Puterea economica

Puterea economica nu se refera doar la o posesie momentana a unor resurse de o anumita natura/amplitudine, ci si la capacitatea de a le exploata/alimenta/mentine/spori pe acestea si de a decide alocarea lor.

Prima teama a lui Aladin din istoria celor "O mie si una de nopti" este aceea de a nu se afla de faptul ca lampa fermecata a intrat, printr-un concurs de imprejurari, in posesia lui, pentru simplul motiv ca nu putea, in aceste conditii, sa-si apare bunul dobandit.

Zacamintele de petrol din Orientul Mijlociu ar fi fost imposibil de exploatat fara tehnologie straina. Imperiul tarist a incercat mobilizarea de resurse pentru a construi magistrala ferata transiberiana la Bursa de la New York.

Tarile bogate in anumite resurse din Africa, Asia sau America Latina nu reuseau sa-si foloseasca aceste resurse pe de-o parte din cauza inapoierii tehnologice, pe de alta parte din pricina influentei tarilor mai puternice din punct de vedere militar/politic.

Ei le posedau doar virtual, deci nu-si puteau exercita, in deplinul inteles al termenului, puterea economica. Cand Guatemala, sub un regim care cocheta cu marxismul in timpul Razboiului Rece, a incercat - prin nationalizare - sa preia efectiv controlul asupra unor resurse interne si a lovit in interesele United Fruits, aparatul american al CIA a spulberat acel regim si l-a inlocuit cu unul anticomunist si fidel SUA (nu conta ca era unul profund criminal in anihilarea oricarei forme de opozitie).

Deci posesia de resurse nu se confunda cu puterea economica propriu-zisa (exemplul Japoniei este cel mai elocvent). Multa vreme asta a fost si soarta coloniilor nord-americane, devenite dupa Razboiul de Independenta Statele Unite ale Americii: erau o putere economica doar virtuala, prin imensele sale resurse, comparativ cu cei sositi mai demulta vreme la "bucate", Imperiul Britanic, Franta sau Germania.

Doar cel care detine controlul complet asupra resurselor si poate decide nestingherit asupra alocarii acestora poseda propriu-zis putere economica. Bancherii lombarzi (14), de exemplu, sau cavalerii templieri (15) devenisera puteri financiare semnificative in Europa medievala intr-un anumit interval de timp. Insa creantele lor ipotetice puteau fi - si au fost - sterse dintr-un condei de puterea coercitiva/militara, sub varii pretexte.

Erau aceste grupari efectiv puteri economice ale epocii? Aparent da - detineau capital (16)- practic nu, pentru ca nu aveau deplina siguranta a controlului asupra acestui capital. Vom reveni asupra acestui aspect atunci cand vom explica interferentele puterii.

Daca un rege din Babilon nu avea nevoie de niciun pretext formal pentru a dispune de resursele economice, folosind DOAR puterea militara, regele Filip cel Frumos al Frantei (17), de pilda, a adaugat ingredientului militar/coercitiv pe cel simbolic, in speta cel religios, asigurandu-si alianta Papei Clement pentru a isi "legitima" devorarea centrelor de putere economica infiripate de lombarzi, evrei sau cavalerii templieri.

De la un punct incolo, asa cum vom vedea, pe arii intinse, exercitarea singulara a puterii militare a devenit imposibila, iar "combinarea" ei cu aceea simbolica si/sau economica o necesitate vitala pentru ambele. Puterea economica a cunoscut si numeroase mutatii in interiorul sau.

Daca din Antichitate si pana in Evul Mediu tarziu ea s-a manifestat mai ales sub forma proprietatii funciare, mai apoi activele industriale si capitalul devin adevaratele resurse de putere economica. Resursele energetice si cele inovationale sunt "ultimele sosite" in ingredientele indispensabile (ultimul secol).