Cate divizii are Papa?" nu are nicio relevanta si demonstreaza o intelegere labila a terminologiei puterii. Papa nu are nevoie de nicio divizie pentru ca pur si simplu este acceptat ca lider de toti credinciosii catolici din intreaga lume, iar rolul sau de "punte" nemijlocita cu divinitatea nu este pus la indoiala de sute de milioane de oameni.

Daca timp de mii de ani puterea simbolica s-a revendicat doar de la complicatul sistem de credinte si convingeri religioase, de-a lungul ultimelor secole puterea simbolica a incetat a fi "monopolul" liderilor religiosi - desi forta acestora a ramas extrem de influenta.

De la "parintii economiei mondiale" de tipul Adam Smith (19), David Ricardo (20) sau John Stuart Mill (21) la corifeii ideologiilor politice de tipul Marx, Lenin sau Deng Xiao Ping (22), de la scriitori de tipul Rabelais (23) sau Victor Hugo (24) la contemporanele staruri pop, de la pamfletari de tipul Marat (25) la liderii de opinie din massmedia contemporana, toti si-au revendicat/isi revendica o parte mai mare sau mai mica din puterea simbolica altadata rezervata clerului in variile sale forme confesionale.

Inventia tiparului, eradicarea analfabetismului pe intinse zone ale Planetei si dezvoltarea fara precedent a comunicatiilor a inlesnit faramitarea acestui gen de putere. Dar, asa cum vom vedea, cea mai semnificativa translatie a puterii simbolice s-a produs - cel putin intr-o mare parte a lumii - de la puterea religioasa la aceea centrata spre statul-natiune ca pivot central, stat-natiune care si-a atins apogeul in secolul al XX-lea.

###

Asadar, pentru a afla cine conduce trebuie sa vedem cine detine puterea: ea este atributul esential al conducatorului, "unealta" sa de lucru.

Putem defini puterea drept capacitatea cuiva (persoana, grup de persoane, forme de organizare mai complexe) de a elabora viziuni/strategii/tactici si de a detine forta de a le implementa in mod concret. Inca din zorii umanitatii puterea a imbracat trei forme principale, neschimbate nici astazi.

Cele trei forme sunt: puterea militara (capacitatea de a exercita violenta si de a oferi garantii de securitate pentru cei care nu detin putere militara si se simt amenintati de o alta putere militara); puterea economica (capacitatea de a dispune de resurse, si, in acelasi timp, de a detine controlul exploatarii/alocarii acestora, fie ca vorbim de resurse materiale, fie ca vorbim de cunoastere si tehnologie); puterea simbolica (rezultata dintr-un set deseori complex de CONVINGERI religioase si/sau de alta natura si care consacra o RELATIE SPECIALA a unor indivizi in raport cu aceste convingeri/valori: capii bisericilor si a clerului in raport cu Dumnezeu, sefii statelor in raport cu valorile nationale, etc).

Fiecare forma de putere interactioneaza una cu cealalta, asa cum vom vedea in capitolul viitor. Fiecare forma de putere a cunoscut mutatii importante de-a lungul istoriei si va continua, predictibil, sa cunoasca asemenea mutatii si in viitor. Cheia intelegerii mecanismelor puterii este data de intelegerea modului in care interfereaza zonele de putere, pe de-o parte si de a deslusi mutatii survenite de-a lungul timpului, pe de alta parte.